12,426 matches
-
solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă (s-a vorbit de „miticismul” naratorului și al eroilor săi), se ascunde un liric și un sentimental care râde ca să nu plângă, dotat cu înțelepciunea celui ce privește viața, semenii și pe sine însuși ca spectacol. Povestirile avându-l ca protagonist pe Neagu Beagu îl înfățișează și în postura - nu mai puțin autentică și atractivă - de scriitor pentru copii. SCRIERI: Dragostea noastră cea de toate
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
asta nu mi-a sunat ceasul! E semn bun!”). În poezie nostalgia este provocată uneori de sentimentul rusticității fruste, vizibil în construirea unui peisaj care năzuiește către liniștea patriarhală, deși este bântuit de „banchetul strigoilor” ( Seara când vin prin sat...). Înțelepciunea comunitară pare să constituie un scut a cărui ocrotire este însă ascunsă îndărătul vorbei în doi peri, susținută de un text care oscilează între poemul în proză și snoava cu iz sapiențial, ca în Șarpele casei (1998). M. este adeptul
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
doi peri, susținută de un text care oscilează între poemul în proză și snoava cu iz sapiențial, ca în Șarpele casei (1998). M. este adeptul unui lirism eliberat de elemente livrești, cu toate că nu totdeauna și le refuză. Un rest de „înțelepciune” din cărți rămâne în subtext, ca un termen obligatoriu de comparație pentru „poezia ca o vulpe” (Artă poetică). Alteori o scriitură deliberat inexpresivă urmărește să impersonalizeze emoția, într-un proces pe care îl accentuează meditația asupra rosturilor artei. De această
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
Confesiuni, ed. bilingvă, București, 2000; Carmina Burana, Iași, 1998 (în colaborare cu Lucia-Gabriela Munteanu); Thomas de Aquino, De ente et essentia- Despre fiind și esență, ed. bilingvă, Iași, 1998; Jean-Jacques Rousseau, Eseu despre originea limbajului, Iași, 1999; Emmanuel Swedenborg, Despre înțelepciunea iubirii conjugale, Iași, 1999; Jakob Grimm, Ernest Renan, Două tratate despre originea limbajului, Iași, 2001; Rivarol, Discurs despre universalitatea limbii franceze, urmat de Maxime, reflecții, anecdote, cuvinte de duh, Iași, 2003. Repere bibliografice: Lucia Wald, Alexandru Boboc, Daniel Barbu, Trei
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
sonetului și printr-o anume arhitectonică a cărții Simfonia vieții. Astfel, primelor trei cicluri le vor corespunde vârstele eului, particular și totodată generic: copilăria fericită în orizont rural, tinerețea cu flacăra erosului și cu entuziasmul trăit în preajma geniului, maturitatea cu înțelepciunea câștigată. Cel de-al patrulea ciclu închide bucla prin întoarcerea la copilărie, dar o și transcende ca revelație a raporturilor cu divinitatea. Dacă în ciclul Zile de aur sinceritatea vocii nu poate fi pusă la îndoială, totuși impresia de repetiție
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
a concura ediția lui Perpessicius, M. aduce importante corectări și precizări de structură și lecțiune (de exemplu, la antume ca Împărat și proletar, Pe lângă plopii fără soț... sau la postume ca Ah, cerut-am de la zodii, Codru și salon, O, -nțelepciune, ai aripi de ceară!), îmbogățește informația privitoare la geneză, surse, influențe, paralelisme, desfășurând un aparat de erudiție impresionant atât prin conținut, cât și prin stilul redactării, exemplar prin claritate, exactitate și impersonalitate. Chiar dacă noile abordări comparatiste vor distribui altfel accentele
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
unui moment unic dintr-o desfășurare de fapte. Adept al maximei autenticități, el optează pentru universul sufletesc adolescentin, sufocat de singurătate și înstrăinare. Însemnele vârstei rebele își pun pecetea pe toate actele tânărului, care nu e dispus să accepte nici înțelepciunea bătrânilor (Un sfat pentru fiecare), nici să se lase subjugat, fără zbateri, de conformismul unei căsnicii (Iarna când e soare). Modul de a percepe simultan fluxul memoriei afective și impulsurile realității imediate este reflectat în schița O zi ca celelalte
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
De aici, poate, și disimularea pe care chinezii o practică în diferite feluri („sunt însă șireți, mincinoși, vicleni, înșelători, bănuitori în orice lucru și întotdeauna bucuroși să-i amăgească pe străini, ca să le arate acestora cu cât întrec ei în înțelepciune toate celelalte popoare”), ca armă de apărare, s-ar zice, deși unii par a ajunge în acest plan la veritabile performanțe. Spațiul chinezesc îi rezervă călătorului surprize la tot pasul: construcții filigranate, amenajări ale pământului și ale apelor, meșteșuguri rafinate
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
popoarele europene, iar despre europeni că sunt cu mult mai viteji decât asiaticii. Tot așa și astăzi se poate spune despre chinezi același lucru, deoarece chinezii sunt față de noi, europenii, tot așa de viteji ca și femeile față de bărbați; în ceea ce privește înțelepciunea sunt cu mult mai presus, pentru că ne întrec prin ascuțimea minții.” Știința „este de mare preț”. O știință agonisită prin școală („nu se găsește nici un singur om care să nu știe să citească și să scrie”), o știință care impune
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
sufletului țăranului și fuzionând cu umanul. Caracterele distinctive ale viziunii românești asupra lumii sunt fraternitatea omului cu toate făpturile firii, liniștea, echilibrul, realismul concepției despre viață și armonia lumii, milostenia, conștiința muncii, modul de a înțelege rânduiala ca izvorând din înțelepciunea lui Dumnezeu. Poporul român are o viziune profund creștină asupra lumii, natura în armonia ei fiind creată și privegheată de divinitate. Nutrind un respect religios față de fire, omul se poartă cu o infinită dragoste față de animale, interpretează animist stihiile, întregul
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere în adolescența spiritului”, manifestul unui „fiu al soarelui”, adică manifestul unui tânăr „tremurici” care dezleagă pasiunile turbulente și nu își stăpânește frazele. Judecată aspră, minimalizatoare. P. scrie, în fond, o carte de înțelepciune în stil voit bătrânesc, pornind de la morala lumii rurale. Este un spirit exaltat, dar nu irațional. Manualul de morală cuprinde 337 sfaturi („un hambar de observații cotidiene asupra vieții de relație între oameni pe care-l strânge orice gospodar pentru
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
iaste ca pasărea fără de aripi; învățătorul ce nu se apucă de aceea ce știe iaste ca copacul cel fără de roade, și dervișul fără de știință iaste ca o casă ce n-are ușă.” Pilde filosofești se află printre primele cărți de înțelepciune tipărite în limba română. Selecția lui Galland din tezaurul oriental s-a făcut sub dominanta spiritului umanist, preocupat de accentele așezate în comentariile asupra demnității umane. Atât versiunea italiană, cât și cea greacă și apoi cea românească fac, fiecare în
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
limbajul fastuos, matein, ci pe dialectica ideilor și pe semnificația parabolei. Tema prioritară este sentimentul de culpabilitate, asociat cu frica, recluziunea, poziția intelectualului în lumea violenței moderne. Un profesor de istorie, retras în pustietate mai mult de frică decât din înțelepciune, își scrie viața și din ce scrie se înțelege că el se născuse „gata răstignit”. Este pregătit, vasăzică, pentru un destin tragic, iar demnitatea lui este, dacă nu să scape acestui destin, cel puțin să îl supună judecății spiritului. Problematica
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
25; Romulus Diaconescu, „Privind în urma mea, mă stăpânesc sentimente contradictorii” (dialog cu Octavian Paler), R, 1993, 6-7; Grigurcu, Peisaj, I, 80-84; Tania Radu, Alungarea lui Don Quijote, LAI, 1994, 8; Ioana Pârvulescu, Iluzii și deziluzii, RL, 1994, 11; Octavian Soviany, Împotriva înțelepciunii, CNT, 1994, 13-15; Florin Sicoie, Noua poveste a lui Don Quijote, CNT, 1994, 13-15; C. Stănescu, Don Quijote și „quijotizarea” estului, ALA, 1994, 208; Ioan Moldovan, „Don Quijote în Est”, F, 1994, 4; Adrian Marino, Don Quijote a greșit adresa, „22”, 1994, 25; Gabriel
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
vie satisfacție în fața operei purtătoare de valoare estetică. P. a refuzat, ca fiind incompatibil cu propria structură, tonul sentențios, de catedră. Generozitatea, nu una de natură sentimentală, gratuit caritabilă, ci căldură a înțelegerii, bucurie a sentimentului de prietenie, aură a înțelepciunii, delicatețe în formularea opiniilor, sunt tot atâtea atribute ale modalității sale exegetice. Având deschidere spre variate zone ale culturii moderne, criticul nu respinge niciodată, preconceput, inovațiile și experimentele. Le acceptă, nu motivat de snobism, ci parcurgând un traseu al investigației
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
în ciuda statutului comun de întemnițați - vreo pistă reală de comunicare. Burebista (1978) prezintă cititorilor literaturizarea unui episod al istoriei îndepărtate și anume unirea triburilor dacice sub sceptrul primului lor mare rege. Tensiunea provocată de obsesia unirii - posibilă prin abilitatea și înțelepciunea lui Deceneu - și de orgoliile căpeteniilor de triburi este bine dozată. Celălalt palier al scrierilor lui P. - „teatrul-dezbatere” și „proza-document”, cum au fost numite - revelează un autor preocupat de tema vinovăției și de examinarea propriei conștiințe. Metafora „sălii de așteptare
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
B. P. Hasdeu, lingvist și filolog, București, 1968; Philologica et linguistica. Ausgewählte Aufsätze (1953-1983), îngr. și pref. Helmuth Frisch, Bochum, 1983. Ediții: Theofil Simenschy, Cultură și filosofie indiană în texte și studii, I, pref. edit., București, 1978, Un dicționar al înțelepciunii, București, 1979. Repere bibliografice: Al. Graur, „B. P. Hasdeu, lingvist și filolog”, LR, 1969, 3; Ecaterina Țăranu, „B. P. Hasdeu, lingvist și filolog”, IL, 1969, 8; N.S. Tanașoca, „B. P. Hasdeu, lingvist și filolog”, RSE, 1969, 3; Doina Negomireanu, „B.
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
și toponimul Brazda lui Novac. Tematica ciclului novăcesc în folclorul românesc este deosebită de cea bulgară, sârbă sau croată. Faptele se desfășoară în cadrul familiei patriarhale, bătrânul Novac este personajul cel mai autoritar din familie, fiind caracterizat prin vitejie, prudență și înțelepciune. Eroul principal al ciclului românesc despre Novăcești este însă Gruia, fiul lui Novac, în jurul căruia se desfășoară cel mai adesea acțiunea. E un tânăr dinamic, dar nechibzuit, care în isprăvile sale are mereu nevoie de ajutorul tatălui. Ioviță e nepotul
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
sau mai puțin accentuată. O. de iertăciune aduce în contextul nunții o notă solemnă, gravă. Iertăciunea este compusă din două părți. Prima cuprinde legenda biblică privitoare la zidirea omului, iar partea a doua alcătuiește iertăciunea propriu-zisă, prilej de exprimare a înțelepciunii în fața momentelor cruciale ale vieții. O. de iertăciune este cunoscută la toate popoarele romanice. Mai mici ca întindere, celelalte o. de nuntă fac loc în mai mare măsură improvizațiilor de moment. Predominantă rămâne nota de umor și de bună dispoziție
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
procesele negative incontrolabile, despre limitele de principiu ale activității sociale sunt de natură, în anumite contexte structurale, să genereze sentimente de frustrare, de neputință, de demoralizare (lipsa de sens a acțiunii), având drept rezultat accentuarea conflictelor și chiar blocarea acțiunii. Înțelepciunea populară remarcă faptul că, uneori, „creșterea cunoașterii înseamnă creșterea durerii”. Centrarea excesivă a sociologului practician pe problemele pe care sistemele le percep a fi nemanipulabile la nivelul lor- fie că acestea depind integral de nivelurile ierarhice superioare, fie că derivă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un rolcauzativ în raport cu prezentul, perspectiva istorică este absolut necesară. Pentru a înțelege semnificația unor evenimente actuale, ca, de exemplu, tensiunile din Orientul Apropiat, conflictele din Irlanda etc., este necesar să pornim de la premisele istorice ale acestora. • Istoria ca izvor de înțelepciune. Chiar dacă facem abstracție de funcția teoretico-științifică a istoriei, de contribuția unei științe generale a omului și societății, experiența istoriei ca disciplină are un rol formativ individual. Lordul Bolingbroke se exprima foarte plastic în acest sens: istoria este filosofia ce se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
devine unitate a istoriei. Ea a progresat treptat de la sălbăticie la civilizație. Instrumentul progresului său este rațiunea. Filosofia secolului al XVIII-lea avea chiar asupra rațiunii o viziune distinctivă. Imaginea antică asupra rațiunii era una statică. Modelul ei preferat era înțelepciunea morală. Omul poate fi rațional sau nu. A fi rațional înseamnă a gândi corect. Viziunea antică asupra cunoașterii era, în consecință, complet statică, de tipul totul-sau-nimic. Modelul rațiunii înfilosofia secolului al XVIII-lea devine știința, cu caracteristica sa de cumulare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mod sistematic la ea. Ceea ce caracteriza însă raționalitatea filosofiei antice era lipsa ei concretă de progresivitate. Rațiunea putea să fie sau nu corectă, adevărată. Adevărul nu era considerat un produs al efortului de cunoaștere acumulată în timp. Modelul ei era înțelepciunea. Distincția dintre rațional și nerațional era trasată într-o perspectivă complet atemporală. Ea distingea, de exemplu, cetatea greacă actuală de republica platoniană. În filosofia modernă, raționalitatea începe să fie concepută după modelul științelor naturii, care se constituie în timp, printr-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu: înțeleptul indian tradițional. Înțelepciunea sa nu era considerată a fi în primul rând rezultatul cunoașterii și experienței, ci al ascezei, al unei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu: înțeleptul indian tradițional. Înțelepciunea sa nu era considerată a fi în primul rând rezultatul cunoașterii și experienței, ci al ascezei, al unei inițieri speciale realizate prin ritualuri religioase și care pot oferi infinit mai mult decât experiența comună. Pe lângă fundamentul religios, charisma face apel
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]