60,680 matches
-
al Dunării. Comandanții aliați - care nu doreau să atace o poziție aproape inexpugnabilă - au ocolit Dillingen prin nord trecând prin Balmershofen și Armerdingen îndreptându-se spre Donauwörth. Dacă ar reuși să captureze capul de pod de la Donauwörth ar oferii noi comunicații cu statele prietenoase din Germania prin Nördlingen și Nürnberg și își vor asigura un loc bun de trecere pentru aprovizionare când aliații se vor afla în sudul râului. Înnălțimile Schellenbergului dominau orizontul la nord-est de Donauwörth. Cu un flanc protejat
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
post de cuceritori, nu de opresori”. Proclamația cerea germanilor să se supună tuturor ordinelor date de ofițerii comandanți, instituia starea de asediu și limita puternic dreptul la deplasare. De asemenea, aliații s-au asigurat că sunt confiscate toate mijloacele de comunicație și armele. După o zi sau două, controlul asupra localității era preluat de unități ale Office of Military Government, United States (Biroul Guvernării Militare, OMGUS). Soldații rechiziționau diverse spații pentru locuit sau birouri. La început, ocuparea acestor spații se făcea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
pregătire finală masivă de artilerie. Începând cu luna februarie fusese inițiată o campanie masivă de bombardament aerian al USAAF și RAF. Campania de bombardament aerian aliată cunoscută ca „Interdiction of Northwest Germany” fusese concepută în principal pentru distrugerea liniilor de comunicație și de aprovizionare care legau regiunea industrială Ruhr de restul Germaniei. Țintele principale au fost triajele de cale ferată, podurile și centrele de comunicație. Țintele secundare au fost rafinăriile, depozitele de combustibil și diferite fabrici. În cele trei zile care
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
aerian aliată cunoscută ca „Interdiction of Northwest Germany” fusese concepută în principal pentru distrugerea liniilor de comunicație și de aprovizionare care legau regiunea industrială Ruhr de restul Germaniei. Țintele principale au fost triajele de cale ferată, podurile și centrele de comunicație. Țintele secundare au fost rafinăriile, depozitele de combustibil și diferite fabrici. În cele trei zile care au precedat asaltul trupelor lui Montgomery, țintele din fața Grupului al 21-lea de Armată și regiunea Ruhr au fost bombardate în timpul a aproximativ 11
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
făceau plajă nud, și care îl acuză că le spiona. Pe drumul înapoi, el găsește o peșteră închisă și observă o figură stranie. Henry își descoperă turnul răscolit. A doua zi, Delilah îi cere lui Henry să investigheze liniile de comunicație căzute. Acolo, el descoperă firele tăiate, dar și un bilet de la fete. El și Delilah hotărăsc să le sperie bine de tot, iar acesta găsește locul unde au campat, dar este abandonat. Henry găsește un rucsac vechi și o cameră
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
sunt date dispărute. Henry descoperă un radio și un bilet care conține conversațiile sale cu Delilah. După ce este doborât, descoperă că biletul și aparatul radio au dispărut. Henry intră într-o zonă guvernamentală de cercetare și descoperă echipamente scumpe de comunicații și supraveghere, dar și numeroase rapoarte despre viețile lor private și despre conversațiile dintre el și Delilah. După ce confiscă un dispozitiv de urmărire, părăsește zona. În timp ce Henry se întoarce, el descoperă că un necunoscut a dat foc taberei. Folosind dispozitivul
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
(internetul întunecat) este un tip de rețea suprapusă ce face parte din rețeaua globală de internet. poate fi accesat numai cu software specific, configurații, sau autorizație, folosind de multe ori protocoale de comunicații și porturi non-standard. Termenul „darknet” este deseori confundat cu deepweb. În darknet, site-urile și alte servicii online apar ascunse nefiind indexate de motoarele de căutare. Potrivit specialiștilor, 80% din informațiile care circulă online sunt "ascunse" căutărilor obișnuite și nu
Darknet () [Corola-website/Science/335576_a_336905]
-
națională. Funcționează că o structura de coordonare doar în situații de criză. Consiliul este alcătuit din președinte, vice-președinte, secretarii de stat și de apărare, cooptați de directorul CIA, președintelui statului major combinat-consilierul militar, secretarul trezoreriei, procurorul general, directorul agenției pentru comunicații internaționale. Rolul președintelui este cel consultativ. Guvernul american și ambasadele s-au mărit după Al doilea Război Mondial. Armata Americană avea în 1939 14 divizii, dar în perioada postbelică, au devenit organizații, cu proceduri, protocoale, coduri. Guvernul se reorganizează în
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
ajuta, după care a dezertat, împreună cu toată unitatea, atunci când i s-a ordonat să abandoneze orașul și refugiații. Pe măsură ce furtuna s-a întețit, un val masiv de nisip, ce se întindea pe kilometri întregi, a înconjurat Dubaiul și a întrerupt comunicațiile, zborurile, dar nu și cele mai puternice transmisii radio. Batalionul 33 a instaurat legea marțială și a încercat să mențină ordinea și disciplina printre revolte, vânturi de peste 130 km/h și resurse limitate. Ultimul comunicat din Dubai spunea că batalionul
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia." După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind stoparea ofensivei și respingerea forțelor Puterilor Centrale peste vechea frontieră. Divizia 15 Infanterie
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane de cicliști, sprijinită de 22 de
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
o protecție aeriană mai sporită flotei proprii, bombardierele britanice au pierdut timp prețios în așteptarea propriilor avioane de escortă. Avioanele britanice de escortă ori nu s-au prezentat în zonele de întâlnire din cauza erorilor apărute la emiterea ordinelor de luptă. Comunicațiile radio au funcționat necorespunzător între unitățile de bombardiere și cele de vânătoare, dar și între bombardiere. Eșecul a fost adâncit de slaba pregătire a echipajelor de pe bombardiere, care nu fuseseră antrenate să lupte împotriva țintelor navale. Singurele formații de bombardiere-torpiloare
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia."
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
raialelor turcești. Harta solnicului Cantacuzino redă, pentru prima dată, cele mai multe așezări rurale - 526 de sate - repartizate atât în zona dealurilor și depresiunilor subcarpatice, de-a lungul văilor principale, cât și în Câmpia Română până la Dunăre. Figurează, de asemenea, căile de comunicație: șoselele principale și drumurile, inclusiv drumurile oilor, drumurile sării și drumurile buților. Harta prezintă și unele monumente istorice din epoca romană: drumurile romane de la Celei și Islaz spre Râmnicu Vâlcea, podul lui Traian dela Drobeta Turnu Severin și ruinele dela
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
în august 1951. Pentru acest rol, ar fi fost similară lui USS "Northampton", dar mai mare. Această convertire s-ar fi putut lăuda de facilități ale pavilionului expansive și de un radar capabil, de asemenea și de un sistem de comunicație pentru comandarea grupurilor de lucru de portavioane, deși nu ar fi existat nicio facilitate pentru operațiunile amfibii. Armamentul ar fi constat în 16 tunuri de calibru 54 în monturi unice; această mărime a tunului a fost specificată deoarece tunurile de
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
SPS-2 în vârful unui turn din față, și un AN/SPS-8 pe suprastructura din pupa. În plus, un SC-2 urma să fie montat în vârful unui turn de la pupa din stivă (în fața lui SPS-8); acesta ar fi fost folosit la comunicații prin „dispersare a troposferei”. Două sisteme Mk37/25 de conducere a focului erau planificate, ambele în fața și spatele suprastructurii. Planurile de convertire nu au fost niciodată autorizate, iar clasificarea ei a fost schimbată la CBC-1 pentru a arăta aceasta, pe
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
avertismentul. Peste aproximativ 20 de minute, radarele navale Freyas au identificat prezența bombardierelor britanice. Nici măcar acum avioanele de vânătoare nu au primit ordinul de decolare. Deși radarele germane erau la fel de performante ca cele britanice, problema cea mai mare era a comunicațiilor greoaie. În vreme de radarele britanice lucrau în strânsă cooperare cu un sisteme de control al spațiului aerian prin intermediul aviației de vânătoare, "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" comunicau greoi, iar domeniile lor responsabilitate se suprapuneau, crând numeroase confuzii. La aceasta se adăuga
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Germania au fost în număr mic în perioada 1939-1940. Responsabilitatea apărării spațiului aerian german cădea la începutul războiului în sarcina "Luftgaukommandos" (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană. Acțiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate și comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul dintre sprijinitorii folosirii cu precădere a artileriei antiaeriene
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
continue de resurse dinspre spre frontul de est au supus unui efort prea mare forțele RVL constituite la începutul războiului. OKL a distrus eficiență grupurilor de vânătoare prin faptul că le-au transferat de sub comanda lui Geschwader. Logistica, organizarea și comunicațiile au fost neglijate când s-au făcut transferuri de unități, ceea ce le-a redus capacitate operațională. Operațiunile efectuate în condiții meteo defavorabile au pus o amprentă negativă asupra unităților de vânătoare, au provocat pierderi mari de personal și aparate de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
acestea din urmă trebuiau să se reîntoarcă în raza de acțiune a radarului din acel careu. Mai mult, măsurătorile oferite de setul de radare Würzburg puteau diferi cu până la 500 m. Problemele generate de lanțul greoi de comandă, control și comunicație duceau de multe ori eșecuri de interceptare. Radarele montate pe avioane au rezolvat această problemă. La început au fost folosite radare în banda UHF "Lichtenstein", care avea un unghi restrâns de căutare. Când bombardierul vizat efectua manevre ample de evitare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]