605,622 matches
-
contractul de muncă pe care jurnalistul îl semnează la angajare. Deontologia este folosită astăzi cu două accepțiuni: Tezele deontologice nu devin normative și pragmatice decât atunci când sunt proiectate într-un cod autoimpus, la rândul lui asumat de o comunitate profesională. Codurile conțin de obicei interdicții și sancțiuni și deloc recompense, iar sancțiunile sunt de ordin moral sau disciplinar, niciodată sancțiuni penale. Instanțele obișnuite de judecată nu intervin în mod obișnuit în deciziile interne și respectă dreptul corpului profesional de a emite
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
omului. Dar, uneori, competența instanțelor comune poate fi și mai mare, mergînd pînă la dreptul a anula decizii ale instanțelor profesionale. Legiferarea în materie deontologică se face este de două feluri: internă și ordinară sau comună. Primul se referă la codurile autoimpuse, iar în al doilea caz este vorba de coduri sau prescripții deontologice emise de sistemele legale comune. Codurile autoimpuse au menirea de a creea cadrul profesional pentru libera exercitare a profesiunii de jurnalist, dar și de a proteja societatea
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
mare, mergînd pînă la dreptul a anula decizii ale instanțelor profesionale. Legiferarea în materie deontologică se face este de două feluri: internă și ordinară sau comună. Primul se referă la codurile autoimpuse, iar în al doilea caz este vorba de coduri sau prescripții deontologice emise de sistemele legale comune. Codurile autoimpuse au menirea de a creea cadrul profesional pentru libera exercitare a profesiunii de jurnalist, dar și de a proteja societatea împotriva abuzului generat de aceste libertăți. În general, acestea sunt
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
instanțelor profesionale. Legiferarea în materie deontologică se face este de două feluri: internă și ordinară sau comună. Primul se referă la codurile autoimpuse, iar în al doilea caz este vorba de coduri sau prescripții deontologice emise de sistemele legale comune. Codurile autoimpuse au menirea de a creea cadrul profesional pentru libera exercitare a profesiunii de jurnalist, dar și de a proteja societatea împotriva abuzului generat de aceste libertăți. În general, acestea sunt adaptate specificului activității, sunt flexibile, neabuzive, agreate de comunitatea
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
de a creea cadrul profesional pentru libera exercitare a profesiunii de jurnalist, dar și de a proteja societatea împotriva abuzului generat de aceste libertăți. În general, acestea sunt adaptate specificului activității, sunt flexibile, neabuzive, agreate de comunitatea în cauză. Primele coduri etice datează din perioada interbelică, în SUA, preocupări existând și în Europa, dar fără rezultate concrete. De observat că niciunul din aceste încercări de coduri nu au caracter obligatoriu, fiind mai degrabă declarații de intenții. Tendința de astăzi este însă
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
general, acestea sunt adaptate specificului activității, sunt flexibile, neabuzive, agreate de comunitatea în cauză. Primele coduri etice datează din perioada interbelică, în SUA, preocupări existând și în Europa, dar fără rezultate concrete. De observat că niciunul din aceste încercări de coduri nu au caracter obligatoriu, fiind mai degrabă declarații de intenții. Tendința de astăzi este însă de a se prefera reglementările deontologice autoimpuse. În aproape toate țările cu o presă liberă există organizații profesionale sau sindicale ale ziariștilor și editorilor, care
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
caracter obligatoriu, fiind mai degrabă declarații de intenții. Tendința de astăzi este însă de a se prefera reglementările deontologice autoimpuse. În aproape toate țările cu o presă liberă există organizații profesionale sau sindicale ale ziariștilor și editorilor, care au emis coduri proprii pentru membrii asociației lor. În România periodei postcomuniste, dezbaterea deontologică a fost greu sau imposibil de realizat. În condițiile istorice date, interesul mediilor profesionale se concentra mai ales asupra apărării libertății și independenței presei și mai puțin asupra propriei
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
mai puțin asupra propriei activități. Deși au existat mai multe forme asociative ale jurnalistilor, Societatea ziariștilor români (SZR), Asociația ziariștilor din România (AZR), Uniunea ziariștilor profesioniști (UZP), de sorginte sindicală, care luptau pentru drepturile jurnaliștilor, niciuna n-a produs un cod deontologic. Singura construcție de acest gen, în bună măsură recunoscută, aparține Clubului Român de Presă (CRP), care a convenit asupra unui Cod deontologic al jurnalistului. Reunind reprezentanți ai principalelor trusturi de presă din România cu jurnaliști, mai mult patronală decât
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
AZR), Uniunea ziariștilor profesioniști (UZP), de sorginte sindicală, care luptau pentru drepturile jurnaliștilor, niciuna n-a produs un cod deontologic. Singura construcție de acest gen, în bună măsură recunoscută, aparține Clubului Român de Presă (CRP), care a convenit asupra unui Cod deontologic al jurnalistului. Reunind reprezentanți ai principalelor trusturi de presă din România cu jurnaliști, mai mult patronală decât sindicală, asociația CRP funcționează în egală măsură ca instanță profesională și ca structură de lobby economic sau profesional. Ceea ce lipsește în jurnalismul
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
Bavariei pentru insubordonare. La rândul său, Pepin cel Scurt, fiul lui Carol Martel, a menținut dominația francă, iar câteva legături matrimoniale s-au stabilit între Carolingieni și Agilolfingi, aceștia din urmă promovând această de politică și față de regii lombarzi. Un cod de legi al Bavariei a fost elaborat în perioada 739-748, în timpul ducelui Odilo. Clauze suplimentare au fost adăugate ulterior, purtând o evidentă influență francă. Potrivit acestora, ducatul aparținea familiei Agilolfingilor, ducele fiind ales de popor, însă cu confirmarea regelui franc
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox. La 1 iulie 2010 a fost înlocuit la președinția Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine de episcopul Kurt Koch, până atunci episcop de Basel. La 21 februarie 2011, cum i-a permis codul de drept canonic după 10 ani activați în ordinul cardinalilor-diaconi, a optat pentru ordinul cardinalilor-preoți, păstrându-și "pro hac vice" titlul de "Ognissanti in Via Appia Nuova". În data de 14 mai 2004 i-a fost conferit titlul de doctor
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
aflat în vecinătatea Orlatului la nord-vestul satului. Pe această înălțime cercetările arheologice și mențiunile documentare identifică numeroase situri printre care o așezare neolitică și două fortificații cu valuri de pământ: Cetatea Scurtă și Cetatea ""La Zidu"". Teritoriul sitului Cetății Scurte (Cod LMI SB-I-s-A-11983), este fortificat cu valuri de pământ din pantă, în cornișa dealului în partea de vest fiind ridicată pe vremuri o palisadă. Prima atestare documentară a cetății este în anul 1319, prima cercetare arheologică a fost făcuta între anii
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
aflându-se două șanțuri cu val. S-au descoperit materiale și urme ceramice atribuite așa-numitei culturi de Ciugud fapt ce a permis datarea întregii fortificații în secolul al XII-lea. În urma cercetărilor arheologice s-au descoperit urme de locuire (Cod LMI SB-I-m-A-11983.02) încă din vremuri preistorice (Cultura Coțofeni) și romane, fortificația (Cod LMI SB-I-m-A-11983.01) fiind atribuită locuitorilor evului mediu. Pe zona sitului au fost descoperite fragmente de ceramică de tip Ciugud, fapt ce a determinat datarea construcției cetății
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
atribuite așa-numitei culturi de Ciugud fapt ce a permis datarea întregii fortificații în secolul al XII-lea. În urma cercetărilor arheologice s-au descoperit urme de locuire (Cod LMI SB-I-m-A-11983.02) încă din vremuri preistorice (Cultura Coțofeni) și romane, fortificația (Cod LMI SB-I-m-A-11983.01) fiind atribuită locuitorilor evului mediu. Pe zona sitului au fost descoperite fragmente de ceramică de tip Ciugud, fapt ce a determinat datarea construcției cetății în secolul al XII-lea de către populația autohtonă, românească. De asemenea M. Roska
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
regală de graniță Salgo (în traducere, Strălucitoarea). În cercetările arheologice pe care le-a efectuat aici, Thomas Nägler menționează existența pe vârful "La Zidu", pe înălțimea de lângă halta CFR, a unui sit arheologic (SB-I-s-B-11984) ce conține o cetate de piatră (Cod LMI SB-I-m-B-11984.01) cu rol de așezare din epoca bronzului (Cod LMI SB-I-m-B-11984.02), ovală, prinsă cu mortar, cu un diametru de maxim 228m, ziduri cu o grosime medie de 1,4m și o înălțime maximă de 2,5m. Nagler
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
care le-a efectuat aici, Thomas Nägler menționează existența pe vârful "La Zidu", pe înălțimea de lângă halta CFR, a unui sit arheologic (SB-I-s-B-11984) ce conține o cetate de piatră (Cod LMI SB-I-m-B-11984.01) cu rol de așezare din epoca bronzului (Cod LMI SB-I-m-B-11984.02), ovală, prinsă cu mortar, cu un diametru de maxim 228m, ziduri cu o grosime medie de 1,4m și o înălțime maximă de 2,5m. Nagler datează construcția la începutul secolului al XIV-lea în funcție de ceramica găsită
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
perioada 1995-1996, Luca-Părean, a descoperit în locul Viile Orlatului, fragmente ceramice neornamentate și ornamentate ce aparțin culturii Wietenberg și menționează existența unor materiale arheologice a căror proveniență este neprecizată, materiale ce ar aparține culturii Vinča și Petrești precum și din epoca bronzului (Cod LMI SB-I-m-A-11983.03) sau neolitic. Pe dealul unde se află Cetatea Scurtă, a fost ridicată o troiță în semn de omagiu și respect față de eroii români care s-au jertfit pentru propășirea neamului în primul război mondial. De-a lungul
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
pe o unitate cu processor d450mhz. Apoi streamul video MPEG-2 se redă decriptat aproape instantaneu. Aceasta înseamnă că o unitate făcută pentru citirea unui DVD putea să-l și copieze. Programe de voalare C.S.S., copie un DVD specificat cu un cod de zonă pentru citire oriunde. Acestea mai rețin și protecția Macrovision.
Content Scramble System () [Corola-website/Science/326064_a_327393]
-
numai un obicei alimentar, dar și un model cultural. Escoffier nu a reușit însă să cuprindă toate aspectele și complexitatea preparatelor de pe întreg teritoriul Franței o mare parte din caracterul regional, care poate fi găsit în provinciile franceze rămânând în afara codului său. Dezvoltarea turismului culinar și influența Ghidului Michelin au contribuit la orientarea consumatorilor și către mâncărurile regionale fie ele din mediu burghez, fie din mediul țărănesc de pe tot teritoriul țării. În unele zone tradițiile regionale sunt foarte puternice, precum în
Bucătăria franceză () [Corola-website/Science/326101_a_327430]
-
a fost editat de J. R. Bartlett (1882). Biblioteca John Carter Brown a Universității Brown adăpostește de mult timp un volum de 234 de pagini menționat ca "„Cartea Mister Roger Williams”". Marginile acestei cărți sunt pline cu notițe într-un cod scris de mână, considerat a fi lucrarea lui Roger Williams. În 2012, studentul Lucas Mason-Brown al Universității Brown a spart acest cod și a descoperit dovezi istorice concludente atribuind dreptul de autor lui Roger Williams. Traducerile descoperă transcrieri ale unui
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
234 de pagini menționat ca "„Cartea Mister Roger Williams”". Marginile acestei cărți sunt pline cu notițe într-un cod scris de mână, considerat a fi lucrarea lui Roger Williams. În 2012, studentul Lucas Mason-Brown al Universității Brown a spart acest cod și a descoperit dovezi istorice concludente atribuind dreptul de autor lui Roger Williams. Traducerile descoperă transcrieri ale unui text geografic, unui text medical și vreo douăzeci de pagini de notițe originale care abordează problema botezului bebelușilor. Mason-Brown a mai descoperit
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
Roger Williams. Traducerile descoperă transcrieri ale unui text geografic, unui text medical și vreo douăzeci de pagini de notițe originale care abordează problema botezului bebelușilor. Mason-Brown a mai descoperit de atunci mai multe scrieri de la Williams utilizând pe margini un cod separat a unei ediții rare a "Bibliei Indiene Eliot". Williams a intenționat să devină un misionar la Nativii Americani și a pornit să învețe limba lor. A studiat limba lor, obiceiurile, religia, viața de familie și alte aspecte ale lumii
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
( 武士道 ), care înseamnă "Calea Războinicului", este un cuvant japonez care este folosit pentru a descrie un "cod de conduită" al războinicilor samurai, un concept asemănător cu cel de cavalerism. Aceasta este un cod moral care pune accent pe cumpătare, loialitate, măiestrie în artele marțiale și moarte onorabilă. își are originile în neoconfucianism, dar este influențat puternic și
Bushido () [Corola-website/Science/326130_a_327459]
-
( 武士道 ), care înseamnă "Calea Războinicului", este un cuvant japonez care este folosit pentru a descrie un "cod de conduită" al războinicilor samurai, un concept asemănător cu cel de cavalerism. Aceasta este un cod moral care pune accent pe cumpătare, loialitate, măiestrie în artele marțiale și moarte onorabilă. își are originile în neoconfucianism, dar este influențat puternic și de șintoism și budism, fiind un cod de conduită al samuraiului sau mai bine zis o
Bushido () [Corola-website/Science/326130_a_327459]
-
concept asemănător cu cel de cavalerism. Aceasta este un cod moral care pune accent pe cumpătare, loialitate, măiestrie în artele marțiale și moarte onorabilă. își are originile în neoconfucianism, dar este influențat puternic și de șintoism și budism, fiind un cod de conduită al samuraiului sau mai bine zis o „cale” pe care un barbat trebuie s-o urmeze pentru a deveni războinic fără însă să-și piardă umanitatea. Bushido se dezvoltă între secole XVI și XX, existând numeroase documente scrise
Bushido () [Corola-website/Science/326130_a_327459]