61,812 matches
-
cu colonete, descoperit la Izvoare, tezaurul de vase din aur de la Rădeni, tezaurul de vase din argint de la Muscelul de Sus, județul Iași. Clădirea muzeului este monument de arhitectură (1912 - 1913). A fost sediu al Prefecturii și Tribunalului județean; Sfatului popular raional și Tribunalului raional; Sfatului popular și apoi Consiliului popular municipal, Sindicatelor județene și municip
Complexul Muzeal Județean Neamț () [Corola-website/Science/331361_a_332690]
-
de vase din aur de la Rădeni, tezaurul de vase din argint de la Muscelul de Sus, județul Iași. Clădirea muzeului este monument de arhitectură (1912 - 1913). A fost sediu al Prefecturii și Tribunalului județean; Sfatului popular raional și Tribunalului raional; Sfatului popular și apoi Consiliului popular municipal, Sindicatelor județene și municip
Complexul Muzeal Județean Neamț () [Corola-website/Science/331361_a_332690]
-
de la Rădeni, tezaurul de vase din argint de la Muscelul de Sus, județul Iași. Clădirea muzeului este monument de arhitectură (1912 - 1913). A fost sediu al Prefecturii și Tribunalului județean; Sfatului popular raional și Tribunalului raional; Sfatului popular și apoi Consiliului popular municipal, Sindicatelor județene și municip
Complexul Muzeal Județean Neamț () [Corola-website/Science/331361_a_332690]
-
zonal de restaurare și conservare. Clădirea muzeului de istorie a fost construită în anii 1902 - 1903 drept sediu administrativ al Căpităniei districtului Suceava. După 1918 clădirea devine sediul prefecturii și reședință a prefectului, iar după 1944 aici a funcționat Sfatul popular al orașului Suceava. Acum i se adaugă o nouă aripă, pe latura de nord. Din anul 1967 clădirea este destinată Muzeului județean. Latura de nord este ocupată de Arhivele Statului. Muzeul a cunoscut o restructurare masivă în anii 1975 - 1980
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]
-
este un muzeu județean din Piatra-Neamț, amplasat în Piața Libertății nr. 1. Înfățișează aspecte ale locuinței țărănești tradiționale de pe Valea Bistriței, costumul popular românesc din zonă, principalele meșteșuguri din regiunea subcarpatică a Moldovei (prelucrarea lemnului, țesutul, cojocăritul etc.). Dintre piesele expuse de referință sunt: mobilierul masiv (laițele, masa, patul), soba, bogatele țesături de lână (păretare, scoarțe, culmea de deasupra patului pe care stau
Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț () [Corola-website/Science/331360_a_332689]
-
a fost refăcută în 2013. Frumusețea si diversitatea materialului au permis realizarea unei noi tematici “Anotimpurile satului”, completată - pentru intrarea în atmosfera rurală de la sfârșitul sec. al XIX-lea - de reconstituirea unui interior de locuință țărănească. Având la bază calendarul popular, structura expoziției a permis punerea în valoare a principalelor ocupații dar și a marilor sărbătorii de peste an, elementul de noutate constând în marcarea unor elemente de viața spirituală, pentru introducerea vizitatorului în universul credinței țăranului. Obiectele sunt expuse fie în
Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț () [Corola-website/Science/331360_a_332689]
-
manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier sau diverse alte documente. Un hol lung, care desparte biroul de lucru si dormitorul de salonașul mic și salonul de primire, te întâmpină cu piese de mobilier rustic dragi profesorului - lăzi de zestre moldovenești, scoarțe populare basarabene, două litografii cu Alexandru Ioan Cuza și Elena Cuza, și nu în ultimul rând portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa, Magda, in 1930. Biroul de lucru rămâne centrul de interes, cu impresionanta biblioteca, ticsita de volume din
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
cu titlul “Încredere”, care reține atenția prin sensul sau etic. “Un singur lucru cerem, și anume dreptul de a cere oricărui om cinstit și muncitor din România: Încredere”. Lângă biroul de lucru se află dormitorul, cu mobilierul lucrat în stil popular de factură orășenească, la Câmpulung Moldovenesc in 1911, icoane din secolele XVIII- XIX pictate pe sticlă. Salonașul mic era locul unde Ecaterina Iorga își primea oaspeții. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
locul unde Ecaterina Iorga își primea oaspeții. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua și fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon. Salonul mare de primire are aceeași notă populară marcată de mobilier și tapițerie cu elemente de artă populară românească. Pe pereții văruiți în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniței” și “Flori de măr” și Elena Popeea- “Flori roșii”. In continuarea casei, un hol lung
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua și fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon. Salonul mare de primire are aceeași notă populară marcată de mobilier și tapițerie cu elemente de artă populară românească. Pe pereții văruiți în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniței” și “Flori de măr” și Elena Popeea- “Flori roșii”. In continuarea casei, un hol lung, cu geamlâc, duce spre fostele dormitoare ale copiilor. Aici se
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
județean din Satu Mare, amplasat în Bd. Dr. Vasile Lucaciu nr. 21. Clădirea actuală a Muzeului Județean Satu Mare a fost construită în anul 1936, după planurile arhitectului G.P.Liteanu. A avut ințial destinații administrative: Prefectura județului în perioada interbelică, Sediul Consiliului Popular Județean și al Comitetului Județean Satu Mare al P.C.R. Din anul 1984 aici funcționează , având organizate expozițiile de bază și sălile de expoziții temporare. Are la bază obiectele adunate în cadrul cercului Kolcsey (1890), muzeul fiind reorganizat în anii 1905 și 1958
Muzeul Județean Satu Mare () [Corola-website/Science/331372_a_332701]
-
cercetărilor noi. Muzeul deține colecții de arheologie (preistorică, dacică, medievală), istorie (exponate legate de istoria breslelor, unelte, lăzi, sigilii, documente, carte veche, memorialistică), etnografie (instalații țărănești, mobilier tradițional românesc, șvăbesc, ucrainean și maghiar, podoabe, icoane pe sticlă și lemn, costume populare, textile utilitare și decorative, ceramică, fotografii, etc.). Deține bunuri culturale clasate în Tezaur și Fond. Expozițiile de bază au fost modernizate în anul 1992, precum și în perioada 2002-2007. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Județean Satu Mare () [Corola-website/Science/331372_a_332701]
-
o sală de ședințe, o cameră tradițională șvăbească și un spațiu destinat expozițiilor. Atelierul pictorului a rămas neschimbat și cuprinde, pe lângă obiecte ce au aparținut artistului, 11 lucrări în ulei, acuarele și schițe. Colecția de etnografie cuprinde piese de port popular, mobilier, obiecte de uz casnic specifice populației românești și germane din zonă. Condițiile moderne oferite de muzeu îl fac un loc predilect de organizare a unor expoziții diverse, lansări de carte, simpozioane etc. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având
Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă „Gheorghe Petre” () [Corola-website/Science/331381_a_332710]
-
culturale și politice vrâncene (scriitorul și diplomatul Duiliu Zamfirescu, juristul Gh. Apostoleanu, arhitectul Ion Mincu, geograful S. Mehedinți, întemeietorul teatrului focșănean - maiorul Gheorghe Pastia, scriitorul Al. Vlahuță, țăranul Ion Roată). Mărturiile etnografice, pește 6.000 la număr (unelte, ceramică, port popular, textile de casă), vin să completeze mărturiile arheologice și istorice, oferind o imagine a vieții pe aceste meleaguri. Se remarcă în principal colecția de port popular, în special cea de cămăși și catrințe (unele dintre ele unicate în ceea ce privește materialele utilizate
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
Vlahuță, țăranul Ion Roată). Mărturiile etnografice, pește 6.000 la număr (unelte, ceramică, port popular, textile de casă), vin să completeze mărturiile arheologice și istorice, oferind o imagine a vieții pe aceste meleaguri. Se remarcă în principal colecția de port popular, în special cea de cămăși și catrințe (unele dintre ele unicate în ceea ce privește materialele utilizate: fir metalic și lânica), precum și colecția de tipare de cas rotunde sau păpușare specifice zonei etnografice Vrancea. Patrimoniul de științele naturii (peste 50.000 de piese
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
este un muzeu județean din Bogdand, amplasat în nr. 85. Localitatea este situată la 60 de km de municipiul Satu Mare, în sudul județului, la granița dintre județul Sălaj și Maramureș. Casă este construită în jurul anilor 1880-1885 de meșteri populari din Cristur (jud. Sălaj) fiind transformată în muzeu în anul 1997. Poartă numele fondatorului Sipos László (1948-1997), profesor . Este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, construită pentru oameni mai înstăriți. De forma dreptunghiulara, dispusă perpendicular pe
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
târnaț în formă de U, în partea dinspre stradă, pe lungimea casei și în spate, susținut de 14 stâlpi de forma octogonala. Componentă casei este de 3 încăperi, în primul spațiu se află cameră curată cu piesele de mobilier, costume populare și textile. Al doilea spațiu, unde se află intrarea este destinat unei prezentări a istoriei locale. În ultima încăpere se află amenajată o cameră de locuit cu piese de mobilier, obiecte ceramice, piesele folosite la țesut. Colecția muzeala funcționează că
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
is, itt kapott helyet a helytörténeti kiállítás. A hátulsó helyiség lakószobának van berendezve, bútorokkal, használati tárgyakkal és a szövés eszközeivel. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Casă care adăpostește muzeul a fost construită în jurul anilor 1880 - 1885 de meșteri populari din Cristur, județul Sălaj, si este compusă din două camere dispuse de o parte și de alta a tindei.
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
al Căpităniei Districtului Suceava, clădirea a mai adăpostit Oficiul poștal și telegrafic și pe cel vamal. După Unirea Bucovinei cu România în anul 1918, clădirea a servit ca sediu al Prefecturii județului Suceava, iar după 1944 aici a funcționat Sfatul popular al orașului Suceava. Acum i se adaugă o nouă aripă, pe latura de nord, ocupată în prezent de Arhivele Statului. Începând din anul 1968 adăpostește Secția de Istorie a Muzeului Județean Suceava. Între anii 1976-1979 edificiul a fost supus unor
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
2005). În septembrie 2005 Guvernul Iulia Timoșenko (1) a fost demis și ca urmare, partidul a trecut în opoziție. La alegerile anticipate din 2007 blocul Iulia Timoșenko a obținut 156 de mandate și împreună cu coaliția președintelui Viktor Iușcenko „Ucraina Noastră-Autoapararea Populară” a format o majoritate parlamentară. Iulia Timoșenko a preluat conducerea noului guvern portocaliu (2007-2010). Din anul 2008 „Patria” este membră a consiliului de observatori al Partidului Popular European. Liderul partidului, Iulia Timoșenko, a fost condamnată în octombrie 2011 la șapte
Batkivșcina () [Corola-website/Science/331401_a_332730]
-
a obținut 156 de mandate și împreună cu coaliția președintelui Viktor Iușcenko „Ucraina Noastră-Autoapararea Populară” a format o majoritate parlamentară. Iulia Timoșenko a preluat conducerea noului guvern portocaliu (2007-2010). Din anul 2008 „Patria” este membră a consiliului de observatori al Partidului Popular European. Liderul partidului, Iulia Timoșenko, a fost condamnată în octombrie 2011 la șapte ani de închisoare pentru abuz în serviciu; media occidentală a categorizat acest proces că unul politic. După interzicerea blocurilor electorale în noiembrie 2011, „Patria” a devenit, în
Batkivșcina () [Corola-website/Science/331401_a_332730]
-
Franței. Proiectul are drept scop tranziția mult-așteptată de la studii experimentale asupra plasmei în fizică, la producerea de electricitate la scară largă în centrale de energie de fuziune. Proiectul este finanțat și gestionat de șapte entități membre — Uniunea Europeană, India, Japonia, Republica Populară Chineză, Rusia, Coreea de Sud și Statele Unite. Uniunea Europeană, ca parte gazdă a complexuli ITER, contribuie cu aprope 45 de procente din costul total, celelalte șase părți contribuind câte approximativ 9 procente fiecare. Reactorul de fuzine ITER a fost proiectat să producă 500
ITER () [Corola-website/Science/334043_a_335372]
-
Dacă ITER va deveni operațional, acesta va fi cel mai mare experiment fizic cu plasmă de în uz, depășindu-l pe Joint European Torus. În prezent sunt șapte părți participante la programul ITER: Uniunea Europeană (prin organizația EURATOM), India, Japonia, Republica Populară Chineză, Rusia, Coreea de Sud și Statele Unite. Anterior, Canada a fost membru cu drepturi depline, dar a fost înlăturată din cauza lipsei de fonduri alocate din partea guvernului federal. În 2007 a fost anunțat că participanții la ITER vor lua în considerație oferta Kazahstanului
ITER () [Corola-website/Science/334043_a_335372]
-
a fost o diviziune administrativ-teritorială situată în zona de centru-sud a Republicii Populare Române, înființată în anul 1950, când au fost desființate județele (prin Legea nr.5/6 septembrie 1950). Ea a existat până în anul 1952, când teritoriul său s-a unit cu cel al regiunii Vâlcea, pentru a forma regiunea Pitești. După
Regiunea Argeș () [Corola-website/Science/334033_a_335362]
-
pentru eliminarea evreilor, a elementelor antifasciste și a altor disidenți conform directivei "Nacht und Nebel (Noapte și Ceață". Autoritățile germane sprijineau elementele colobaraționiste precum "Milice française", "Franc-Garde" și Service d'ordre légionnaire. În Franța au activat două partide colaboraționiste: Partidul Popular Francez (PPF) și Adunarea Națională Populară (RNP) cu fiecare cu 20.000 - 30.000 de membri. "Milice" a particpat împreună cu Gestapoul din Lyon condus de Klaus Barbie la arestarea membrilor rezistenție, a dizidenților și a evreilor urmată de trimiterea lor
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]