61,510 matches
-
ce au intrat abuziv pe un teren privat, au dormit în corturile taberei și care au mâncat pateurile de ficat, pâinea, slănina, brânza și ceapa activiștilor și a țăranilor! Mai mult decât atât, au adus injurii scriind cu cărbunele (din lemnul ars în soba improvizată) «Ce bun a fost fraierilor!» Lipsesc și hainele și jucăriile din sacii de ajutoare pe care le-au primit ca donație din Suedia și România!" Cei care au adus ajutoarele și cei din tabăra de rezistență
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
ale agriculturii, olăritului și prelucrării metalului nu au dispărut, dar produsele lor erau mai puține și simplificate. La Lekcandi s-a descoperit un mormânt deosebit de bogat din secolul al XI-lea î.en., o construcție abisală, înconjurată de coloane de lemn și acoperita de "tumulus" de mari dimensiuni, care adăpostea resturi incinerate ale unui cuplu princiar, pentru care s-au sacrificat patru cai (calul era un bun prestigios). Herodot desemna casele nobile ale epocii arhaice ca 'tetrippotrophoi', cei care creșteau patru
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
până la "celebra confruntare" de la 1 februarie 1713. În imediata apropiere de "Casa Regelui" au fost construite o cancelarie, grajduri, acareturi, o cazarmă pentru ostași și alte clădiri. Cancelaria era de asemenea construită din cărămidă, în timp ce alte clădiri erau ridicate din lemn sau din lut. Tabăra suedeză, centrul natural al căreia era "Casa Regelui", în scurt timp s-a transformat într-o comună și, într-adevăr, uneori era numită "Carlopolis" ("Orașul lui Carol"). Turcii o numeau "Benderul Nou". În această comunitate locuiau
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
libertatea și demnitatea neamului românesc și în cele două războaie mondiale. Drept recunoștință pentru jertfa strămoșilor, în curtea bisericii s-a înălțat monumentul eroilor satului. Prima biserică s-a construit aici la mijlocul secolului al XVII-lea și era făcută din lemn de stejar, în stilul specific Maramureșului, având hramul „Cuvioasa Parascheva”. Bisericuța din lemn a fost vândută în satul Rogoz, iar de aici a fost dusă în satul Izvoarele (Bloaja) unde se află și astăzi. Biserica actuală, în care se slujește
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
pentru jertfa strămoșilor, în curtea bisericii s-a înălțat monumentul eroilor satului. Prima biserică s-a construit aici la mijlocul secolului al XVII-lea și era făcută din lemn de stejar, în stilul specific Maramureșului, având hramul „Cuvioasa Parascheva”. Bisericuța din lemn a fost vândută în satul Rogoz, iar de aici a fost dusă în satul Izvoarele (Bloaja) unde se află și astăzi. Biserica actuală, în care se slujește, datează din 1794, după cum rezultă din inscripția de la intrare și este inclusă pe
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
datează din 1794, după cum rezultă din inscripția de la intrare și este inclusă pe lista bisericilor monument-istoric, aflându-se într-o stare foarte bună de conservare, păstrând hramul „Cuvioasa Parascheva”. Corpul bisericii este realizat din piatră brută, iar turnul este din lemn. Zidurile sunt groase atingând dimensiunea de 90 cm și acoperișul este cu o învelitoare din draniță (șindrilă). Piesa cea mai valorosă o reprezintă catapeteasma (iconostasul) realizat din lemn de tei, sculptat, traforat și pictat; iconostasul are la bază 6,6
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
Parascheva”. Corpul bisericii este realizat din piatră brută, iar turnul este din lemn. Zidurile sunt groase atingând dimensiunea de 90 cm și acoperișul este cu o învelitoare din draniță (șindrilă). Piesa cea mai valorosă o reprezintă catapeteasma (iconostasul) realizat din lemn de tei, sculptat, traforat și pictat; iconostasul are la bază 6,6 m iar înălțimea de 6 m. După cum rezultă din inscripția chirilică de pe icoana de pe prestol, iconostasul este opera artistului Ștefan Zugravul care o semnează la 1785. Lângă biserică
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
prospere și într-o măsură mai mică printre negustorii bogați ai orașului. Cărămida și piatra pentru clădirile rezidențiale au devenit comune, însă numai în orașe. Stilul gotic matur a fost reprezentat atât în arhitectură cât și în sculptura sacrală de lemn. Altarul Veit Stoss din Biserica Sfânta Maria din Cracovia este una dintre cele mai magnifice lucrări de artă din Europa de acest gen. Universitatea din Cracovia, care a încetat să mai funcționeze după moartea lui Cazimir cel Mare, a fost
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Quercus robur"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestica"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus sylvestris"), păr pădureț ("Pyrus pyraster"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare") și salba râioasă ("Euonymus verrucosus"). La nivelul ierburilor este semnalată prezența unei plante rare (protejată la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992), cunoscută sub denumirea populară de moșișoare ("Liparis loeselii"); care
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
1969 erau realizate la fabrica Gibson de pe Parsons Street dar și de pe Elenor Street din Kalamazoo, Michigan. În ultima locație erau produse doar chitarele electrice cu corp solid. Aceste instrumente Epiphone erau practic identice cu versiunile Gibson, fabricate folosind același lemn, aceleași componente și aceeași oameni care produceau și modelele Gibson. Câteva modele Epiphone produse de Gibson din această perioadă includ Epiphone Sheraton (similar Gibson ES-335) și Sheraton II, Epiphone Casino (similar cu Gibson ES 330), Epiphone Cortez (similar cu Gibson
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
de Gibson. Unul din acești producători era Samick, care a produs instrumente sub licență pentru alte mărci dar și sub nume propriu. Marca era folosită pentru a lansa versiuni mai ieftine ale modelelor Gibson clasice. Aceste chitare erau produse folosind lemn diferit (de exemplu, Nyatoh în loc de mahon), erau lipite cu epoxizi în loc de adeziv pentru lemn și erau finisate cu rășini de poliester cu uscare rapidă. Aceste considerații de buget, combinat cu alte aspecte cum ar fi echipamente și doze mai ieftine
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
pentru alte mărci dar și sub nume propriu. Marca era folosită pentru a lansa versiuni mai ieftine ale modelelor Gibson clasice. Aceste chitare erau produse folosind lemn diferit (de exemplu, Nyatoh în loc de mahon), erau lipite cu epoxizi în loc de adeziv pentru lemn și erau finisate cu rășini de poliester cu uscare rapidă. Aceste considerații de buget, combinat cu alte aspecte cum ar fi echipamente și doze mai ieftine, au permis producerea unor instrumente mai ieftine. În 2002 Gibson a deschis o fabrică
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
superioară cunoscută sub numele de "Elitist Series", construite la atelierele Terada și Fuji-Gen din Japonia. Până în anul 2008 producția la această serie a fost stopată cu excepția modelelor Elitist Casino și Dwight Trash Casino. Chitarele din această serie aveau caracteristici precum lemne de calitate superioară, prăguș confecționat din os, finisaje realizate manual, doze "Made in U.S.A." și corzi USA. Câteva chitare Epiphone au fost produse în Statele Unite începând cu 1971. Epiphone Spirit și Special au fost produse la începutul anilor 1980
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
la Gaza, unde constată că rezervorul de ulei este fisurat, tot din cauza unei greșeli de montaj. După reparație, la 12 februarie decolează și ajung la Cairo, unde rămân opt zile pentru a revizui avionul. Cu această ocazie schimbă elicea de lemn cu una metalică, superioară. La 20 februarie zboară până la Assuan, de unde, din cauza căldurii și încărcării avionului nu pot decola decât a doua zi, la ora 4 dimineața. Până la Juba nu apar alte dificultăți, dar de la Juba reușesc să decoleze doar
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
Târgu Secuiesc. Se află atât în centrul stațiunii - de folosință publică, precum și la unele pensiuni (cu regim privat). Este situat lângă hotelul Best Western, constituit dintr-o serie de elemente suspendate pe copaci sau piloane (scări, poduri, tuneluri construite din lemn și corzi). Se află pe versantul dinspre "Pasul Turia" al "Muntelui Puturosu", la o altitudine de 1052 m (coordonate: 46.119807, 25.948498). Denumirea este legată de mirosul puțin agreabil al emanațiilor de hidrogen sulfurat. Este numită și "Peștera Sulfatară
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
A fost donat de U.D.R. (Uzinele și Domeniile Reșița), în anul 1937. De asemenea pe părțile laterale sunt scaune, iar în mijloc sunt aranjate pe două rânduri. În anul 2000, scaunele vechi au fost înlocuite cu altele noi din lemn de stejar, executate de meșteri lemnari din Maramureș. În pronaos se află „o lespede dreptunghiulară, imitând marmura roșie, de dimensiunile unui mormânt, sub care probabil este înmormântat Hagi Nicolae Dimitrie. Lespedea însă nu are nici o inscripție”. Pentru pictura bisericii a
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
și doctor în istoria artei al Academiei Belle Arte din Roma, care pe atunci era directorul muzeului din Timișoara. La restaurarea picturilor a fost ajutat de profesorul de pictură Iuliu Podlipny. Catapeteasma care desparte altarul de naos este sculptată din lemn de tei, în stil rococo, într-un format baroc autentic. Autorul acestui iconostas a rămas necunoscut. În anul 1936, pictorul Ioachim Miloia restaurează icoanele din biserică și Eugen Spang poleiește cu aur sculpturile de lemn de pe iconostas și cele două
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
de naos este sculptată din lemn de tei, în stil rococo, într-un format baroc autentic. Autorul acestui iconostas a rămas necunoscut. În anul 1936, pictorul Ioachim Miloia restaurează icoanele din biserică și Eugen Spang poleiește cu aur sculpturile de lemn de pe iconostas și cele două tronuri: cel al Maicii Domnului și cel arhieresc. În anii 1988 și 1989, pictura bisericii a fost restaurată din nou de către pictorul autorizat Ion Neagoe din București ajutat de Viorel Țigu și Ion Bădilă din
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
camera pentru decedații care sunt așezați aici, până la momentul înmormântării lor în cimitir. În față s-a construit un cerdac pentru cele trei clopote: două executate la Baia Mare, iar cel de al treilea cumpărat din Grecia. Iconostasul este făcut din lemn de cireș, identic cu cel de la Fundația "Emil Gojdiu" din Budapesta. Pictura a fost executată în anii 2010-2011, de către pictorița Rita Aldea. Capela și-a păstrat hramul pe care l-a avut la început: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul"...cum urci
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
boiștean ("Phoxinus phoxinus"), zglăvoacă ("Cotus gobio" și "Cotus poecilopus"), moioagă ("Barbus meridionalis petenyi") sau porcușor de vad ("Gobio uranoscopus"). Economia zonei (Săcele, Predeal) este bazată pe turism (muzee, case memoriale, biserici, arii protejate, obiective naturale - cascade, canioane), exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor, valorificarea balastului de râu și construcții. Municipiul Săcele (atestat documentar pentru prima dată în 1366) păstrează încă vechile obiceiuri ale primelor comunități de (uniuni pastorale autohtone de oieri români, asociați cu fenomenul transhumanței); astfel: „Sântilia” (manifestare de mare
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
fizică, care sunt construite cu diferite tipuri de materiale și controlate de un sistem informatic (microchips), așa numitele prototipuri sau simulări. Când s-a început acest mediu de învățare, aceste creații erau făcute din materiale ușor de găsit, fie din lemn, cupru sau orice alt material ușor de modelat. Este o serie de activități educaționale care susțin să consolideze domenii specifice de cunoștințe și abilități dezvoltate în studenți prin proiectarea, crearea, asamblarea și operarea de roboți. Scopul predării de Robotică, este
Robotică educativă () [Corola-website/Science/330143_a_331472]
-
pentru călători. Clădirile selgiucizilor în general, de cărămidă, în timp ce pereții interiori și exteriori eraz decorați dintr-un material realizat prin amestecarea de marmură, praf, văr și ipsos. În clădirile tipice perioadei de selgiucizilor anatolieni, materiale de construcție a fost din lemn așeyat orizontal, cu excepția ferestrelor și ușilor în cazul în care coloanele au fost considerate mai mult decorativ. Odată cu înființarea Imperiului Otoman, 1300-145, acești ani constituie și începutul primei perioade a arhitecturii otomae, atunci când artă otomană era încă în căutare de
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
45˚. Tot de Baia de Aramă aparțin și localitățile învecinate: Brebina, Titerlești, Bratilovu, Mărășești, Stănești. Potrivit tradiției locale, vechiul așezământ monahal (inițial a fost mănăstire de călugări) datează încă din jurul anilor 1400, din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana, având o biserică de lemn acoperită cu învelitoare de șiță. Un document din 1672 îl menționează pe egumenul mănăstirii pe nume Evghenie de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. În locul bisericii de lemn se zidește însă actuala construcție abia la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
din jurul anilor 1400, din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana, având o biserică de lemn acoperită cu învelitoare de șiță. Un document din 1672 îl menționează pe egumenul mănăstirii pe nume Evghenie de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. În locul bisericii de lemn se zidește însă actuala construcție abia la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar, la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu care, între 9 și 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneți spre Tismana, încuviințează și sprijină
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
pătrat în partea centrală. Altarul este de formă semicirculară, boltit cu o semicalotă. Tot aici găsim proscomidiarul săpat în masivul de zidărie. Spațiul diaconiconului este sugerat de o simplă nișă. Despărțirea altarului de naos se face printr-o catapeteasmă de lemn. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei, în stil brâncovenesc, fiind pe jumătate înlocuită datorită acțiunii din zonă și a atacului xilofag. Pardoseala în întreaga biserică este executată din lemn. Nivelul de călcare al altarului este mai înalt decât în
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]