6,958 matches
-
au trăit 500 de ani, până i-au bătut și i-au răsipit Traian, împăratul Râmului, și biruind pre Decebal, craiul Daților, au adus râmleni și, după ce i-au așezat pe aceste locuri, au purces biruitori..." În fiecare veche însemnare așternută lângă litera tipărită a bucoavnelor poate fi aflat miezul unei alte cărți. Fiindcă puține-s cele scrise și nesfârșit numărul celor ne-născute. Sumedenie de istorii se rotesc agale și maiestuos dincolo de granița și puterea simțurilor noastre robite cotidianului, alcătuind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
recunoască ideea, nu face decât să o ucidă", "Kitsch-ul este copilul calofiliei; arta socialistă l-a făcut rege", " Până la șapte ani, toți te învață să vorbești; după aceea, te învață să taci". Am tras cu ochiul la o dedicație așternută pe această carte, oferită unor "eminenți cărturari luptători întru românitate." Probabil, formularea explică multe. * P rin bunăvoința Editurii "Everest" a apărut o carte absolut surprinzătoare. Se intitulează "Ei, care au scris" și-l are ca autor pe criticul literar ieșean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de ordine și rigoare proprie administrației actuale. Prea puțini, însă, cunosc cât de cât particularitățile regimului antonescian, unde decizia justă sau nu aparținea strict unei singure autorități "Conducătorului statului". Deschiderea arhivelor prilejuiește sumedenie de revelații, mai ales la citirea rezoluțiilor așternute de mareșal pe margine actelor ce-i erau înaintate în perioada 1940-1944 și adunate într-o culegere fără comentarii, note, aparat critic. Unele sunt scurte, seci și imperative, altele se constituie în adevărate eseuri, depășind cu mult dimensiunile textului supus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai putea vedea pe băiat. De multe ori ne și întreba: „cum mai arată băiatul meu? Este supărat? Mai este tot așa de frumos și elegant, că tare mult m-am trudit cu el de l-am crescut?!”. Și ne așternea aprecierile care ar fi vrut să fie adevărurile ei: „a fost cuminte, m-a ascultat, a învățat singur, nu l-a ajutat nimeni. Îmi pare rău că nu are și el copii. Dar nu am ce face, acum trăiesc cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Amară pedeapsă, în dar, mi s-a dat. Aici aștept vremea și ziua dorită Să văz dacă dreptul ceresc împărat Privește la fapta-mi, ce este cumplită Sau numai la cuget, ce este curat. Nu m-aș fi oprit să aștern pe hârtie aceste mari necazuri care azi apasă cu greutate pe umerii bătrânilor bolnavi și singuratici, dar și situația tinerilor, fără de ajutor, plecați departe m-a îndemnat să nu ocolesc acest adevăr care cade tot în seama vârstnicilor să-l
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să deschidă gura... Acesta-i adevărul!... Cei de față au zâmbit și aprobat în unanimitate. I-au dat doamnei dreptate. Era un adevăr pe cât de mare, pe-atâta de simplu. Ca oul lui Columb. Și pentru câteva minute s-a așternut tăcerea. Fiecare dintre noi înțelegea că spusele doamnei nu mai trebuiau nici comentate, nici demonstrate fiindcă, rememorând în gând acest moment unic al vieții, recunoșteam că nu se putuse fără acest da al ei. Și tot doamna a fost cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sfârșitul lui septembrie 1939 zise Stransky a fost tot inițiativa rușilor. Un trimis al Kominternului, Radek, discuta în mare secret, cu reprezentanți ai Marelui Stat Major al Republicii de la Weimar, încă din 1920, problema împărțirii și lichidării Poloniei... S-a așternut iarăși o tăcere care ne stingherea și ne strângea ca o menghină tainică, nevăzută. Am luat în mână paharul și-am sorbit ceea ce mai rămăsese în el. Bătrânul Stransky mi-a imitat gestul, a plesnit din buze, scoțând un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
București a anunțat sec: "La cererea Uniunii Sovietice, Consiliul de Coroană, prezidat de Majestatea Sa, Regele, a hotărât să cedeze, prin ultimatum, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței...!" În prima clipă, toți cei de față au înlemnit, "paloarea s-a așternut pe fețele tuturor". Apoi, momentul mut a fost depășit. Oamenii s-au împărțit brusc în două tabere. Unii, cei mai mulți, s-au declarat și s-au lăsat în voia soartei, "gata să rămână pe loc, în așteptarea noilor stăpâni", resemnați, paralizați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am văzut asta În multe rânduri, și dacă plouă trei zile la rând n-ai decât s-o duci cu pâine goală până iese soarele, iar după o săptămână de vreme urâtă rămâi și fără bani de gazdă și-ți așterni noaptea pe nisip și-n boscheți. Aici, de bine-de rău, uite că n-am nevoie nici de dormitorul moșului, măcar că pe degeaba, fiindcă tot fără nici un ban e și demisolul meu. Și-apoi, pot câștiga un ban cinstit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
PROLOG ȘAIZECI DE ANI AU TRECUT DE-ATUNCI..! 2008 ... Pe la jumătatea lui septembrie Era într-o sâmbătă, la aproape o săptămână de la Înălțarea Sfintei Cruci. O zi de toamnă frumoasă și senină. Din copaci se scuturau frunzele arămii, așternându-se pe cărări, foșnind ca un cântec trist... abia auzit. Și în Grădina publică din Copoul Iașului, venise toamna ca un prăpăd... Aleile erau așternute cu frunze veștede aduse de vânt, cu niște nuanțe, de la galben putred... la roșu ruginiu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Sfintei Cruci. O zi de toamnă frumoasă și senină. Din copaci se scuturau frunzele arămii, așternându-se pe cărări, foșnind ca un cântec trist... abia auzit. Și în Grădina publică din Copoul Iașului, venise toamna ca un prăpăd... Aleile erau așternute cu frunze veștede aduse de vânt, cu niște nuanțe, de la galben putred... la roșu ruginiu, culori care ți umplu sufletul de tristeți. După mai multe zile friguroase și umede, o geană palidă de soare se ivi printr-o spărtură de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Curând, bubuiturile încetară, uruitul bombardierelor slăbi din ce în ce, îndepărtânduse spre Apus... ducând cu ele, mai departe groaza și moartea, lăsând în urechi, doar vuietul... un vuiet care-ți răscolea ființa... Era înfricoșător... era sinistru... O tăcere deasă se așternu în compartiment, că îți țiuiau urechile. După o vreme, fostul cheferist rupse tăcerea, vorbind rar pe un ton gros, ca numai pentru sine. „ Ciudate sunt destinele omenirii, dom’le ! Tare ciudate !” Toți din compartiment, ne uitam la el cu ochi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
celor care nu mai speră nimic. Războiul.. lunga noapte a morții... Toți sunt tulburați de spaima amenințării bolșevice. Nu se gândesc la nimic altceva decât la fugă, la găsirea unui mijloc de izbăvire din calea puhoiului asiatic. În compartiment se așternuse o tăcere că-ți puteai număra bătăile inimii. ... Necazurile noastre, domnule, abia încep !..continuă tot el. Viața pe care am știut-o noi a pierit pe vecie. Niciodată, lumea nu va mai fi așa cum a fost... Tăcerea deveni mai apăsătoare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bombardat orașul Iași cu o violență de neînchipuit, transformându-l în mormane de moloz și ruine...” Vestea, pentru noi... a fost năucitoare. Și sătenii din spirit de solidaritate umană, sufereau alături de noi, și asta se vedea cum durerea li se așternuse pe chip. Luna Cireșarului venise, parcă, să ne frângă tihna. Seara, în dormitor cu lumina stinsă, doborâți de durere și tristețe, nu mai povesteam ca în alte seri amintiri și întâmplări fel de fel, până când ultimul cădea doborât de somn
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Hm ?!, îmi zic în gând... și oamenii se călătoresc...Viața-i o călătorie..!” Capitolul II „DE-AR FI MOLDOVA-N DEAL LA CRUCE...” Duminică, 20 august... Zi fierbinte de vară cu arșiță mare, ca în luna lui Cuptor.. Toropeala se așternuse peste sat încă de dimineață.. Soarele se înălța repede pe cer... La amiază, pământul și aerul dogoreau. În dimineața aceea de duminică, liniștea parcă era mai apăsătoare și mai tristă. Dinspre Biserica, ce strălucea în primele raze ale dimineții, refugiaților
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încă pâlpâie scăpărând în răstimpuri roiuri zglobii de scântei roșcate. În noaptea limpede, presărată cu praful de aur al stelelor, se mai auzi o vreme doar ecoul cântecului lor, vălurind... apoi, tăcerea se lăsă peste tot întinsul... Peste tot se așternu o liniște deasă, că-ți puteai asculta bătăile inimii... doar greierii mai țârâiau tremurat. În liniștea nopții, din depărtare se auzi un găgăit ascuțit apropiindu-se din ce în ce. Un cârd de gâște sălbatice acoperea cerul de deasupra, alunecând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și se zbuciuma zile și nopți întregi, dar degeaba... Văzduhul rămânea mai departe încremenit. Soare fierbinte.. nici o adiere de vânt, nici o fărâmă de nor.. Luna lui Cuptor decolora văzduhul... Nici o undă de vânt nu adia peste câmpuri.. Toropeala s-a așternut peste tot... În preajma lui Sf. Ilie, zilele erau tot mai senine și fierbinți cu aer încins și nemișcat, sub razele de foc ale soarelui. Lumina orbitoare a zilei, sub cerul pustiit de nori, se împletea cu liniștea și amorțeala aerului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să răsară soarele. Baltă s-a oprit o clipă, să privească „Răsăritul”... cât de mult iubea el răsăritul soarelui.. de oriunde l-ar fi privit. Umbre răzlețe, începură să se deslușească, jos, de-a lungul lizierii. Odată cu revărsatul zorilor, ceața așternută pe valea Dămucului, de încă decuseară, se ridică acoperind cerul cu o pânză subțire de nori. În zările îndepărtate, dinspre Pintenu, vârful Goșmanului,zvâcnea prima fluturare de lumină care aprinse marginea cerului... Prima panglică auriu albăstrie se întindea ca un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
auzit de... A murit..?!”, temându-se, parcă să-i pronunțe numele. „ - Nimic, Florine.. nimic !.. Baltă și grupul său de eroi ai munților.. au intrat în legendă... apoi, după o clipă adăugă... Și, legendele nu mor niciodată..!?”. În dormitor tăcerea se așternu din nou.. Prin ferestrele mari.. se revărsau zorile... Poate că mulți dintre noi, cu capul sub pături, ne-am întrebat, acoperiți și de un sentiment de rușine... Dar, noi.. noi ce facem ?!”. Mi-am închis ochii strâns... strâns, până la durere
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ziua admiterii în clasa întâia. Eram o mulțime de copii, ca un stol de vrăbiuțe gureșe, adunați într-o sală de clasă, și așteptam „proba” de examen la limba română. Când profesorul Rizescu intră pe ușă, o tăcere grea se așternu, subit, în sala de clasă, de parcă cineva ni-ar fi rupt beregata la toți deodată. Profesorul de română, era un personaj cu totul fascinant. Înalt, spătos, cu o coamă neagră mare pe umeri, cu lavalieră nagră la gât, cu ochi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
La gândul că aici și-a înălțat ruga și Mihalache Sturza-Vodă, emoția care mă înstăpâni n-o pot înfățișa în cuvinte. Razele soarelui pătrundeau în Capelă prin fereastra cu vitralii, din peretele nordic al Pronaosului, ca o pânză trandafirie, transparentă, așternând o pulbere aurie, pe chipul Slăviților Mitropoliți, Veniamin Costache și Iosif Naniescu, înfățișați pe peretele sudic. „De față” pe peretele nordic, erau și...Marele Logofăt Grigore Sturza și Mihail Gr. Sturza - domnul Moldovei. Sus, în bolta din plafon, înconjurată de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu tristețe în glas Ce mai știm noi despre ei !.. După atâta amar de vreme.. aproape că am uitat tot.. tot.. Îți vine să renunți.. Și totuși.. și totuși trebuie s-o faci, deși timpul cu puterea sa tiranică a așternut atâta depărtare.. A dori să-ți deschizi inima, să-ți dezvălui gândurile în amintirea unor ani străluciți.. este un vis pentru oricare dintre noi, elevii de atunci.. Simți niște porniri lăuntrice, adânci, năvalnice.. dar, te înspăimântă gândul.. „Oare, ce mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
copilăriei.. Eh !.. S-au schimbat multe... multe s-au schimbat !.. murmură unul din colegi. Și noi ..!, Cum ar spune o vorbă veche: „tempora mutantur, et nos mutamur cum illis !” .. și, în gând i se opri amarul. În poarta Seminarului se așternu o tăcere deasă... deasă, de s-o tai cu cuțitul... Hm ?!.. făcu altul din colegi, cu gândul la Calea Lăpușneanu, zâmbind trist. Ochii i se înrouraseră de o amintire dulce, poate cea mai dulce amintire din adolescență... Eram, într-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
n-am știut nimic !.. Pre-fă-cu-tu-lee !. Când l-am privit, ni s-a părut că lăcrimează.. și cu tristețe în glas încheie scurta confidență... ... După aceea... după aceea, n-am mai știut nimic de ea !.. Urmă din nou tăcere, între noi așternându-se o tăcere rece ca gheața. Ei lasă... lasă !.. îl consolarăm noi, în cele din urmă. Ce-a fost.. a fost !.. și, pufnirăm toți în râs. Uite !.. Interveni alt coleg.. Cum aș putea să uit... și, se pomeni în urmă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de-am fi venit, și tot...”, îmi mai mulcomi sufletul. Întâlnirea noastră scurtă, mult prea scurtă, dar încărcată de emoția amintirii acelor locuri și oamenilor, scumpi nouă, care au fost demult... mi a tulburat adânc sufletul. Tăcere... Între noi se așternu o tăcere și așteptare în tremur de inimă. Se cuvine, a se păstra în „memorie”, ziua de azi... adevărul ei. Murmură Bistriceanu, uitându se către scriitorul Vasile Filip. Să fie pentru posteritate !.. pentru că, nimic nemuritor nu sălășluiește în noi, cu excepția
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]