9,323 matches
-
sau în cea "noetică" referitoare la sensurile acestor "lucruri"). Ideea din urmă este o simplă ipoteză, care va primi o anumită atenție atunci când va fi operată reducția judicativă a dictaturii judicativului. Sensul ei, în contextul de față, este de a accentua diferența dintre cunoașterea autentică și cea ilicită, considerând pe lângă criteriul firesc, acela al corectitudinii formale, și un criteriu suplimentar, care depășește condiționarea strict formală a logicii-organon, dar ne poate indica, tocmai prin atenția îndreptată către "obiectul" cunoștinței, o cale de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tot ceea ce ea păstrează în sens formal și în sens alethic, participă ca atare, ca temă, la discurs. De fapt, toate regulile stabilite de Aristotel, reguli firești ale gândirii, pretinde el și, la fel, toți logicienii, se întemeiază, așa cum am accentuat și mai sus, pe judecată, pe aspectul ei strict formal, constând în structura judicativă originară S P, și pe aspectul alethic, constând în corespondența dintre ceea ce se afirmă sau se neagă prin "formula" S P și faptele vizate astfel (prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pur, constituie, totodată, o teorie a timpului. Acesta este un motiv puternic pentru a interpreta construcția critică a lui Kant din perspectiva convențiilor judicativului, în fapt, de a vedea în ea o dovadă a reconstrucției dictaturii judicativului. Concluzia ultimei discuții accentuează ideea judicativului constitutiv ca model de filosofare pentru Kant în proiectul său critic. Prezența timpului prin cele trei ipostaze ale sale, în condiționarea experienței posibile, constituie proba cea mai semnificativă, mai puternică, a acestui fapt. E drept, condiționările strict formale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o anumită formă la Kant nu este reducția propriu-zisă, ci deducția. Aceasta poate fi gândită și în termenii unei veritabile reducții, dar nu acesta este gândul cel mai bun în sesizarea sensurilor propriu-zis kantiene. De fapt, dincolo de chestiunea terminologică, și neaccentuând poziția foarte importantă în logica transcendentală a termenului "deducție", atunci când demersul kantian trece de la unele instanțe analitice la altele de exemplu, de la tipurile de judecăți la categorii are loc o coborâre pe linia "exemplificării" (folosind un termen al logicii organon
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
veritabile (în forma judecății sintetice a priori) la timp. Prin aceasta, încadrarea judicativ-constitutivă a demersului de tipul analiticii transcendentale devine clară. Discuția despre teorema mai sus enunțată, care face referire clară la conștiință și obiect exterior, dar care, de fapt, accentuează sensul de unitate de constituire operațional-obiectuală a oricărui fenomen (și cunoștință veritabilă), se încheie, la Kant, cu operarea unei distincții pe care el o mai amintise, chiar o indicase sub anumite aspecte: aceea dintre fenomen și noumen. Evocarea ei nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
făcute, de diverși, în urma publicării sale: Postfață la "Ce este metafizica?" (1943), Introducere la "Ce este metafizica?" (1949). Pe bună dreptate, prelegerea în cauză a fost reprezentată ca o reconstrucție a Nimicului, de autor și de exegeți; de altminteri, filosoful accentuează această idee de mai multe ori în cele trei texte, îndeosebi în "Introducere" și în "Postfață". Sensul Nimicului este legat de raportul dintre ființă și ființare: cea dintâi, în metafizică, este luată ca de la sine înțeleasă, iar cea de-a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
clasice, odată descoperit un adevăr exprimat printr-un enunț adevărat acesta își păstrează valabilitatea la nesfârșit. Faptul acesta poate fi admis din perspectivă existențială, atâta vreme cât termenul "existențial" are în conținutul său ideea de finit (omului este "ființă finită"), iar Heidegger accentuează această idee, condiționând absolut adevărul de Dasein. Ceea ce nu mai poate fi admis, din perspectivă existențială, este un sens de universalitate a stării de descoperire a ființării. În fapt, dacă Dasein-ul este numai în măsura în care își constituie locul-de-deschidere, înseamnă că fiecare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiții epistemologice, Tarski pune la punct teoria despre nivelurile limbajului, avansând astfel o opinie valabilă asupra chestiunilor privind adevărul-corespundență, elementul cel mai solicitat, semantic, din perspectiva fenomenului reformalizării logos-ului reprezentat de constituirea logicii simbolice. Fenomenul reformalizării logos-ului a accentuat convențiile judicative; și, așa cum s-a întâmplat și prin alte "evenimente" din istoria dictaturii judicativului, granițele acesteia au fost forțate. Din ultimul fapt a rezultat o întărire a sensurilor judicative, care s-au distribuit acum către "formele" fundamentale proprii logicii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrarea de disertație și mai apoi pentru teza de doctorat. Un om elegant, cu o Ținută îngrijită, cu privirea pătrunzătoare. Vocea profundă, rezonantă, pătrunzând până în ultimele unghere ale amfiteatrului, cu suișuri și coborâșuri ale tonului, punctate de pauze semnificative care accentuau importanța ideilor, scotea la iveală imagini vii. Totul se acompania cu gesturi largi, cu ochelarii care desenau uneori figuri interesante în aer, iar sfârșitul orei era prefigurat de ivirea ceasului de buzunar consultat cu eleganță. Erau cursuri de înaltă Ținută
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
asupra organismelor, determinând atât progresul biologic cât și evoluția. Subliniem aici două aspecte demne de luat în considerație: pe de o parte este vorba de ceea ce arătam mai înainte, de rolul mediului extern în transformarea organismului susținut de Lamarck și accentuat de neolamarckiști și pus sub semnul întrebării de adepții teoriei sintetice a evoluției, care neagă rolul acțiunii directe a mediului asupra procesului de adaptare și evoluție, considerând că acceptând rolul direct al mediului trebuie să acceptăm ab initio și moștenirea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Organismul cunoaște situația în care se găsește și acționează în funcție de situația concretă. Elementele pe care le-am pus în discuție ne deschid calea spre înțelegerea noțiunii de Innenwelt și a interacțiunii Umwelt - Innenwelt. Revenind la cele deja prezentate trebuie să accentuăm faptul că Umwelt-ul se realizează în funcție de Innenwelt și că asimilarea mediului extern în mediul intern este creația fiecărui individ. Deci, ceea ce numim noi mediu de viață înseamnă interacțiune, înseamnă creație, înseamnă istoria existenței individului și a speciei. Principiul ecologiei - totul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
calități și aceleași defecte, dintotdeauna. Chiar a evoluat pozitiv în multe privințe. Sigur, aveți dreptate. Dar noi avem tendința de a ne blama, cînd este vorba de predecesorii noștri, cu care nu îndrăznim să ne comparăm... Moartea spală păcatele și accentuează meritele. Cercetez camera. Este înaltă, cu un tavan care se vrea pretențios și, mai ales, prețios. Intenția n-a reușit decît pe jumătate. Culoarea neagră de la fum îi ascunde păcatele și-l face chiar demn de admirat. Pe pereți, tablouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de fapt, am luat-o spre Delphi și nu spre Thiva. Căutam un drum printre munți spre autostrada care duce în Corint, dar am ratat ieșirea spre Thiva. Nu știu de ce, atunci cînd ești grăbit apar și situații neprevăzute care accentuează starea de neliniște, de stres. Cînd, în sfîrșit, eram pe drumul cel bun, starea de confort psihic a revenit, aș putea chiar să spun că o anume bucurie ne umplea sufletul. Îmi aminteam de Topîrceanu care spunea "după atîta frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ăia, adică față de noi... ăăă... Na, că m-am împotmolit. Ducă-se naibii comparațiile astea tîmpite între nații! Am ajuns la concluzia că peste tot omul este aproape la fel, cu ceva calități și cu multe defecte nu numai comportamentale. Accentuez că sînt aproape le fel dar nu chiar la fel. De aici decurg deosebirile, uneori foarte mari, între țări, între popoare. Să dăm o raită superficială în Cuba și... să luăm și luneta cu noi. Un prieten latino-american Colindînd lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
suporte "împuținarea cheverniselii hranei și a țănării lor"126. Într-un context politic postiosefinist, al unei societăți puternic impresionate, mai ales la nivelul vârfurilor conducătoare, de ridicările sociale de masă prilejuite de revoluția franceză, a continuat și chiar s-a accentuat oarecum rolul școlii ca principal factor moral-educațional, căreia, alături de biserică, îi revenea un rol esențial în evitarea conflictelor sociale, prin educarea tuturor în spiritul supunerii și al datoriei, atât față de sine, cât și față de semeni, societate și stat. Educație morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
căsătorie, stabilită la 19 ani pentru băieți și 15 pentru fete, capul ierarhiei ecleziastice bucovinene, episcopul Daniil Vlahovici, revenea asupra patentei împăratului Iosif al II-lea, din 6 mai 1784, prin care se trecuse obligativitatea ținerii stării civile asupra preoților, accentuând faptul că toți protopopii și preoții trebuiau să o respecte "cu strășnicia cea mai vârtoasă spre deplină urmare"154. Un an mai târziu, deplina libertate a oricărui locuitor ajuns la maturitate de a se căsători era restrânsă, conform ordinului Administrației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
-și desăvârși studiile acolo, pentru a fi folosiți după reîntoarcere ca profesori aici, însă episcopul Daniil Vlahovici s-a opus, cerând ca ea să rămână în forma inițială până când la Cernăuți se va înființa un gimnaziu 173. Acest refuz va accentua animozitățile existente între cei doi, în condițiile în care căpitanul Bucovinei încerca să îngrădească abuzurile generate de practica vânzării preoției, prin care vârfurile ierarhiei ortodoxe bucovinene realizau mari venituri. Situația Școlii clericale din Cernăuți a fost judecată cu multă severitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
înfățișa inima și mintea urcînd încet încet spre unitatea pozitivă, iar al treisprezecelea va idealiza existența redevenită normală. Printr-o asemenea creație, geniul italian își va îndeplini misiunea, mentală și socială totodată, căreia religia pozitivă îi reliefează caracterul chiar mai accentuat poetic decît filozofic : sinteză pe care „cea mai estetică dintre toate populațiile” va trebui să o realizeze. Acest loc de frunte acordat Italiei, artelor și limbii sale clarifică unul dintre aspectele cele mai semnificative ale gîndirii lui Comte. El a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sau strigătul ce i-a dat naștere pînă se pierde în depărtări. Asemenea unuia dintre cele mai cunoscute sonete ale lui Baudelaire, această corespondență sugerată între datele senzoriale conferă tabloului o melancolie, o tristețe nostalgică pe care uniformitatea coloritului o accentuează. La articolul „Ecou”, dicționarul lui Littré reunește o serie de citate preluate din autorii potriviți. În jur de douăsprezece la număr, toate exprimă nostalgie și blîndețe. Principala calitate pe care ele o recunosc ecoului este, se pare, aceea de a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
repartizată, va abandona alte spații. Părăsite definitiv de locuitorii lor, aceste spații s-ar întoarce la niște condiții arhaice ; ici și colo și-ar face loc cele mai ciudate genuri de viață. În loc să se îndrepte către monotonie, evoluția umanității ar accentua contrastele, ba chiar ar crea unele noi, reinstaurînd domnia diversității. Punînd capăt unor obiceiuri milenare, aceasta este lecția de înțelepciune pe care poate că o vom învăța, într-o bună zi, de la vacile nebune. Întoarcerea unchiului dinspre mamă Aplicațiile industriale
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Natură nu există granițe stricte, ci doar prevalența mai mult sau mai puțin manifestă a unui (oarecare) factor În detrimentul altuia, ambii fiind prezenți chiar dacă unul doar „de sămânță“, orice floare conține, in nuce, Mărțișorul nostru. Care nu face decât să accentueze, să ducă la extremul care e simbolul: roșul din antociani, albul din flavonoizi. Care substanțe sunt, din punct de vedere biochimic, chiar antitetice: un reducător, respectiv un oxidant, adică un „autotrof“, respectiv un „heterotrof“... Dar să Încercăm să asociem „subspeciile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o „eroare“ În șirul hidrurilor... Anume, singura lichidă În condițiile oferite de Terra... Eroarea poate fi Însă Într’atâta de gogonată Încât zidul să se dărâme, evident din acel loc. E cazul perseverenței unui Întreg grup de specii de a accentua direcția de care a profitat specia mamă, treabă pe care, prin gigantismul dus la extrem, au experimentat-o dinozaurii, devenind astfel nu o nouă „asiză“ În zid, ci fosile, „moloz“ la rădăcina zidului. Iar În cazul concret, al subiectului de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s’o contrazică, Îi conferă presei și o servitute: Din fuga condeiului când tipografia așteaptă, materialul, știrea, renunță nu numai la maturare, dar devine lesne o deformare a adevărului. Și cum, ca oameni, suntem cu toții subiectivi, și presa ajunge să accentueze culori care de fapt nu ne interesează, În detrimentul celor care ar trebui, ucigându-le pur și simplu În cele din urmă. Și ajungem docți, cu ghilimele desigur, Într’un conflict regional, de pe aiurea, problema palestiniană de exemplu, ca și cum România ar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
una graduală ce începe de la Dunăre cu Lunca Dunării, continuă cu câmpia marginală și culminează cu Munții Măcinului. Sunt unele lucruri pe care le-am studiat la clasă la orele de Geografia Europei, aspecte pe care mama acum mi le accentuează și care par mai simple cu ajutorul schemelor logice și a desenului ajutător. Întâlnirea mea cu Munții Măcinului oprește, parcă, preț de câteva secunde, timpul în loc. Sunt minunați, sunt altceva față de ceea ce știam în raport cu imaginea ce mi se oferă în mod
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
neconcordanță cu majoritatea, el urma să se adreseze guvernului central. Erodarea autonomiei oblastiei a continuat într-un ritm accelerat, astfel încât, în anul 1828, ea a devenit o simplă gubernie rusească. Timp de câteva decenii încă, deși procesul de rusificare se accentua tot mai mult, Basarabia a continuat să-și păstreze denumirea de oblastie, provincie privilegiată. În timpul Războiului Crimeii și a dezbaterilor politice care au urmat, problema Basarabiei și retrocedarea acesteia către Țara Moldovei, de la care a fost smulsă în mod samavolnic
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]