7,247 matches
-
la Cluj: furișatul în sală în pauză și confortabila contemplație de după pauză. În afară de Țara surâsului de Lehár, cu tenorul cel scund Joseph Schmidt, îmi aduc aminte de alte două filme: Victoria și al ei husar (melodramă probabil tot austriacă - mă încânta husarul...) și Iancu Jianu, film românesc, în care vibram din rărunchi pentru haiduc; amintirea lui mi-o redeșteaptă și azi partea ultimă din Simfonia scoțiană de Mendelssohn - se vede că această muzică acompania filmul. Atracția sexuală față de ostașul din casă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de biografii intitulată „Femei celebre“ (Doamna de La Vallière, Doamna de Montespan, Doamna de Maintenon, Doamna Du Barry - ca să nu numesc decât metresele regale, care, trebuie să recunosc, m-au ajutat să pătrund „pe viu“ în istoria Franței și să mă încânt, într-un târziu, de Tallemant des Réaux, de cardinalul de Retz, de ducele de Saint-Simon și să mă las târât în genunile estetice ale lui Proust; noțiunea de Bavaria am căpătat-o, tot atunci, prin Lola Montez - înainte cu mult
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
conta, ci cariera personală, mi s-a țintuit undeva în amintire, deși eram copil de școală primară, intrigându-mă. Romanele de capă și spadă, cele de aventuri vitejești ale lui Karl May și altele de aceeași factură nu m-au încântat niciodată (romanele polițiste mă plictisesc de moarte: mai bine citesc în Messiada lui Klopstock!). Dacă e vorba de haiducii români sau de bandiții maghiari din romanele în fascicole ce le sorbeam pe ascuns încă de pe când abia învățasem să citesc
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe această temă - a fost însă apărat de Vatican, care a contestat acuzațiile. Ca amănunt picant, mătușă-mea mi-a povestit că, trimițând odată ordonanța (bărbatul ei fiind militar) cu niscaiva treburi la grădina lui Dăianu, ostașul s-a întors încântat de „domnul părinte“, care se arătase atât de bun cu dânsul, sărutându-l pe obraji, mângâindu-l pe piept după ce-i deschisese tunica și cămașa. „E o boală“, a comentat ea, încercând să-mi explice faptele. M-am întâlnit ultima
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
numărul de gazetă cu recenzia care începea, deloc promițător, așa: „Cunosc pe părinții tânărului (stilul lui Agârbiceanu, referindu-se tot la mine!) Ioan Negoițescu. Sunt oameni foarte cumsecade“... Era prima recenzie consacrată subsemnatului! Ionel Manițiu, a cărui sensibilitate lirică mă încânta până aproape de invidie și mă îndemna să mi iau și eu avântul spre orizonturi de gheață, mai pure, artistic germinale (de pe buzele lui să fi auzit pentru întâia oară desprinzându-se cuvintele „poezie pură“? - cartea abatelui Bremond se afla parcă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la liceul catolic: destul de tânărul bărbat, cu o figură prematur smochinită, m-a primit cu căldură, recomandându-se ca român după mamă. Spre deosebire de K., vorbea perfect românește. Colegul meu zăcea în așternutul sclipitor de curat, destul de binedispus, deși ușor febril, încântat de vizita mea. Cum m-aș fi strecurat și eu sub așternut, lângă el! L-am părăsit cu inima împovărată de nostalgie, pradă acelor vagi, dar luminoase făgăduinți ale viitorului ce sta înscris, la locul meu, în stele. Când, la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
totuși le preferam (et pour cause) Remember, dădusem de Mallarmé, de Georg Trakl (chiar dacă deocamdată cel tradus de Mircea Streinul), suprarealismul îl trăiam din plin (chiar dacă deocamdată dedus din pictură, și nu cunoscut din literatură), însăși proza mea, care-l încântase pe Ion Chinezu, era un amestec de lirism melancolic, obosit și de agresivitate imaginativă. Mă ispiteau peisajele spirituale exotice, textele mele erau presărate de nume din geografii depărtate, ca Laosul, ale cărui temple de un baroc tropical, dar mai cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
gândul la mine! Cum să le spun copiilor: — În fiecare dimineață mă trezesc cu gândul la voi și seara ma culc cu gândul la voi! Nu-i place nimănui să te știe suferind. Trebuie să se creadă că ești foarte încântată de norocul pe care-l ai, că viața îți surâde în fiecare dimineață și că-ți petreci vremea prin muzeele și parcurile minunate din Italia. Eu de asta îți scriu! Dacă auzi pe cineva care vrea să plece din țară
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mă bag în pat lângă Maria, iar ea îmi pupa mâinile și eu pe ale ei. Găteam ce voiam, le făceam musaca, orez cu legume, orice rețetă românească credeam că s-ar potrivi sau se asemăna cu bucătăria italiană. Erau încântați. Nimeni nu le mai pregătise și altceva, deși avuseseră multe românce înaintea mea. Romeo făcea piața când venea de la muncă până într-o zi când i-am spus să nu mai risipească banii pentru că nu cumpără ce trebuie. I-am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
îi datorez în parte unele persecuții pe care le am de îndurat. Era un muncitor neostenit, priceput în arta de a face experiențe. L-am auzit într-o zi pe Franklin făcându-i acest omagiu. Experiențele sale asupra luminii îl încântaseră. Nu voi spune același lucru despre cele asupra focului sau electricității. Marat și-a închipuit că a făcut descoperiri care distrugeau sistemul lui Franklin; dar acesta din urmă nu s-a lăsat păcălit de șarlatania lui. Academicianul Leroi, numit comisar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
buimăcit, apro pi in du-se de toate femeile în domino albastru, apoi înde părtându-se cu un aer deznădăjduit. Contele nu ezită să-l abordeze și îi spune cu solicitudine: „Domnule, mi se pare că aveți un necaz. Aș fi încântat dacă v-aș putea fi de folos.“ „Vai, domnule, sunt cel mai nefericit dintre oameni. Închipuiți-vă, azi-dimineață am sosit de la Orléans cu soția mea, care a dorit cu orice preț s-o duc la balul Operei. În această mulțime
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o vreme acolo. M-am instalat la Hotelul Europa, unde am sosit târziu. A doua zi dimineață, valetul hotelului m-a anunțat că Doamna de Staël se află acolo și întreabă dacă aș vrea s-o primesc: „Desigur, aș fi încântată, dar o să-i ies în cale.“ Cinci minute după aceea, a intrat în camera mea, es cor tată de Camille Jordan, de Benjamin Constant, de Mathieu de Montmorency, de Schlegel, de Elzéar de Sabran și de Talma. Eram foarte tânără
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
era un oraș neplăcut, așezat între două râuri foarte frumoase, că știind asta eram tot atât de informată ca și când aș fi petrecut opt zile să-l străbat în lung și-n lat. A rămas toată dimineața în camera mea, primind acolo vizite, încântându-mă cu strălucita ei conversație. Am uitat și de prefect, și de prefectură. Am luat cina cu ea. Seara ne-am dus să-l vedem pe Talma în Manlius; juca mai mult pentru ea decât pentru public și era răsplătit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
comunei Voinești. * Populația de pe actualul teritoriu al comunei Voinești are un trecut îndepărtat. Cele mai vechi urme de existență umană sunt atestate arheologic încă din epoca neolitică (epoca pietrei cioplite), deci cu circa cinci-șase mii de ani în urmă. Sunt încântat să constat că un profesor de istorie și geografie, Dumitru Gâlcă, originar din/și profesor la școala din satul Voinești, a demonstrat lăudabile preocupări arheologice, mai întâi ca însoțitor și ghid ai unor cunoscuți arheologi pe teritoriul comunei și împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
un țăran, atunci venit, cum scotea din sac și punea pe tarabă bucăți de carne ... M-am grăbit să iau (până nu bagă alții de seamă) 5 kg ... mai ales că o dădea și ieftin (mai ieftin decât la magazin) Încântat ... nu m-am mai dus după alte treburi ... ci m-am întors repede acasă să fac soției o surpriză nemaipomenită cu asemenea chilipir. Ea trebăluia în bucătărie în timp ce eu scoteam tiptil carnea și o așezam pe masă într-o poziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și nu vedem atât viața din cărțile lui cât convenția demodată de care se folosea. De aici și unicul răspuns viabil: în literatură adevărul e de fapt o convenție. Cum puteau lipsi din acest tablou autorii Desperado, pe care îi încântă să demonteze și să redescopere tot felul de convenții? Imaginația Desperado se adaptează unei noi idei despre realitate. Ea e întotdeauna însoțită de uimire. Cititorul se trezește gândind: E aceasta o experiență nouă ori o năucire a vechiului meu fel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiecare monument cu sânge. Cartea e astfel construită că nici măcar nu ne răzvrătim împotriva a ce se întâmplă. Suntem doar fericiți că înțelegem. Ori mai degrabă deducem. Am devenit complici cu gândul, drept care nu ne mai înspăimântă nimic: totul ne încântă. Dyer devine ucenic al zidarului Richard Creed, citește și învață de unul singur arhitectura, îl cunoaște pe "Sir Chris" (Wren) la șaptesprezece ani. Impresionat de cunoștințele tânărului, Sir Chris, care este "supraveghetor general și arhitect principal pentru reconstrucția întregului oraș
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Teritoriul lui e acum un deșert fără margini ori relief, care, după ultimele știri, e bătut de vânturi fierbinți. Dar am descoperit dovezi că dedesubtul acestei pustietăți s-ar putea să existe vestigiile unui mare imperiu. (p. 29) Ackroyd e încântat de răstălmăcirile lui Platon, pe care le inventează cu mare poftă și mai mare ironie. Mesajul, însă, e unul tragic: cultura se pierde constant. Se dezintegrează pe măsură ce vorbim. În fiecare clipă se pierde un atom de gândire. Această cărțulie aparent
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deteste. Thaw era un adolescent nefericit, pradă unei fantazări fasciste. LV. Primul tău roman, Lanark (1981), preschimbă coșmarul într-o copleșitoare bucurie de a trăi, distopia într-o lume cât se poate de atrăgătoare. Aveai intenția să șochezi sau să încânți publicul ? Lucru extrem de rar, ți-au reușit amândouă deodată, de fapt. AG. O istorie lungă nu-l poate antrena pe cititor dacă nu are cotituri surprinzătoare. E un procedeu des întâlnit la Shakespeare, Dickens și Dostoievski. Raymond Chandler îi sfătuia
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vine vorba de pisici (dar numai atunci). Tandrețea ta e pretutindeni. Ești o poetă sentimentală, care nu se teme că-și pierde forța dacă mărturisește că se simte vulnerabilă. Scrii o poezie puternică în marginea fragilității. Greșesc? MK. Deloc. Mă încântă să fiu percepută așa. Chiar cred cu tărie că tandrețea e forță, nu slăbiciune. Multe trăsături care par unora slăbiciuni de femeie sunt de fapt o putere de invidiat. Mi-ar plăcea să răstorn valorile, să feminizez relațiile umane. Aceasta
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în care se judecă ce a făcut autorul cu tema aleasă, nu cea care îl dojenește pentru alegerea lui, demonstrând cu dovezi. Îmi displace critica motivată în primul rând de politica literară, resentimente ori orgolii personale. LV. Nu ești prea încântat de lumea universitară, o folosești ca inspirație pentru tiparele comice pe care îți construiești intriga. În esență, ideea este că universitarii se vâră în situații hilare și, chiar când nu-i persiflezi direct, (v. Nice Work), nu reziști tentației de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virgnia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Ești eminamente liric, dar în cu totul alt mod. Te-ai întors la bucuria de a povesti și te încântă nararea. Mânuiești povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să descopere lectura activă. Între lirism și narațiune, care ți-e mai pe plac? Îți complici voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zile. Armata română, cu prețul a peste 100 000 de morți pe frontul de vest, s a aflat pe locul al patrulea, ca teritorii eliberate, în războiul împotriva Germaniei și a aliaților săi. Dar toate aceste reușite militare nu-i încântau pe Stalin și pe comuniștii români refugiați la Moscova. În număr de câteva sute, aceștia din urmă visau să pună mâna pe putere la București, de îndată ce aveau să coboare din furgoanele Armatei Roșii. Faptul că regele Mihai instalase un guvern
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un X în căsuța care descrie cel mai bine stările pe care le-ați simțit. 1. Interesat Neinteresat 2. Atent Dezinteresat 3. Entuziast Indiferent 4. Mândru Rușinat 5. Implicat Detașat 6. Nesatisfăcut 7. Supărat Bucuros 8. Frustrat Relaxat 9. Dezgustat Încântat 10. Vinovat Nevinovat 11. Furios Calm 14. Pe o scală de la 1 la 7, în care 1 reprezintă "foarte puțină încredere ", iar 7 "foarte multă încredere", câtă încredere aveți în următoarele instituții: Foarte puțină încredere Nici încredere, nici neîncredere Foarte
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Professionals (AVP), care deschide noi orizonturi în dezvoltarea competițională a acestui îndrăgit joc sportiv. Reprezentantele sexului frumos au intrat în arenă mai târziu, premiile oferite la turnee pentru ele au fost mai mici, cu toate că prezența lor și spectacolul oferit îți încântă mult mai mult ochii, fapt care a determinat și jucătoarele profesioniste de volei pe plajă se organizează în 1986 și într-o asociație, numită „Women's Professional VolleyballAssociation” (WPVA). În 1986, primul superturneu a avut loc la Rio de Janeiro
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]