7,108 matches
-
ei verzi cu luciri de piatră prețioasă îi cercetară pe ai lui. Nici o bătaie de gene, o clipă cât o veșnicie. Fata fu prima care-și desprinse privirea și lăsă capul în jos, dădu să facă un pas înapoi, dar șoapta prințului o opri. Cum zisești că te cheamă? — Călina, măria ta, se bâlbâi fata, adresându-i-se prințului cum nu i se cuvenea. Instantaneu obrazul cu pielița subțire se făcu roșu și la fel gâtul și urechile. Fata aproape în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ar fi rămas așa cu capul lipit de lespedea pardoselii bisericii, rugându-se concentrat. I se părea că Sfântul Efrem pentru el scrisese rugăciunea: — Ajută-mă Doamne, ajută-mă să nu-l osândesc pe fratele meu, auziră cei doi prinți șoapta voievodului în timp ce-l sprijineau să se ridice. Marți, în 24 martie, sosi la București capugiul Mustafa Aga însoțit de garda sa din doisprezece oameni. — „Se duce Mustafa Aga spre Hotin și a oprit la București ca să-i dea vodă salahori
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
culcăm, hotărî prințul Constantin, când se auzi miezul nopții de la ceasul lui vodă din turnul străjii. — Să ne culcăm, că și mâine e o zi, se auzi un glas. Să doarmă pe cine-l ia somnul. Și poveștile continuară în șoaptă până cenușa a învelit cu totul jeraticul și n-a mai rămas de veghe decât licărirea candelei din fața icoanei Precistei, icoană adusă de domn de la Făgăraș în vremea când era doar vel logofăt. Ultimul a adormit Ștefan. Pe jos, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fratelui mai mare îl îngheță. Era limpede că la gât caftanul luxos îl strângea cumplit pe stolnic. Mihai Cantacuzino crezu că greutatea trupului mătăhălos mult prea gras al fratelui mai mare îl face ursuz, dar când îi auzi în continuare șoapta simți cum i se răcește spatele. Visul meu nu-i împlinit pân’ nu-l văz pe Constandinul Stancăi răpus. Cu tot neamul lui... Crezusem că i-am dat domnia cu împrumut pentru un an, doi, până se linișteau lucrurile... Dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru că a doua zi se pregătea să plece cu Curtea la Târgoviște. Mihai se gândea la visterniceasă, fiica lui Miron Costin, cel decapitat. — Bine, bine, neică Dinule, dar noi doi știm că dreptatea este de partea visternicesei, reluă el în șoaptă. — Numai Dumnezeu știe unde-i dreptatea! — Ba noi doi știm bine. Nepotul Ilie vistiernicul ne a arătat înscrisurile... Mai ții minte? Satele Bălțătești și Mânzești fuseseră dintotdeauna ale lui Todirașcu Cantacuzino, vărul nostru. Când a zidit Barnovschi Vodă mânăstirea Hangu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de lângă ușă. Spătarului Mihai i se păru că fusese chemat din greșeală; urma să asiste, avea el impresia, la o discuție de familie între socru și noră, unde nu avea ce să caute, se aplecă protocolar în fața Păunei și, în șoaptă, își ceru permisiunea să plece, dar doamna, autoritară, roșindu-se la față, țipă ascuțit: — Nu, nu, locul domniei tale este aci, trebuie să hotărâm ce-i de făcut, nu poți da bir cu fugiții! Hai, povestește-le și domniilor lor, biv
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea care dădu poruncă să vină comișelul mai mare peste grajdurile Curții din București ca să se organizeze schimburile de cai prin poștele domniei cu o ștafetă care urma să plece chiar în clipa acea. Între timp, cei patru bărbați, în șoaptă, hotărâră ce anume trebuia făcut, iar concluziile le trase marele stolnic, recunoscându-i-se autoritatea vârstei: — În primul rând, tragi la Vlah serai, îi spui lui finu-meu că tot ce scrie spre Țara Românească poate pleca prin domnia ta, fără știrea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
izbăvește-l, Doamne, de prigoana păgânilor, se roagă pentru aceasta Petru clucerul, Stamate căpitanul, Sevasta, Maria și...” Pomelnicul se înșira monoton, iar atunci când se termina, celălalt ieromonah relua cu glas mare aceeași formulă de început, pierzându-se treptat într-o șoaptă enumerarea ultimelor nume. De fiecare dată când se rostea „Io Constantin Voievod”, tot poporul îngenunchiat rostea pios bătând metanie „Doamne miluiește!“ Spătarul trecu anevoie printre oamenii înghesuiți în pronaos până la scaunul mitropolitului, se aplecă în fața lui Antim, mimând gestul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote, să nu le răzvrătească acum gândurile. Ultimul fu împărtășit măria sa Io Constantin Basarab, voievod peste toată Țara Românească. Călugării îi binecuvântară. Mai-marele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai dureros dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și coconii lor. Maici ca niște umbre treceau grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de țărm, fâlfâit de aripi de păsări care se înălțau ca niște săgeți în văzduh, ca de acolo de sus să poată vedea soarele nerăsărit încă, și peste toate, ca un ciocan izbind înfundat, loviturile inimii. Cu aceeași acuitate auzi șoapta măriei sale taica spre neica Ianache: — Să fii domnia ta primul, eu o să fiu ultimul. Rogu-te ai grijă cum faci ca să nu se răzvrătească dragii mei coconi. Rogu-te, ai grijă, după pilda domniei tale să moară și ei creștinește, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de apă, o psaltire și câteva lumânări. Zile și nopți întregi, veneau poslușnici și schimnici bătrâni să lipească urechea de ușa și ferestrele zidite și tencuite ale chiliei ca să asculte în curgere necontenită rostirea fără sfârșit a psalmilor. Și pe măsură ce șoapta era tot mai stinsă, psalmii se schimbau, cântând o bucurie depășind închipuirea omenească. Socotea cuviosul Isac, starețul schitului, că arderea lumânărilor fiind sfârșită, în întunericul închisorii ei, bătrâna maică vedea lumina tronului lui Hristos, iar psalmii cei nemaiauziți îi spunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mici si tata n-au, Si George nu mai vine. Un basm cu pajuri si cu zmei Începe-acum o fata, Tu taci s-asculți povestea ei Si stai îngândurata. Si firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământa, Spui șoapte fără de-nțeles, Si ochii tai stau țintă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când firul se desfira... Te uiți la el si nu-l rădici, Si fetele se mira. ...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiești! La geam tu
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
-mi aud propriul glas, i-am legat, am încălicat și de astă dată cumințenia și sforăiturile lor de cai m-au liniștit cu totul, am început să cânt fluierând și până acasă am și uitat ce pățisem. Iată însă că șoapta lui reapărea și asta mi se întîmpla adesea și totdeauna numai în mijlocul naturii. Uneori o acceptam resemnat, o cunoșteam prea bine, alteori însă era o surpriză totală, mă pomeneam exclamînd: "Hai, taci, doar calc pe corpul tău, toți călcăm, știu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spate. Focul ardea în sobă, era liniște mare și el continua plimbarea sa monotonă, gânditor. - Te-am invitat, zice, că ne cunoaștem... Scuză-mă că mă plimb... E un obicei din închisoare, când stăteam singur în celulă. Vorbea aproape în șoaptă și avea un puternic accent parcă rusesc, deși știam că rus nu era. - Presupun, reluă el, că ai venit aici să scrii... Sper că nu-ți pun o întrebare jenantă dacă te întreb, ce scrii?! Ce să-i răspund? Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
amical, dar trebuie multă atenție, fiindcă te fură fluxul textului și nu mai vezi greșelile. Dar ele sunt, aici e tot secretul, să înveți să le vezi. Domnul Orleanu, un băiat cam de vârsta mea, vorbea, spre deosebire de domnul Grigorescu, în șoaptă, cu un aer confidențial, și cu dublu sens, semăna în această privință cu fostul meu coleg Dobrinescu. Avea ironie dar și căldură, m-a învățat într-adevăr rapid meseria. Ne-am împrietenit auzind că vreau să debutez ca scriitor. Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o mai revadă niciodată, deși și ea îl iubea. Dar nu-mi dezvăluia secretul, fatalitatea care îi despărțise. În schimb îmi povestea cum se iubeau, cum fiecare obiect și fiecare colț al fostului lor cămin era impregnat de dorințele lor, șoaptele și declarațiile lor patetice. Aerul pe care îl respirau, cuvintele șoptite de unul și reluate de celălalt ca și când i-ar fi urmărit chiar gândul în smulgerea lui intimă. Nopți nedormite, imposibilitatea de a se despărți fie și un minut, suferința
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Întîi: să văd dacă mă recunoaște. Al doilea, să văd dacă avea să mă invite ca atunci, în camera semiobscura și scena să se repete. Și al treilea, acolo, să-i șoptesc ceva, nu știam ce, în orice caz o șoaptă care, gândeam eu, fără să mă fac ridicul, să fie o întrebare acoperită, dar îndrăzneață, din care ea să ghicească starea mea de spirit. Avea un client înainte și am așteptat câteva minute. Pe.urmă, ce surpriză! Fără să se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fi fost frig și îmi întoarse spatele cu mișcări frenetice. "Ia-mă în brațe", strigă. Și o luai în brațe și într-adevăr un frig interior o zgâlțâi în clipa aceea... Ne-am trezit parcă înspăimîntați, înecați în propriile noastre șoapte, ca și când fiorul morții adus din somn ne-ar fi aruncat unul spre altul, ea mai speriată decât mine, eu atins de aripa neagră a necunoscutului, căutîndu-mi salvarea în ochii ei mari și frumoși, care sticleau în întuneric ca o fântână
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ușoară, mi se părea că atunci Își dă sufletul, oare mă așteptase pe mine? În acea clipă, lacrimile Îmi curgeau șiroaie, am mângâiat-o pe frunte și fără să vreau, am Întrebat-o Încet, parcă să nu o trezesc, În șoapte Înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas În genunchi, lângă pat, Împietrită de durere... nici nu știu cât timp... m-am trezit ridicată de soțul meu și unchiul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
liberă și s-au așezat cu toții. A comandat câte un cocktail pentru fiecare, din fructe exotice, ceva ce Diana nu mai băuse până atunci. Au mers la dans iar de vorbit au vorbit foarte puțin. Totul era să vorbești În șoaptă, la ureche; din cauza muzicii prea puternice, nu auzeai ce vorbește cel de lângă tine. Au stat aproximativ două ore așa cum hotărâse Diana. Lucas le-a condus pe Diana și colega ei spre hotelul unde erau cazate iar prietenul lui și-a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
FU UIMIT DE REACȚIA EI FIZICĂ INTERVENITĂ ÎN CLIPA ÎN CARE ÎI ADRESĂ ACEASTĂ RUGĂMINTE. PARCĂ ÎI CĂZUSE O MASCĂ. ÎNCEPU SĂ TREMURE, SÂNGELE ÎI PULSA REPEDE ÎN VINELE GÂTULUI, PIEPTUL I SE RIDICA ȘI SE LĂSA RAPID. REPETĂ ÎN ȘOAPTĂ: \ TE ROG, GÂNDEȘTE-TE LA CE TE-AM RUGAT. DAR DACĂ MĂ ÎNTREABĂ DE CE AI VENIT, CE SĂ LE SPUN? \ COPIII, ÎNTREBĂ MARIN, CE MAI FAC... COPIII NOȘTRI? \ Bine, spuse ea zâmbind slab. VINELE GÂTULUI ÎNCETARĂ SĂ I SE MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
state autonome, majoritatea lor mici și neimportante, cu o politică și economie primitivă. Din când în când, câțiva indivizi se ridicară la rangul puterii absolute; de la înălțimea lor priveau temători în jur, întrebându-se cât timp va dura. Atunci începură șoaptele, manevrele diplomatice, zvonurile liniștitoare, apărute din surse nenumărate: primele declarații ale Marelui Judecător fuseseră puțin precipitate,... nu le făcuse pentru a fi luate ad litteram... și, de fapt, le pronunțase sub imperiul febrei momentului. Nimeni nu va ști niciodată exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
luminos de lângă pat. Acum dormi, își zise el posomorât. Cel puțin să fii odihnit a doua zi. Se trezi brusc, conștient că în cameră se mai afla cineva. ȘOPTI ÎN ÎNTUNERIC O VOCE DE FEMEIE. O CHEMĂ MARIN TOT ÎN ȘOAPTĂ. DUPĂ O CLIPĂ AUZI O MIȘCARE, SIMȚI MIREASMA PARFUMULUI EI APOI CEARȘAFURILE FURĂ TRASE LA O PARTE ȘI EA SE STRECURĂ ÎN PAT LÂNGĂ EL. SE LIPI STRÂNS DE EL, IAR CĂMAȘA DE MĂTASE PE CARE O PURTA ÎI DĂDU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DRUM O VOCE MECANICĂ A CĂREI SURSĂ NU O PUTU DETECTA. ÎN MOMENTUL URMĂTOR SE AFLA ÎNTINS PE O PLACĂ TURNANTĂ, ORICE PUTERE DE PERCEPȚIE FIINDU-I ANULATĂ. NU SE AUZEA DECÂT UN ZUMZET SLAB, UN CHICOTIT UȘOR, APROAPE OMENESC, ȘOAPTE CIUDATE \ MECANISME ELECTRONICE GÂNDITOARE CARE "STĂTEAU DE VORBĂ" ÎNTRE ELE. NU FU PRONUNȚAT NICI UN CUVÂNT, DAR VIBRAȚIILE CEREBRALE ÎI FURĂ ÎNREGISTRATE, PROCESELE MINTALE ANALIZATE RAPID ȘI ÎN FINAL TREI UNITĂȚI ELECTRONICE DE CONTROL ÎI FURĂ GREFATE DIRECT PE STRUCTURA NEURONALĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]