8,468 matches
-
suveranitate și organizare. Ele sunt gărzile noastre și ne gândim într-o măsură oarecare Pentru moment și cu consimțământul lor, Să-i învățăm sensul democrației în viitor. "Noua ordine a veacurilor" am spus cumva? Dacă nimic nu pare în ordine acuma, Este o confuzie care ne-a aparținut de la început Deci trebuie să luăm parte curajoși la ea33. Există, desigur, persoane care susțin că este un nonsens periculos să afirmi că Statele Unite și-au asumat o misiune în numele unor idealuri morale
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
normală m-ar fi putut primi atât de tîrziu? Aveam să aflu curând că tata gândea la fel, că nu se împăca nici el cu ideea aceasta că după ce atâta vreme toată lumea crezuse că rostul meu era într-o parte, acuma să afle că nimerisem în altă parte. Totul e ca gândirea noastră să nu slăbească deloc și să nu ocolească nimic, să bată cu degetul chiar și într-un gard. Dincolo de el s-ar putea să se găsească un om
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-l aibă) că are? N-am! Asta parcă chiar și gândea în clipa când mâna lui pipăia miile foșnitoare în chimir. Că să mă duc și eu la noroc, continuă el, intru la școală și spun că n-am acuma bani de taxe și de internat, dar că voi avea, o să primesc de-acasă și să stau și eu cât m-or ține... Și dacă n-o să mai pot să stau și or să mă dea afară din școală, ei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nostru, de o ironie pe care Ilie o suportase greu cât stătuse acasă. "Ilie al meu, spunea el oamenilor, a tăiat Bucureștiul pe din două: jumătate e al lui". Ce să răspunzi la asta? Nimic! - Vezi, zise Nilă, că stă acuma în Colentina, pe strada... lai tramvaiul... Te dai jos la cap, unde întoarce. Tu mai ai bani? I-am răspuns că nu prea mai aveam și mi-a întins câteva sute. În timp ce înapoiam cărțile anticarului mi-am dat seama că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cine ești? - Sunt muierea lui! M-am posomorât. Va să zică asta era. Ilie se despărțise de Florica și luase țiganca asta. Am avut o ezitare. Să mai intru sau să plec? - Intră, zise ea, că Ilie trebuie să vie și el acuma. Săptămâna asta lucrează noaptea, de la unsprezece la șapte, dar după ce iese din schimb se mai duce și el cu alții să-și dreagă gâtul în vreo bodegă. Muncitorul, adăugă ea, ce plăcere să aibă și el după ce iese de la muncă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la el, dar așteptam să facă pasul. De ce nu-l făcea? - Țiganca e foarte mieroasă, zisei și izbucnii în râs. Dar ea avea lacrimi în ochi și rămăsei și eu tăcut. Într-un târziu o întrebai: - Și tu ce ai acuma? - .. . Am plecat din sat tot din pricina unui nătărău zise ea deodată. Că te iau azi, că te iau mâine, dar tact-tău, zice, nu poate să-ți dea două pogoane de pămînt? De unde să-mi dea? Și nu mai zise
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să rămână singure. - Parcă ai fi o babă, îi spusei râzând din nou. Ai să te califici și o să-ți găsești tu un băiat cu care să te înțelegi. - Dar cum, zise ea, chiar cu o țigancă?! - Ei, asta e acuma, hohotii eu. Asta te doare pe tine! Dacă o să-ți spun că e grasă și urâtă, te pomenești că nu mai dormi trei zile... Izbucni și ea în râs. - Chiar așa, grasă și urîtă? Eu credeam că trebuie să fie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
apă și țăranul, în loc să-l lase, îl înjură și dă cu ciomagul în el. I-ar fi plăcut și lui să aibă o cumnată ca tine, așa frumoasă. Dar ce să-i faci dacă nenea a tras în altă parte. Acuma totul s-a stricat. Nu e vina ta. - Bine, Marine! Tu cum stai cu școala? - Merge! E în reparație din pricina cutremurului. Stau la Nilă. - Bine... Deci era bine! Puteam să mă duc. M-a condus până la tramvai, m-am urcat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zic, n-am înțeles... Unde zici că s-a dus Megherel în noaptea-aia? Dar auzisem bine, însă el clătină din cap ca și când ar fi vrut astfel să-l limpezească. Nu mai vru să continue. Mai spuse doar atît: - ... Și acuma nu doarme de-o săptămână... Bea, dar nu se îmbată... A auzit și el... generalul a dat ordin să fie prinși toți... - Care general? zic. - Conducătorul statului. Nu-mi era prea clar: pe cine omorîse? Și nu înțelegeam nici neliniștea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i nimic. Ce vi se întîmplă? - Nu văd la tablă, i-am răspuns. - Sunteți elev sau student? - Sunt elev... - Și de când nu vedeți la tablă? - Demult. - Cât de demult? - Cred că din copilărie. - Și de ce nu ți-ai pus până acuma? Am dat din umeri. - Sigur, zice, și acum miopia a crescut. Dacă puneai de mic, se corecta foarte bine... Ia să vedem... Și a aprins o lumină în fund, unde era o tablă cu litere ale alfabetului. Nu le vedeam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mi-a luat ochelarii și a început să-i treacă printr-o flacără de spirtieră. Nu se grăbea. Îi îndoia tare la brațe și mie mi-era frică să nu-i rupă. Colegul ei se ocupa de un alt client. - Acuma e mai comod, încearcă-i... Nu-mi dădeam seama. A tras un sertar și mi-a întins o cutie în care să-i pun seara, zice, "să nu-i spargi din greșeală". Pe urmă m-a părăsit; a dispărut în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a doua zi spre prânz, după un somn lung, cu Nilă vesel, care intră în odaie și îmi aruncă pe masă un pachet de salam și o franzelă. - Ia, mă, și mănîncă! Parcă ar fi zis: ți-am spus eu, acuma vezi... mănâncă și taci! Mă uitai la el: adică cum?! - Legionarii! murmură. - Ce e cu ei?! - S-a terminat cu ei. A venit armata și i-a gonit. - Care armată, Nilă? Cum care armată?! Armata! Nu știam ce e o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
una, cum întoarce capul... Ia uite ce frumoasă e asta care vine. Și într-adevăr fata zâmbi când, ajungând în dreptul nostru, Diaconescu o salută și îi spuse: - Sărut mâna, domnișoară! Plimbare plăcută... Puteam să facem cunoștință, îmi șopti, dar nu acuma. Duminică ieși cu mine și ai să vezi. Dar să te pui la punct, nu așa... Am ajuns în piață și l-am urmărit cum târguia și se tocmea pentru un firicel de mărar. Nu se grăbea și totdeauna ieșea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am de primit o mie de lei. - Cine v-a spus? m-a întrebat el luîndu-și brusc ochelarii de la ochi și interogîndu-mă fără încredere, dar totuși curios. Ei? Cine îmi spusese? Niculescu? Te pomenești că idiotul ăsta... Ce să fac acuma cu spusele lui Niculescu, în fața unui funcționar care avea scripte cu date precise? În realitate nu știusem nimic clar despre salariul meu, cât era, câte zile lucrasem și dacă mai aveam sau nu ceva de primit. " Ce pot să fac
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
s-a întors... Ai ceva cu el? Nu, întrebam și eu... Contigentul? A, contigentul! Treizeci și nouă... De unde, din ce județ? Ilfov! A, chiar Ilfov. - Și nu pot să stau și eu de vorbă cu el? - Nu acum, zise santinela, acuma doarme... - Aha! Și când se scoală? - Așa pe la șase. Mai plimbă-te, zice, pe ici pe colo, un ceas-două și întoarce-te pe la șase, șase jumătate. Nichifor Crainic (Ion Dobre) m-a primit în biroul lui după ce santinela l-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
adevăr într-o tipografie. Am coborât trepte și la intrare am dat într-un mic birou. De după el un ins gras, bondoc, cu ochelari, s-a uitat la noi și a avut un surâs de încîntare: - Ați venit, bă? Uite-acuma mergem, mai am puțină treabă... Și și-a întors fața de la noi și a continuat o discuție cu un subaltern care îi spunea că are necazuri cu cei de la Pepegaz, cu cei care trebuiau să le livreze nu știu ce, hârtie de-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
neîncredere, încă mirat, dacă nu chiar sceptic... - Fă și tu cinste aicea, mi se adresă iar masivul cu un entuziasm controlat, nu de propria sa natură, ci de prezența "șefului generației", cum avea să fie numit mai târziu Geo Dumitrescu. Acuma, mai adăuga masivul, gata... - Gata, ce? zise într-adevăr Geo Dumitrescu cu un dispreț interogativ. Trebuie să vii să-i spui un lucru pe care el singur îl știe de mult? Nu trebuia să debuteze la Albatros încă de anul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cântec aduce altul, de la sine, țâșnea imediat după o tăcere de o clipă, cânta cu întreaga ei ființă și se consuma ca o flacără pe un rug... Pe urmă deodată își înclină capul, se opri și îmi spuse cu melancolie: "Acuma eu o să mă duc și o să mă îmbrac în cămașa mea de femeie și o să mă culc. Vino cu mine. Mi-e somn... Să dormim..." Avea mișcări încetinite, dar în pat își trase cuvertura pe ea ca și când i-ar fi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lu’ Zăpăcitu’ la o consfătuire În trei. - Mă’ fraților, mare noroc se abătu pe capul nostru! Auziți voi, minune, Însuși președintele țării ne-a invitat la Cotroceni, să ne ceară consimțământul parafat pentru venirea americanilor acilea, la noi, În comună! Acuma, musai, trebuie să fim uniți, să fim de acord, În fața președintelui! - Mă’, Mărine, tu glumești cu noi! Cum să ne cheme domnul președinte, să ne ceară voie, da’ cine suntem noi, mă’, persoane importante? spuse Dumitrică, cu glasul sugrumat de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ă, ă, ă, pardon, nevestele voastre, nu de alta dar sunt În stare să spună la tot județul. Le facem surpriză. Să vezi ce bucuroase și mândre or să fie când ne vom Întoarce triumfători, acasă, ca niște eroi! - Da’ acuma, unde le spunem că plecăm? prea o să bată la ochi, că plecăm toți, deodată! zise Stanică. A mea, este cam geloasă, cine știe ce o să-și Închipuie? - Bă’, da nărod mai ești! Tu n-ai mințit-o niciodată pe-a ta
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
neglijat momentul prielnic [de debut] fie din indolență, fie din închipuirea lor superstițioasă". De aceea Ferentzi sfătuia călduros pe confrații săi asaltați de bolnavi, spre a le putea veni în ajutor, "puținele preparate de mai sus să și le procure acuma, în cursul verii, cum sunt ierburile și florile, la fel și cantitatea suficientă de țuică și oțet". În final, protomedicul adresa "cîteva cuvinte" colegilor săi medici, reamintindu-le că "simptomul cel mai statornic al acestei molime este răcirea întîi a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Gheorghe Sion îi scria din Bucovina lui Ioan Alecsandri că: "noi [grupul de exilați] de două zile nu mai sîntem în Cernăuți; am fost cu toții retrași la Cernauca de boala holerii, căci pe aici seceră până la 80 pe zi, dar acuma a mai trecut furia"255 Atunci au apărut la Cernăuți, sub forma unei broșuri tipărite, Dorințele partidei naționale în Moldova - August 1848, redactată de Mihail Kogălniceanu la inițiativa Comitetului revoluționar moldovean. În conținutul ei se deplângea faptul că, atunci "cînd
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
așa și oamenii pot reacționa asupra aerului, în privința miasmei holerice. Un om care vine dintr-o localitate contaminată și e deci impregnat de miasmă prin care holera izbucnește abia după sosirea în localitatea sănătoasă, poate infecta astfel aerul, care până acuma era sănătos, încît acesta comunică boala locuitorilor rămași sănătoși, iar holera, odată izbucnită, nu mai poate fi întreruptă - nici după înlăturarea cauzei, adică a sursei de contaminare, ci trebuie să-și urmeze cursul ei complet (de 7, 9, 14 săptămâni
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Floareo, nu mai poci să trăiesc cu el că mă gătește” o spus, “mai bine stau și eu încă oleacă până e fata mare și plec”. și eu ce era să spun, “cum vrei mamă”, am spus, “cum vrei”. și acuma... țața Floarea, știrbă, molfăind cuvintele, și cu chipul senin povestea câte le știa ea “domnilor procorori”. - Da’ cum a fost? Ce s-a întâmplat, știți? Interveni un tânăr în costumul cam strâmt pentru trupul lui. - Ce o spus? - Cum s-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
doar mă amăgesc; și amintirile mă’neacă în absint. Vreau să le uit și-aș vrea să-mi strig iubirea ce încă o caut ca pe un răsărit. Cum să-mi răscumpăr astfel, împlinirea pe care-am avut-o, și-acuma-i doar un mit? Un bici pocnește-n liniștea eternă; visul se destramă, gonește în pustiu. E ca atunci când tristețile-s în bernă, se face lumină cu-n clinchet argintiu. Și mă trezesc din visul meu de-o noapte; mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]