6,081 matches
-
puterii absolute a regelui, precum Borda<footnote În termenii lui Urken (1991): „Borda și Condorcet erau adversari politici de temut” [Urken, 1991, p. 216]. footnote>. Pornind de la acest conflict, studierea regulilor de votare și argumentarea în favoarea uneia sau alteia trebuie înțelese și ca având miză politică. După cum Plott (1979) urma să noteze cu aproape două secole mai târziu, rezultatele sunt date de o operație nespecificată între preferințe, instituții și posibilitățile fizice. Instituțiile, așadar, și regulile de votare au importanță în stabilirea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cel al departamentului în care lucrează (ori au lucrat) fiecare dintre autori. Informațiile sunt obținute din articolele citate pe parcursul lucrării, de pe paginile de internet ale autorilor sau de pe paginile de internet ale universităților în cadrul cărora aceștia activează. Clasificarea nu trebuie înțeleasă ca o informație despre departamentele în care lucrează în prezent autorii citați. În cazul unora este vorba despre prezent, al altora, despre trecut. Relevant este doar că, atunci când au publicat rezultate semnificative în TAS, făceau parte din departamente de economie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferat social lui y ori de câte ori x este preferat de cei din V, lui y și y este preferat lui x de toți cei care nu sunt în V. Cele două concepte, cel de aproape decisivitate și cel de decisivitate, trebuie înțelese ca în Sen (1970a): „în sens larg, o persoană este aproape decisivă dacă învinge atunci când există opoziție, și este decisivă, indiferent dacă există opoziție sau nu [...]; a fi decisiv este întrucâtva o condiție mai tare decât a fi aproape decisiv
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu vreau să o citesc, apoi, în perechea în care este altul decisiv, spun că vreau să o citesc, înseamnă că nu simt un atașament suficient de intens față de protecția pe care drepturile mi-o acordă. În acest mod trebuie înțeleasă ideea lui Breyer de a simți mai intens. footnote> 3.1-4.* Restricțiile Fine (1975), Farrell (1976), Craven (1982) și Breyer-Gigliotti (1980) [d.3.1.1*]: Restricție Fine<footnote Restricțiile Fine și Farrell sunt formalizate la fel pentru că este vorba, de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în condițiile finitudinii, maxima coerență pe care o poate atinge in definitul ca definiție a omului. În sensul relativ, al finitudinii vieții, destinul este împlinirea ei. Destinul este „normalitatea“ unei biografii din punctul de vedere al libertății, este fapta libertății înțeleasă ca prevalență a secvenței „de depășit-de atins“ asupra limitei interioare. * Dacă moartea este latura egal distribuită a „naturii din noi“, care se manifestă ca revanșă a limitei interioare în fața oricărei depășiri, înseamnă că destinul, ca celebrare a secvenței „de depășit-de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în efectele lor, și astfel se văd. Comunitățile bazate pe maladii de destin posedă bogăția invizibilă a non-actului, eșecului și ratării. Dar de vreme ce acestea nu lasă urme, ele nu se pot înscrie în memoria lumii și nu pot genera tradiția înțeleasă ca material pentru o istorie. * Din punctul de vedere al istoriei, destinul este superior maladiilor de destin și el rămâne astfel câtă vreme timpul istoriei nu are un sfârșit al lui sau câtă vreme este postulată judecata finală a istoriei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau pășirea dincolo - se poate reorganiza coerent în jurul unui centru unic. Astfel înțeleasă, peratologia poate deveni nu numai axa antropologiei antice, ci axa antropologiei filozofice în general. Însă pentru aceasta va trebui să acceptăm că încărcătura ideatică a complexului peratologic este aceea care contează, și nu blocajul în analiza istorică a unui cuvânt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fundamentale a esenței omului“ care să sintetizeze toate rezultatele științelor despre om și să ajungă la indicarea finală a „locului omului în lume“ - s-a recurs la potențarea semantică a vechii „antropologii“, care se rezumase la „istoria naturală a omului“, înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului XVI, „iconologia“ nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mod explicit, ci și pe acelea unde ea este prezentă în chip nebănuit; deci nu numai în mărginirea în spațiu sau în ritmurile timpului, ci deopotrivă în statutul existențial sau istoric al omului, în norma morală, în credință etc. Astfel înțeleasă, limita poate fi descoperită cu funcția ei benefică și modelatoare, fără de care nici un act formativ și nici o așezare stabilă în lume nu ar fi cu putință; sau, ca limită a finitudinii, ea poate fi descoperită ca o provocare, ca o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
depășește sub forma unui act artistic primordial. „Proiectarea aparenței este procesul artistic originar“, spune Nietzsche<ref id=”1”>Ibid., vol. IX, p. 193.</ref>. Potolindu-și durerea, Voința devine artistă. Spectacolul devenirii și formelor nu este de aceea decât natura înțeleasă ca muzeu imens, iar omul, care este forma desăvârșită făurită în Atelierul divin al creației, reprezintă chipul în care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
abuzurile extremiștilor naționaliști, al căror naționalism este incompatibil cu umanitatea. Sper totuși că studiul meu îi va încuraja pe alți istorici să investigheze mai profund viața și opera lui Iorga, ca și naționalismul din zonă, astfel ca să fie mai bine înțeles. În privința biografiei lui Iorga, nu trebuie să uităm că timp de 50 de ani (1890-1940) viața lui a fost strîns legată de istoria României. Astfel că am fost nevoit să acord un mare spațiu acestei istorii. Am fost primul occidental
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intelectuali români îl porecleau "Fritz". Atunci cînd înaltele oficialități germane i-au amintit de "datoria" sau de "onoarea" sa, a replicat prompt că sentimentele de datorie și onoare "sînt cunoscute și românilor, dar se știe și felul în care trebuie înțelese aceste sentimente, fără să fie nevoie de interpretarea lor de către străini sau ca aceștia să se amestece"10. Soția lui, Regina Maria, o prințesă britanică, era din tot sufletul de partea Aliaților și împotriva germanilor și austriecilor. Ambasadorul austriac, contele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
uneori e mai prudent - cum a Înțeles foarte bine Charles de Gaulle, printre alții - să uiți? Această problemă va fi abordată În epilog. Aici vreau doar să remarc faptul că această ultimă rundă alarmantă de spasme ale memoriei nu trebuie Înțeleasă - cum se Întâmplă uneori (mai ales În Statele Unite), când este asociată cu răbufnirile contemporane de prejudecată etnică sau rasială - drept proba dezolantă a Păcatului Originar al Europei: neputința ei de a Învăța din crimele trecute, nostalgia amnezică, Înclinația irezistibilă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pătrați În teritorii germane de mai bună calitate, la est de râurile Oder și Neisse) a fost spectaculoasă și a avut numeroase consecințe pentru nemții, ucrainenii și polonezii din teritoriile afectate. Dar era neobișnuită În contextul din 1945 și trebuie Înțeleasă mai degrabă ca o componentă a amplei ajustări teritoriale impuse de Stalin la marginea vestică a imperiului său: a recuperat de la români Basarabia, a răpit Bucovina și Rutenia subcarpatică României, respectiv Cehoslovaciei, a absorbit statele baltice În Uniunea Sovietică și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
producției naționale pe cap de locuitor În Germania de Vest a fost de 6,5%, În Italia de 5,3%, iar În Franța de 3,5%. Semnificația acestor rate de creștere atât de ridicate și susținute este cel mai bine Înțeleasă atunci când ele sunt comparate cu performanța acelorași țări În deceniile anterioare: Între 1913 și 1950, rata de creștere a Germaniei per annum a fost de doar 0,4%, a Italiei de 0,6%, iar a Franței de 0,7%. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu era doar să nareze sau să explice un moment istoric dat, ci să-i dezvăluie semnificația profundă. Acest gen de istoriografie părea să conecteze trecutul și prezentul, speculația savantă și implicarea În actualitate - și exact În această lumină era Înțeleasă (uneori greșit) de o generație nouă de studenți. Cu toate aplicațiile ei politice, istoria rămâne o disciplină impermeabilă la speculații abstracte: cu cât Teoria avansează, cu atât Istoria se estompează. Deși câțiva dintre istoricii importanți ai anilor ’60 au dobândit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Franței. Contemporanii mai fricoși credeau că țara se destramă pe măsură ce se modernizează. Dar statul nu a fost afectat. În Marea Britanie, sinonimia dintre un stat atotputernic și o economie ineficientă asupra căreia insista Margaret Thatcher era pentru mulți de la sine Înțeleasă. Dar În Franța statul părea să dețină secretul revirimentului economic al țării. Conducătorii statului reprezentau elita intelectuală a nației, iar planificatorii se Înfățișau drept o clasă de tehnocrați dezinteresați, mai presus de efemere pasiuni ideologice și erupții sociale. Cine ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
periculoasă formă de opoziție politică. În Rusia sau În RDG, ca și În Ungaria, erau persecutați criticii intelectuali, dar manifestările naționaliste În surdină nu erau neapărat reprimate sau descurajate - ele puteau fi canalizate În folosul autorităților. În această lumină trebuie Înțeleasă revitalizarea „șovinismului Rusiei mari” În presa scrisă și audiovizuală din URSS (o sursă suplimentară de Îngrijorare pentru minoritățile naționale vulnerabile). Acesta era cadrul În care a apărut pe neașteptate Boris Elțîn. Un aparatcic din epoca lui Brejnev, specializat În construcții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Vladivostok nu avea de unde să cunoască libertatea politică reală, iar mulți comentatori locali priveau cu scepticism viitorul pluralismului politic. Cum fără rigoarea legii capitalismul tinde să degenereze În furt, exista temerea că democrația - În absența unor limite convenite și Înțelese care să guverneze retorica publică și competiția politică - putea aluneca În demagogie concurențială. Temerea nu era lipsită de fundament. Concentrând puterea, informația, inițiativa și responsabilitatea În mâinile partidului-stat, comunismul crease o societate ai cărei indivizi nu numai că se priveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de esență iudeomasono-comunistă cu care suntem loviți și azi chiar de unii slujitori sus puși ai Bisericii strămoșești care vor dărâmarea cetății idealiste a legionarului va deveni un bumerang de mari decepții pentru ei. Durerile noastre vor fi abia atunci înțelese, iar glasul sângelui pătimirilor noastre va striga de acolo, din adâncul pământului: „Nu împiedicați învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani și veacuri peste țărâna trupurilor noastre și glasul sângelui nostru nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
un program cultural, mărturisind chiar în primul număr intenția „de a munci conștiincios” la afirmarea spiritualității românești „într-un colț de țară amenințat de vânturile revizionismului internațional”. Într-o serie de articole programatice, este susținută cu fervoare ideea regionalismului cultural înțeles nu ca o formă de separare, ci ca modalitate de integrare în cultura țării. La un an de la apariție Al. Constantinescu notează cu satisfacție: „Paginile «Hotar»-ului nostru dovedesc posibilitățile de afirmare ale regiunii sub aspect cultural și literar.” Satisfacția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
se pot execută mai bine cu materiale mai puțin costisitoare.După folosire, nu este voie să degaje nici un fel de gaze, praf sau radiații. Astăzi, pește 90% din timpul nostru Îl petrecem În Încăperi Închise. De aceea, este de la sine Înțeles, ca la construcție nu se folosesc materiale care influențează negativ climă din Încăpere. Sigur, nu materialele de construcție cum ar fi lutul, vărul, țigla și lemnul au dus la apariția alergiilor și la boli cauzate de mediu. Încărcarea atmosferei din
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Liviu HERțANU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93122]
-
confluența cu romantismul. Caracterul simbolist al artei lui Ștefan Popescu rezidă din ciocnirea celor două registre. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că acesta se formează într-un mediu socialist care cocheta cu un anumit idealism și cu simbolismul înțeles adesea în latura sa avangardistă, complicitate încărcată de ambiguitate. Deși realizează o încadrare corectă, utilizând ca repere pentru decorativismul cu note "romantice" al lui Ștefan Popescu pe Moreau și Böcklin, Paul Constantinescu consideră această influență drept marginală. Dacă nu se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bilingvă ruso-franceză, accesibilă în acest fel publicului francez, către care se deschide lumea artei rusești. Trebuie menționat că de o manieră asemănătoare evoluează și revista Ileana care, chiar dacă nu este bilingvă, are câteva texte critice în franceză, fiind de la sine înțeles că publicul avizat, interesat de artă, cunoaște această limbă. Manifestul literar al revistei, semnat de Redacție, merită citat. Ca și în cazul Ilenei, Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol al artei în căutarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic scandează trecerea de la simbolism și decadentism la avangardism, fapt care-și va găsi propria expresie în artele plastice. Prezența personajului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]