7,862 matches
-
moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică vine din adâncurile ființei sensibile. În discursul antifeminist, spre exemplu, respingerea tendințelor de emancipare a femeii este acompaniată de susținerea unei imagini foarte personalizate, ușor de contextualizat biografic, a femeii-soție și mamă, adică ipostaziată ca ființă sacră în realitatea domestică. "Soția nu este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care o pictase în frescă pe perete, fiindcă zgomotul apei nu-l lăsa să doarmă. Anecdota aceasta ne încântă pe noi, care credem în tăcerea frescelor. Și ne îngrijorează oarecum. Logica ei ne sfidează și totuși acest miraculos trezește în adâncul nostru o suspiciune adormită: ca o istorie intimă nu atât pierdută cât uitată, încă amenințătoare. Dar de atât de departe. China, la urma urmelor, este, pentru Occident, Celălalt... Insomniile acestea nu-s de la noi. Dar de la cine vine sfatul următor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
au fost primele noastre muzee, iar defuncții înșiși primii noștri colecționari. Căci aceste tezaure de arme și veselă, vase, diademe, sipete de aur, busturi de marmură, mobiliere din lemn prețios nu erau propuse privirii celor vii. Nu erau înghesuite în adâncul tumulușilor, piramidelor sau gropilor ca să fie frumoase, ci ca să fie folositoare. Cripta, odată închisă, era cel mai adesea interzisă și totuși plină de materiile cele mai bogate. Nouă, modernilor, rezervoarele de imagini ni se expun privirii. Straniu ciclu al habitatelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se întâmplă omului din Occident prin punerea sa în imagine, căci imaginea este cea mai bună parte a lui: eul său imunizat, pus la loc sigur. Prin ea, cel viu se leagă de cel mort. Demonii și coruperea cărnurilor în adâncul cavourilor (în exemplul creștin) găsesc în ea ceva mai puternic. "Adevărata viață" este în imaginea fictivă, nu în corpul real. Măștile mortuare din Roma antică au ochii larg deschiși și obrajii plini. Și, chiar orizontali fiind, gisanții gotici n-au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cât sunt de prozaice și indispensabile, pentru oamenii lipsiți de putere, gesturile care-i ajută să-și însușească o forță, să obțină un vânat abundent, un copil de la o femeie sau moartea unui dușman. Ce imagine de artă venită din adâncul timpurilor (sau chiar, astăzi, din "adâncul viscerelor" unui artist) nu este un S.O.S.? Ea nu caută să farmece universul pentru plăcere, ci pentru a se elibera de el. Unde noi vedem capriciu sau fantasmă gratuită, existau, fără îndoială
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru oamenii lipsiți de putere, gesturile care-i ajută să-și însușească o forță, să obțină un vânat abundent, un copil de la o femeie sau moartea unui dușman. Ce imagine de artă venită din adâncul timpurilor (sau chiar, astăzi, din "adâncul viscerelor" unui artist) nu este un S.O.S.? Ea nu caută să farmece universul pentru plăcere, ci pentru a se elibera de el. Unde noi vedem capriciu sau fantasmă gratuită, existau, fără îndoială, angoasă și rugă. Fetișul primitiv, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a îndemnat pe el să creeze această pânză îmi poate fi comunicat, prin ea, invers. Pictându-și camera de la Arles, Van Gogh voia să-și exprime seninătatea. Eu o percep ca pe o angoasă. Și tac. O imagine venită din adâncul trupului începe întotdeauna prin a-mi impune tăcerea. Un tablou bun, într-o primă fază, ne dezvață de cuvânt și ne reînvață să vedem. Să cântărim, să așezăm, să distingem cu ochiul liber granulosul de fibros, matul de semi-mat, lipsa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Un tablou bun, într-o primă fază, ne dezvață de cuvânt și ne reînvață să vedem. Să cântărim, să așezăm, să distingem cu ochiul liber granulosul de fibros, matul de semi-mat, lipsa luciului de translucid; să facem să rezoneze în adâncul nostru intensitatea tăcută a unui albastru-peruzea, jocul schimbător al razelor luminoase pe o suprafață vernisată, iar glasiul flamand făcut pentru semiobscuritatea unui interior de iarnă nu este luciul venețian de satin al acelor palate cu ferestre deschise spre vară. Bonnard
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și justificate ca atare să existe. Dedal, inventatorul sculpturii în lemn, arhitect de meserie și patron mitologic al "meseriilor de artă", este, altminteri, un erou destul de dizgrațios. El nu tronează pe Olimp alături de zeii de prim rang, ci bricolează în adâncul unui labirint mașini de zburat care nu funcționează, așa că adio, Icar. Nașul fabricanților de imagini este mai întâi de toate un inventator de unelte 62. Dacă anticii nu separau artele frumoase de cele tehnice, e pentru că le puneau pe același
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau crudul față de gătit. Imediatul sau culmea iluziei mediatice: să crezi că poți avea acces direct la o experiență trăită fără iluzii gândite și interpuse cu bună știință. Un film bun bulversează; un serial bun interesează. Cel dintâi imprimă în adâncul nostru o scurtă pasiune, cel de-al doilea alunecă peste noi ca un acces de bună dispoziție. Simpatia noastră se îndreaptă către eroul televizat, dar romanul și filmul pot provoca empatie. Ca și cum nu ar fi același grad de individuare a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
propria lege). Naturalizarea libertății a făcut ca ordinea adevărului să gliseze din universul semnelor în cel al semnalului. Va trebui de acum să se adapteze. Adevărul nu mai este obținut, nici elaborat, este ceva preexistent, sălbatic și spontan, îngropat în adâncul corpurilor și pe care expresia nu face decât să-l aducă din interior în exterior (cum se extrage sucul unui fruct). În videosferă, adevărul este original, nu final. Se crede că originea vorbește de la sine în primele mișcări ale corpului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
văzuseră cât era de util. Motivul: zero era periculos. Proprietățile de temut ale nimicului În vremurile de început a trăit Ymir: nu era nici mare, nici uscat, nici valuri sărate, nici pământ nu era, nici ceruri deasupra, ci un nimic adânc, și pe nicăieri nimic verde. EDDA VECHE Este greu să ne imaginăm ce înseamnă să îți fie teamă de un număr. Însă zero era în mod inevitabil relaționat cu neantul - cu nimicul. Exista o teamă primordială de neant și de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
motiv sigur al existenței tuturor lucrurilor create. GEORG CANTOR Infinitul nu mai avea legături cu misticismul; devenise un număr obișnuit. Era un specimen înfipt într-un ac, gata de studiu, și matematicienii s-au grăbit să-l analizeze. Însă în adâncurile infinitului - cuibărite în vastul șir neîntrerupt de numere -, zero continua să apară. Și, lucrul cel mai înfricoșător: însuși infinitul putea fi zero. În timpurile străvechi, înainte ca Riemann să înțeleagă că planul complex era de fapt o sferă, funcțiile de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
întotdeauna rodește, iar golul este plin. „[...] dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.“ „Dao este gol ca un vas, / dar folosit, nu poate fi umplut: / o! cât de adânc, / el pare strămoșul / celor zece mii de lucruri.“ Consider că sunt esențiale și necesare, în acest moment, două gesturi autocritice, reflexive, de situare și adecvare metodologică: 1. Un prim gest este celaladecvării în privința atribuirii unui „conținut“ termenilor-cheie utilizați într-un studiu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cale se împrăștie vântul de răsă rit pe pământ? Are ploaia tată? Cine dă naștere pi căturilor de rouă? / Din al cui sân iese gheața, și cine naște promoroaca cerului, / ca apele să se îngroașe ca o piatră, și fața adâncului să se întărească?/ Poți să înnozi tu legăturile Găinușei, sau să dezlegi frânghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, și tu cârmuiești Ursul mare cu puii lui? Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca mai prejos de Născător, potrivit scopului lor, cu multă sârguință și le umflă cu otrăvurile aiurelii lor, culese de pretutindeni, iar pe cele ce sunt spuse în chip sănătos și drept, văzând în Fiul slava Tatălui, le scufundă în adâncurile tăcerii, având un singur scop: să calomnieze pe Cel slăvit de toată creația”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea întâi, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 60) „Întrucât însă adeseori ereticii obișnuiesc să ducă în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
numai poemul, în desfășurarea sa, ne 25 lasă să întrevedem despre trecutul lui Ahile anterior primului vers al marelui epos și faptelor care urmează. Este fiul - singurul fiu - al lui Peleu și al lui Tetis, care l-a născut în adâncul mării, în palatul tatălui ei, Nereu, Bătrânul mării. Peleu este un muritor, însă nu orice muritor, ci unul de obârșie divină și mult iubit de zei: are drept tată pe Eac, fiu al lui Zeus, și a fost, cât a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
soarta părintelui său, și nici Odiseu, întrebat, nu are ce să-i spună, cum nu are ce ne spune eposul întreg despre ultimii ani și despre moartea acestui om părăsit. Iar Tetis, de câte ori e pomenită în Iliada, se află în adâncul mării, la tatăl ei, printre surorile sale, nereidele nemuritoare, sau alături de Ahile lângă Troia, sau pe Olimp, la zeii ceilalți, tot în folosul copilului ei. Din viața sa de dinainte de războiul troian, tot ce aflăm din epopee, în afară de faptul că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
băiețandru, este azvârlit de tatăl său de pe Olimp pentru că luase partea mamei sale și, năucit și rănit de cădere, este primit și el în brațele lui Tetis și ale unei oceanide, Eurinome, și ascuns de ele într-o peșteră din adâncul marelui fluviu Ocean 30 care înconjoară pământul, curgând jur-împrejurul lui, fără izvor și liman; acolo, sub vuietul de valuri fără capăt și sub spuma lor albă, a stat Hefaistos ascuns timp de nouă ani, de nimeni știut, făurind giuvaeruri. Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
narate, succint, în Odiseea. Lumea Iliadei Lumea epopeii este o întindere uriașă de pământuri și de mări împrejmuite de marele fluviu circular Ocean. Uscatul este, ca orice uscat, făcut din câmpii, din munți și din văi, brăzdat de râuri. În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și adesea sumbrele mări, sunt pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e cerul, cu astrele lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
uscat, făcut din câmpii, din munți și din văi, brăzdat de râuri. În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și adesea sumbrele mări, sunt pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e cerul, cu astrele lui. Cerul astrelor și al luminii este numit aither, eterul, cerul de foc, dar între pământ și eter se află aerul, cerul norilor și al ceții. Într-un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este poezia Iliadei: ape care curg, negre, pe pieptul unei stânci. Lacrimi vărsate de durerea morților iubiți. Iar dinspre pământul acela însângerat și de pe înălțimile Ilionului se înalță spre cer, cu tânguirile, o atât de mare suferință omenească, încât în adâncul cerului senin și incandescent al Iliadei se vede întunericul. Hades Morților din epopee nu le e făgăduită o altă viață vrednică de numele acesta. E drept, se duc pentru totdeauna în Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ahile, mânios, lasă să-i fie luată Briseis, se duce departe de toți, la țărmul mării, și se așază acolo plângând, privind printre lacrimi în larg. Cu mâinile întinse, o cheamă îndelung pe mama lui. Și ea se înalță din adâncuri, din casele Bătrânului mării, se înalță ca un abur, și se așază lângă fiul ei, îl mângâie, îi spune pe nume (poate chiar un nume de alint) și, deși de bună seamă știa, îl întreabă de ce plânge. Aflând ce îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
șovăială (se temea de o sfadă cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate Nereidele, care își bat pieptul în marea peșteră plină de lumină. Tetis le spune 75 durerea ei, că l-a născut pe cel mai slăvit dintre eroi și l-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
putea, copilul meu, să rămân aici fără tine?“ În fond, venise doar să-l însoțească pe Ahile, încă foarte tânăr la plecarea din Ftia, să-l învețe și să-l ocrotească, și el îl făcuse ceea ce era, iubindu-l din adâncul inimii; acum n-ar rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]