7,219 matches
-
Îndepărtând oamenii cu un gest, Dante Începu să Împingă mobila din răsputeri, fără să Îi pese de ultimele vase de ceramică, care se prăbușeau pe dușumea, spărgându-se cu mare zgomot. În cele din urmă structura cedă, rotindu-se spre Înăuntru, În timp ce priorul, Împins de propriul său elan, cădea În cămăruța Întunecată care se deschidea Înapoia prăvăliei. Se ridică la loc nerăbdător, privind de jur Împrejur. Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dăduseră fuga În ajutorul său. Lângă ei se afla Bargello, cu aerul lui nătâng. Părea amuzat. — Era aici acum o clipă! strigă priorul. Nu-l lăsați să fugă! — Cine? Noi n-am văzut pe nimeni. — Vă spun că era aici, Înăuntru... Nu se poate să se fi evaporat! Căutați-l! Oamenii se uitară În jur perplecși. Între timp, mai apăruseră și restul. — Distribuiți-vă printre uscătorii și străbateți din nou culoarele, trebuie să-l Înconjurăm! strigă Dante. Soldații se Întoarseră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceea blestemată. Cerșetorul avea să fie făcut bucățele, În temnița de la Stinche. La naiba cu făptura aceea netrebnică! Câțiva pași mai În față, exista o crăpătură În zidul de cărămizi care Îi Închidea calea de fugă dinspre partea dreaptă. Sări Înăuntru, sperând ca urmăritorii să treacă mai departe. Pitulat În umbră, cu inima cât un purice, auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
locuri. Șoferul râse, arătându-și toți dinții. Îi asigură că nu-i vorba decât de un fleac și că va desfunda pe dată carburatorul, după care își vor putea vedea de drum. Când deschise ușa mașinii, vântul rece se năpusti înăuntru, înțepându-le obrajii cu mii de fire de nisip. Arabii își înfundară nasul în burnusuri, ghemuindu-se cât puteau de bine. - Închide ușa, urlă Marcel. Șoferul râse și se urcă în mașină. Luă pe îndelete câteva scule de sub tabloul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai decât bâte noduroase și coșuri. Oamenii aceștia din sud plecau, pare-se, la drum, cu'mâinile goale. Dar iată-l pe șofer întorcându-se, cu același pas sprinten. Numai ochii îi râd deasupra vălurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o mică piață plantată cu aceiași arbori minerali. În fund, pe latura cea mai mare, se vedea un șir de arcade și nenumărate dughene. Se opriră chiar în mijlocul pieței, în fața unei mici construcții în formă de ghiulea, spoită cu albastru. Înăuntru, în singura încăpere a casei, luminată doar prin ușa de la intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață albă. Tocmai turna ceaiul, ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate. Din prag, până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
umilit până la nebunie. Îi blestema pe ai săi, pentru că i-l trimiseseră pe arab, dar și pe acesta, fiindcă îndrăznise să ucidă și nu știuse să fugă. Daru se ridică, se învârti de câteva ori prin fața școlii, așteptă, apoi intră înăuntru. Arabul, aplecat deasupra pardoselii de ciment din magazie, se spăla pe dinți cu două degete. Daru îl privi, apoi îi spuse: - Vino. Intră în cameră primul. Îmbrăcă peste flanelă o haină de vânătoare și se încălță cu bocanci. Așteptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înalte pe care păsările-albastre îl răspândesc peste cuvinte. Și-atunci, în verdele iubirii, cobor din mine și te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tot zidul s-a cutremurat. Era destul de demoralizator să fii martorul unei astfel de izbucniri dezlănțuite de furie în spațiul restrâns al unui birou și întregul trup mi s-a încordat atunci când ușa sălii de conferințe s-a deschis brusc. Înăuntru a intrat o femeie superbă, calmă și perfect echilibrată, o sosie a Isabellei Rossellini, dar cu păr blond, de culoarea aurului vechi și cu ochi verzi, migdalați. — Claire? m-a întrebat ea cu un zâmbet captivant, strângându-mi mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că mă descurc. Am izbucnit în râs. Două seri, o viață întreagă, orice vrei tu. — Bine, a concluzionat el, sărutându-mă din nou. Apoi a deschis portiera mașinii lui elegante de oraș și mi-a indicat, galant, să mă îndes înăuntru. — Freddy, te rog s-o duci acasă pe domnișoara Truman, apoi vino să mă iei de la birou pe la două și jumătate, l-a instruit el pe șofer. OK, deci poate că într-adevăr avea de lucru. Era o situație ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rece și curat al oceanului îmi limpezise capul. — Beatrice, arăți superb ca de obicei, a zis Randall, sărutând-o și bătându-l pe Harry pe spate. — Uau, casa e uluitoare! am exclamat eu, când am pășit în bucătăria proaspăt renovată. Înăuntru era o atmosferă extrem de intimă și de caldă - adoram lambriurile de lemn, masa uriașă, de fermă, cu aer antichizat și portretele de familie pe care Bea le aranjase, cu mână de expert, pe unul dintre pereți. — Da, așa-i c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
împreună. — OK, sări afară înainte să-mă zgârie cineva mașina cu cheia, mi-a zis, într-un final. Randall, mai în glumă, mai în serios. L-am sărutat și am deschis portiera. — Te iubesc, am spus aplecându-mă, încă o dată, înăuntru. — și eu te iubesc. Intră înăuntru! mi-a zis el, arătându-mi un bețiv care stătea în josul străzii. — Cum o să fiu în stare să las în urmă toată splendoarea asta? am râs eu și am închis portiera, după care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mă zgârie cineva mașina cu cheia, mi-a zis, într-un final. Randall, mai în glumă, mai în serios. L-am sărutat și am deschis portiera. — Te iubesc, am spus aplecându-mă, încă o dată, înăuntru. — și eu te iubesc. Intră înăuntru! mi-a zis el, arătându-mi un bețiv care stătea în josul străzii. — Cum o să fiu în stare să las în urmă toată splendoarea asta? am râs eu și am închis portiera, după care m-am îndreptat către scări, cu geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să înceapă să se târșâiască înapoi pe hol, către biroul lui, Phil a oftat. Eu am tras din nou aer în piept, mi-am împins toată greutatea trupului către ușa ca de seif a biroului lui Vivian și am pășit înăuntru. Climatul era arctic. Imediat am simțit cum mi se învinețesc buzele, iar părul de pe mâini mi s-a ridicat în sus, ca la comandă. Vivian vorbea la telefon, dar a ridicat un deget, făcându-mi semn să aștept. Eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era ca o explozie de electroșocuri. Phil a dat din cap și și-a văzut de drum, în lungul holului. Înfuriată, am mărșăluit către biroul lui Vivian, apoi, fără să mă mai obosesc să bat la ușă, am dat buzna înăuntru, ca s-o găsesc pe Lulu - absolut previzibil, perfectă, într-un costum gri pal și cu un șirag de perle la gât - deja așezată pe un scaun, la birou, chiar în fața șefei. — L-ai concediat pe Phil? am fumegat. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aveam să mă ocup mai târziu. Dar înainte să apuc să scriu un cuvânt, ușa biroului a fost dată de perete și Alice - o angajată temporară blajină, care juca, de o săptămână, rolul de asistentă a lui Vivian - a intrat înăuntru, închizând-o repede în urma ei. Fețișoara ei drăguță era roșie ca sfecla și contorsionată de frică. Deasupra buzei de sus i se formaseră picături de sudoare. — Trebuie să mă ajuți, Claire, mi-a spus ea gâtuită. O să mă omoare. Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
etichetat „Prizbecki“. Vivian avea un dosar despre iubitul ei cel căsătorit? Nu e bine să-ți bagi nasul, Claire, m-am certat singură. Pune dosarul la loc. Dar curiozitatea a învins. Am scos repede dosarul și-am aruncat o privire. Înăuntru nu era decât un singur document - un e-mail, trimis pe adresa de la serviciu a lui Vivian. Către: Vivian Grant vgrant@grantbooks.com) De la: Stanley Prizbecki Stanley Prizbecki@nymayor.gov) Salut, prăjiturică dulce. De joi, nu m-am mai putut abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tabu. — La anul o să mergem sigur. Randall mi-a zâmbit, complet relaxat. — Poftim, draga mea, un ceva micuț ca să-ți spun că-mi pare rău, mi-a zis el, întinzându-mi punga de la Cartier. Am deschis cutia care se afla înăuntru și am descoperit o delicată și superbă brățară de aur, cu zale. Îmi plăcea la nebunie - dar, mai mult de-atât, eram mișcată de faptul că Randall își rupsese din timp și făcuse un efort. L-am strâns în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vrea să auzi. Până la prânz, să-mi dai un răspuns în legătură cu propunerea aia. Nu jucăm noi după cum ne cântă nenorocitul ăla. Nu-l lăsăm să curteze o grămadă de alți publiciști... Ușa s-a întredeschis și Lulu s-a strecurat înăuntru. — Scuzați-mă că vă întrerup, a mințit ea. Am vrut numai să las machetele pentru În Jurul Barei: Povestea Unei Stripteuze. Lulu a pus copertele pe biroul lui Vivian, după care a tăcut, sperând, în mod clar, c-o să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Lucille, cu fermitate, că preferam să aștept - în mod total necaracteristic, ea nu a mai insistat. Cu toate astea, când ieșeam din magazin, Lucille și-a „amintit“, dintr-o dată, să-i mai dea un sfat croitoresei și-a fugit înăuntru, pretinzând c-o să ne prindă ea din urmă. — știi că s-a dus să cumpere voalul ăla, a murmurat mama, în timp ce amândouă urmăream retragerea grăbită a lui Lucille. E un gest incredibil de generos din partea ei, dar a devenit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pese - de când începusem lucrul la Grant, Lulu nu-mi dăduse decât dureri de cap - dar îmi era milă de ea. Ei, numai puțin. Când am ajuns în fața hotelului, Vivian a mărșăluit direct către un Lincoln cu șofer și a sărit înăuntru, fără să spună la revedere. — Lulu, nu știu unde pizda mă-tii ești, am auzit-o lătrând în telefon, prin fereastra deschisă a mașinii, dar trebuie să vorbesc cu tine imediat. Sună-mă înapoi în secunda când primești mesajul ăsta. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trebuia să fac. Randall a clătinat încet din cap. S-a aplecat și m-a sărutat pe obrazul care acum era, din nou, scăldat de lacrimi - și chiar atunci ușa s-a dat de perete, iar Lucille a dat buzna înăuntru ca o furtună. — Care e decizia corectă? a cerut ea să afle. Încă ținea în mână punga de hârtie mototolită. — De ce plângi, Claire? Ce se întâmplă? M-am uitat la Randall ca să văd dacă voia să fiu eu cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fost tu, Claire. Stai puțin - am ceva pentru tine - un cadouaș în semn de mulțumesc. Luke și-a deschis haina și a scos un pachețel superb ambalat. — Luke, chiar nu trebuia... — Tu doar deschide-l. Am desfăcut încet ambalajul argintiu. Înăuntru era o cărticică subțire. — Prima colecție de poezii a tatei, am șoptit. În ochi mi-au răsărit imediat lacrimi. Unde ai găsit-o? Asta e o poveste lungă și obositoare pe care o să ți-o spun într-o altă seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop care bîiguie, n-am fost eu, afară e o droaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]