61,760 matches
-
al XI-lea. Ei se autointitulează „unitarieni” ("muwahhidun"); Religia druză a început în Egipt, pe timpul domniei lui al-Hakim bi-Amr Allah (996-1021), calif al dinastiei fatimide ismailite, care a contribuit la răspândirea doctrinei dinastiei printr-un sistem bine organizat de propovăduire religioasă, numit "da'wa"(arabă: دعوة) - misiune, propagandă. Darazi, un apropiat al califului al-Hakim, este unul dintre cei mai vechi și mai activi propovăduitori ai religiei druzilor. Obligat să părăsească Egiptul, ca urmare a militantismului pe care l-a dovedit, Darazi
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
l-a dovedit, Darazi și-a răspândit ideologia în ținuturile muntoase din Siria și Liban. Darazi a intrat în conflict cu persanul al-Hamza Ibn Ali, purtătorul de cuvânt al lui al-Hakim și care era, de fapt, adevăratul creator al sistemului religios al druzilor. Încercând să-și înlăture rivalul, Darazi a căzut în luptă sau, poate a fost condamnat la moarte și executat prin anul 1018. i au păstrat de la Darazi numele, însă preferă să se numească „unitarieni” ("muwahhidun"). Califul fatimid al-Hakim
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
al-Hakim. Druzii consideră că sunt singurii care predică „unitatea divină” ("tawhid"), în toată rigoarea ei, de aici și-au luat numele de „unitarieni” "muwahhidun" 1. „Cinstea” trebuie să fie absolută și nelimitată între adepții unitarismului druz. Una dintre cărțile lor religioase îi scutește de la îndeplinirea aceste îndatoriri față de cei ce nu sunt druzi. În acest caz, cinstea se reduce la o simplă datorie de politețe, dar nu atrage nici o obligație morală față de non-druzi. 2. „Ajutorul reciproc” pe care druzii trebuie să
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
O pagodă este o clădire religioasă sub formă de turn cu mai multe etaje suprapuse care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. Pagodele sunt originare din Asia de Est, dar au fost răspândite și în alte zone ale Asiei, având rolul
Pagodă () [Corola-website/Science/329038_a_330367]
-
ochiul Udjat (ochiul fardat) era un simbol sacru care se regăsește pe aproape toate operele de artă. Era considerat ca o sursă de fluid magic, ochiul lumină purificator. Este cunoscut locul pe care îl ocupa șoimul în arta și literatura religioasă a Egiptului antic: ‘Egiptenii au fost izbiți de pata stranie care se observă sub ochiul șoimului, ochi care vede tot, și, în jurul ochiului lui Horus, s-a dezvoltat o întreagă simbolistică a fecundității universale” Kronzek consideră că împotriva deochiului s-
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
Sufismul este un curent apărut în secolul VIII și răspândit mai ales in Persia. În centrul vieții religioase a acestei doctrine se află iubirea reciprocă dintre Dumnezeu și oameni, respingând, prin urmare, ideea inaccesibilității lui Dumnezeu. Doctrina să este influențată de mai multe religii: budism, zoroastrism, hinduism și are la bază apropierea față de Dumnezeu prin cunoaștere mistica,iubire
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
prin puritatea inimii, prin iubirea de Dumnezeu. Sufismul este un mod de viață și de comportament, o experiență anterioară un adevărat “pelerinaj spre profunzimi”. Expresiile sufismului țin de iubire și cunoaștere. Expresia afectiva este cea care integrează mai usor atitudinea religioasă, acesta din urmă constituind punctul de plecare al spiritualității islamice. Limbajul iubirii permite enunțarea adevărurilor esoterice(orice religie are două părți: o parte exoterica- adresată întregii umanități, si o parte esoterica, adică oculta, pentru acei puțini care vor să înțeleagă
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
Inițierea era necesară pentru a deveni membru, gradele de inițiere amintesc de treptele masoneriei: mai întâi „ascultător”, „ucenic” ("mustajib"); apoi „autorizat” ("ma'zun"); în continuare, „propovăduitor” ("da'i") și în fine „mărturisitor” ("hujja") În teologie, qarmații au urmărit o educație religioasă metodică, adaptată tuturor confesiunilor, raselor și claselor, recurgând neîncetat la gnosticism. Au invocat sensul lăuntric ("batin") al Coranului și-au arătat că ritualurile vizibile ("zahir") ascunde același sens lăuntric, ajungând în final la o inițiere filozofică, capabilă să anuleze orice
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
moment dat în viitor. Din acest punct, ismailiții au devenit cunoscuți și sub numele de "tayyibiți". În privința doctrinei, tayyibiții au menținut tradiția fatimidă și au păstrat majoritatea textelor din această perioadă. Ei și-au elaborat propriul sistem ezoteric, de gândire religioasă, cu câteva teme escatologice distincte. În prezent numărul lor se ridică la 17.000 în Yemen și încă câteva mii în India. Nusayriții din nordul Siriei constituie o altă sectă ismailită existentă și astăzi. Sunt numiți astfel după Muhammad Ibn-Nusayr
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
umanitare. Hoja este grupul majoritar condus de Aga Khan (Muhammad Șah Ibn Aga Ali), descendent al califilor nizariți, pe care îl numesc „imamul timpurilor” ("imam-i zaman"). Datorită persecuțiilor, adepții lui Aga Khan au fost nevoiți să adopte un limbaj religios constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah" sau "Alakh" (nume sanscrit), Rahman (cel milostiv) și Ram (echivalentul dumnezeului hindus, Vishnu). Textele religioase sunt "jinans", care conțin imnuri sacre, cântate la întrunirile
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Aga Khan au fost nevoiți să adopte un limbaj religios constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah" sau "Alakh" (nume sanscrit), Rahman (cel milostiv) și Ram (echivalentul dumnezeului hindus, Vishnu). Textele religioase sunt "jinans", care conțin imnuri sacre, cântate la întrunirile religioase. Aga Khan este un mare senior, fabulos de bogat, care frecventează cercurile mondene, stațiunile estivale și de agrement din Occident. Vizitarea acestui personaj divinizat poate înlocui pelerinajul la Mecca. Simpatia
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah" sau "Alakh" (nume sanscrit), Rahman (cel milostiv) și Ram (echivalentul dumnezeului hindus, Vishnu). Textele religioase sunt "jinans", care conțin imnuri sacre, cântate la întrunirile religioase. Aga Khan este un mare senior, fabulos de bogat, care frecventează cercurile mondene, stațiunile estivale și de agrement din Occident. Vizitarea acestui personaj divinizat poate înlocui pelerinajul la Mecca. Simpatia fidelilor se manifestă și prin daruri la fiecare aniversare (echivalentul
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
lucru pentru că dorința ei era să ardă raiul și să înăbușe iadul, iar astfel oamenii să-l iubească pe Dumnezeu pentru ceea ce El reprezintă și nu din frică sau din spranța de a se desfăta în bucuriile raiului. Sursa vieții religioase în timpul secolului al-VIII-lea era frica (indiferent că ne referim la frica de Dumnezeu, Iad, moarte sau păcat), dar un motiv opus (cel al dragostei) a început să-și facă simțită influența și s-a produs prin Rabi‘a într-un
Rabi‘a al-Adawiyya () [Corola-website/Science/329049_a_330378]
-
Șiismul are la bază învățăturile Coranului, precum și învățăturile profetului Muhammad atestate de "hadīth-uri" islamice (termen redat prin "tradiții") sau de alte cărți precum "Nahj al-Balagha" Una dintre instituțiile de bază ale șiismului este manifestarea credinței față de cel pe care comunitatea religioasă îl consideră îndreptățit să dețină autoritatea legală ("wilăya"), respectiv un imam descendent al lui 'Ali. Imămatul (ar. "إمامة" ) reprezintă instituția șiită spirituală și politică, transmisă prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī. Spre deosebire de orientarea islamică sunnită, imamul șiit moștenește
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
moștenește de la Muhammad nu numai autoritatea temporală, dar și prerogativa de a interpreta legea. In această postură, el era un învățător infailibil si acest ei infailibilități (ișma") i se adaugă darul divin al caracterului impecabil. Doctrina șiită susține că convigerea religioasă se poate obține doar prin îndrumarea unui asemenea imăm, aflat sub protecția divină împotriva greșelii și a păcatului. 'Ali, primul imam, a fost urmat de fiul său al-Hasan, iar apoi de celălalt fiu, al-Husayn ai cărui descendenți sunt cei mai
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
ale textului german original, cuvântul „Lege” este scris cu majuscule. Este important de reținut că aceasta este prerogativa traducătorului care ar dori astfel să pună accentul pe multiplele conotații ale cuvântului dincolo de simplul său sens juridic; de exemplu, în context religios (legea ca morală sau drept divin) sau psihanalitic („Legea Tatălui” a lui Freud) contexte. În textul german original, scrierea cu majuscule a cuvântului Gesetz („Legea”) reflectă o aderare standard la regulile de ortografie germană, care impun ca toate substantivele să
În fața legii () [Corola-website/Science/329056_a_330385]
-
numele de Carol I al României, comunitatea evanghelică—lutherană s-a bucurat de sprijinul Casei Regale de Hohenzollern-Sigmaringen, în special din partea reginei Elisabeta (Carmen Sylva), care a fost de confesiune evanghelică. Deoarece familia regală participa în mod regulat la slujbele religioase, în anul 1869 a fost construită în acest scop o lojă specială, pe latura de nord a bisericii. La începutul anului 1912 un incendiu devastator a produs daune considerabile bisericii. Cu mari eforturi financiare au fost refăcute în decursul anului
Biserica Evanghelică C.A. București () [Corola-website/Science/329073_a_330402]
-
calif la tron i l-a incendiat. Adepții lui Zayd au fost nemulțumiți de faptul că fratele lui, Muhammad, nu a luat parte la revoltă. Aceștia erau de părere că rebeliunile armate împotriva guvernelor ilegale sau corupte este o obligație religioasă, iar această părere s-a transformat într-una din credințele zaydite. Conform unor surse, în secolul IX au fost fondate două state zaydite, unul în Tabaristan, o regiune la sud de Marea Caspică, și altul în Yemen. Statul zaydit fondat
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
ramuri șiite, iar un exemplu în acest sens ar fi faptul că în credința zaydită nu se regăsește ideea imamului ascuns sau a naturii divine a acestora. Tocmai de aceea în alegerea imamilor, zaydiții pun, cu precădere, accentul pe cunoștințele religioase. Spre deosebire de alte ramuri șiite, în această credință imamatul nu se transmite din tată în fiu, întrucât orice descendent al lui 'Alī poate deveni imam dacă îndeplinește condițiile zaydite. Pe de altă parte, ramura zaydită se aseamănă cu alte ramuri șiite
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
în fiecare zi o biserică , ea fiind creștină , iar el detesta asta . În 1299 a fost numit șef al administrației (sahib-divan) și deputat (na’ib) și areanjează căsătorii diplomatice ale fiilor și fiicelor sale cu nobili proeminenți, emiri turco-mongoli, cărturari religioși și administratori de rang înalt. Se consideră că în timpul vieții sale Rashid al-Din a reușit să strângă o avere impresionantă și că o mare parte din aceasta a fost canalizată spre cumpărarea de pământuri și dezvoltarea acestora. Conform "Waqf Nama-i
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
sunt învățați în domeniul științelor religioase, care au studiat Coranul, hadith-ul și dreptul musulman. Ei sunt cei care și-au asumat rolul de reprezentanți ai comunității.Ei sunt singurii considerați a fi adevărații păstrători ai credinței în concordanță cu "sunna". Încă de la începutul secolului al II
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
reprezentanți ai ortodoxiei stabilite. Ordinele asceților s-au dezvoltat și răspândit, iar tradiția lor de transmitere a informațiilor a devenit un instrument al teologilor de care aceștia din urmă se foloseau pentru a uni și pentru a controla mișcările populare religioase.. Esențială pentru menținerea sensurilor și fundamentelor dreptului musulman era transmiterea completă a acestora de la o generație la alta. Înainte de secolul al XI-lea, acest lucru se făcea în moschei, cu ajutorul unui dascăl, dar apoi s-au dezvoltat "madrase" (școli destinate
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
a evoluat de-a lungul a generații întregi, și era semnul unei comunități ce avea solidaritate spirituală și politică. , au jucat adesea un rol analog în societățile musulmane cu al preoților din societățile creștine. Însă, pe lângă importanța lor în domeniul religios, erau jucători activi ai scenelor politice. În nenumărate rânduri, datorită influenței lor în rândul societății musulmane și a puterii politice ce le-o oferea această influență, cuvântul erudiților a atârnat cu greutate. Datorită abilităților lor de a interpreta dreptul, exegeza
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
musulmane și a puterii politice ce le-o oferea această influență, cuvântul erudiților a atârnat cu greutate. Datorită abilităților lor de a interpreta dreptul, exegeza coranică și de narare a unei versiuni a istoriei islamice timpurii, ei aveau o autoritate religioasă care o depășeau pe cea a califilor. Exemple de asemenea cazuri sunt: ‘alīm, singularul pentru ‘ulama, înseamnă "învățat", "informat", "erudit" se găsește în Coran de cele mai multe ori cu referire la Dumnezeu, dar există și câteva excepții: Cu excepția fiului nenăscut al
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
i reprezintă un grup religios, de etnie kurdă, a căror credință este un sincretism intre islam și vechile religii persane, cu precădere, zoroastrismul. Ei trăiesc, cu precădere, în provincia Mosul, Irak, în unele zone din Turcia, Siria, Armenia, Iran, precum și în unele zone din Caucaz
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]