6,508 matches
-
Voievodul de la Poloțk se întoarce la Moscova, dar se pare că oștile polono-lituaniene izolaseră orașul Poloțk, care și-a deschis porțile în fața invadatorilor. Orașul s-a predat și țarul mânios vrea să-i execute pe toți comandanții militari. Filip îi adăpostește în mănăstirea sa de reședință, ceea ce atrage, de asemenea, mânia regelui. Voievodul de la Poloțk a fost arestat, iar Maliuta Skuratov îl marchează cu fierul roșu pe piept. 3. Mânia țarului. Țarul îi poruncește mitropolitului să-i judece el pe trădători
Țarul (film) () [Corola-website/Science/326236_a_327565]
-
pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală este suprapusă sitului de importanță comunitară "Cozia - Buila - Vânturarița" și reprezintă o zonă cu un relief (dezvoltat în calcare) diversificat (cu abrupturi stâncoase, grohotișuri, ravene, hornuri, pereți verticali, văii, peșteri, avene); ce adăpostește, conservă și protejază o gamă diversă de floră și faună specifică Meridionalilor. Arealul „” a fost desemnat ca rezervație naturală în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în bioregiunea alpină
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
5 din 6 Martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este inclusă în Parcul National Buila-Vânturarița și reprezintă o zonă cu un relief diversificat, cu pajiști, păduri, vai, cascade, luminișuri; ce adăpostește specii de plante și elemente faunistice specifice Meridionalilor. Floră rezervației este constituită din vegetație arboricola (cu specii de foioase: fag, tei, mesteacăn), arbuști și dintr-o mare varietate de plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii, printre
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
60 de ani. Fundația era constituită din două structuri: Fundațiunea Universitară „Regele Ferdinand I” și Institutul cu internat pentru educația fiicelor de ofițeri. În scopul desfășurării activitățiilor proprii Fundațiunea Universitară „Regele Ferdinand I” a construit o clădire monumentală care a adăpostit o bibliotecă, săli de expozitie și birouri. În 1946, regele Mihai I, președinte al Comitetului de Conducere și Administrație al Fundației „Regele Ferdinand I”, a emis un decret-lege prin care Senatul Universității din Iași prelua atribuțiile acesteia. În această clădire
Fundațiunea „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/326390_a_327719]
-
au fost create în Iași: Fundația Universitară, administrată de „Comitetul pentru încurajarea și educațiunea culturală a tineretului și pentru cercetările științifice consacrate cunoașterii României”, al cărui prim Director administrativ a fost G.T. Kirileanu, bibliotecarul Regelui, avea ca obiective: Pentru a adăposti sediul Fundației Universitare a fost decisă construirea unei clădiri monumentale pe un teren situat pe strada Carol colț cu strada Păcurari. Pentru stabilirea planurilor clădirii a fost inițiat un concurs la care au participat mai mulți arhitecți, în final fiind
Fundațiunea „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/326390_a_327719]
-
Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o cavernă (peșteră) în apropierea Mănăstirii Bistrița, alcătuită din galerii, holuri, săli, scări și depozite de guano; ce adăpostește faună bogată în specii de lilieci, coleoptere, acarieni sau arahnide. În interiorul peșterii se află două bisericuțe („Ovidenia”, în care pentru o perioadă au fost ascunse moaștele Sfântului Grigore Decapolitul și bisericuța „Sf. Arhangheli”) săpate în stâncă și parțial zidite.
Peștera Liliecilor (Vâlcea) () [Corola-website/Science/326380_a_327709]
-
cu anul 1875, palatul lui Dimitrie Cozadini devenea reședință domnească temporară, Carol I și invitații săi locuind aici în timpul vizitelor la Iași. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea palatul este cumpărat de stat pentru Corpul IV de armată, aici fiind adăpostite Comandamentul, Brigada de artilerie, Serviciul de Geniu și alte unități militare. Casa continuă să fie reședință regală pentru Carol I și prințul moștenitor Ferdinand și soția sa Maria. În timpul Primului Război Mondial, datorită ofensivei armatelor Puterilor Centrale soldată cu ocuparea Bucureștiului, conducerea
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
reședință oficială a regelui Ferdinand a fost casa lui Cuza din strada Lăpușneanu (Ulița Mare). Regina Maria împreună cu copiii, după ce a așteptat mai bine de o săptamână în trenul regal oprit în gara Grajduri, a putut în final să se adăpostească în casa Cantacuzino-Pașcanu, casa pusă la dispoziție de Ministerul de Război. După război clădirea a rămas în proprietatea reginei Maria, aceasta donând-o în 1929 Fundațiuni „Regele Ferdinand I” pentru a instala aici un institut cu internat pentru educația fiicelor
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
pe structura navelor laterale. Corul este sub formă de boltă în cruce, arcul triumfal fiind semicircular. Peretele nordic al navei centrale are cinci ferestre romanice. Intrarea în biserică se face dinspre nord și dinspre sud prin intermediul a două uși simetrice adăpostite de porticuri. În nava colaterală sudică, pe peretele de est există incripția: Inițial altarul era prevăzut cu șapte statui care reprezentau îngeri (dintre care doi purtători de instrumente muzicale) și pe Ioan Evanghelistul și Fecioara Maria. Astăzi mai există doar
Biserica fortificată din Merghindeal () [Corola-website/Science/326413_a_327742]
-
prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Buila-Vânturarița. Rezervația naturală reprezintă o grotă (peșteră) în Cheile Bistriței Vâlcene ce adăpostește resturi fosile de urs de peșteră și urme atribuite unei vechi civilizații ale "culturii Coțofeni".
Peștera Valea Bistrița () [Corola-website/Science/326417_a_327746]
-
meșteri francezi, într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru același boier palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește, în prezent, Muzeul Național „George Enescu”. Proiectul arhitectului Ion Berindey se inspiră din arhitectura palatelor Micul Trianon și Marele Trianon, situate în grădina Palatului Versailles din Franța. Construcția, realizată în stilul "Mavros", a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epoca
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
Rupert care urmau să-i împingă prea aproape de inamic. El era îngrijorat că o movilă de pe terenul dintre culmea pe care se adunaseră forțele aliate și valea dintre Long Marston și Tockwith ascundea linia întâi a infanteriei aliate și o adăpostea de focul de artilerie, permițându-i în schimb să atace brusc de la mică distanță. Când Rupert a cerut fie să se atace, fie să se retragă așa cum a sugerat Eythin, Eythin a declamat că este prea târziu pentru o asemenea
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
parc, elementele cele mai pregnante sunt inspirate din castelul Huniazilor. În interior sunt demne de menționat vitraliile florale ale sălii de spectacol și din holul de onoare, decorația metopelor, feroneria vegetală și geometrică, candelabrele și aplicele. Actualmente, clădirea Palatului Cultural adăpostește sediile Muzeului Județean și ale Filarmonicii de Stat.
Palatul Cultural din Arad () [Corola-website/Science/322701_a_324030]
-
ultimul etaj, protejată de un acoperiș în patru ape. Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor. În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
donate de Zoe și Marius Porumb. Vizitatorii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier și costume populare, covoare și textile, obiecte de cult, gravuri, vechi tipărituri românești și germane, obiecte metalice sau sculptură în lemn. Pivnița adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000 litri) din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
colecțiile de artă astfel ca să poată fi vizitate încă din 1790, cu trei ani înaintea deschiderii Muzeului Louvre. Deschiderea oficială a muzeului a avut loc în anul 1817, fiind astfel cel mai vechi muzeu din România. În prezent Palatul Brukenthal adăpostește Galeria de Artă și Biblioteca Muzeului Național Brukenthal, unde se află cele mai valoroase colecții de picturi baroce din centrul și estul Europei.
Palatul Brukenthal din Sibiu () [Corola-website/Science/322747_a_324076]
-
intrare și a funiei mediane. Sub acoperișul nou a fost păstrat cel vechi din șindrilă, prins în cuie de lemn și fier. Planimetria altarului prezintă particularitatea decroșului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania fragmentară din pridvor, de la 1868, este singurul izvor scris cunoscut al istoriei bisericii. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor istorice în ciuda valențelor artistice și istorice conservate. Vechimea construcției nu se cunoaște. În lipsa documentelor, biserica se poate data
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
datată din secolul 18 sau începutul secolului 19. Asemănarea cu bisericile de zid a primit-o în urma unei renovări, în anul 1873. Planimetria altarului prezintă particularitatea decroșului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania parțial ștearsă din pridvor este singurul izvor scris cunoscut al istoriei bisericii. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor. Vechimea construcției nu se cunoaște. În lipsa documentelor, biserica se poate data relativ, cel mai probabil din secolul 18 sau
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]
-
putine exponate dintre regii și reginele [[Noul Regat Egiptean|Noului Regat]]. Astăzi, există 9 mumii afișate. Una dintre aceste mumii este mumia reginei Hatshepsut. descoperită mai recent. Muzeul Egiptean de Antichități conține multe piese importante ale istoriei antice egiptene. El adăpostește cea mai mare colecție din lume de antichități faraonice, si multe comori ale regelui Tutankhamon. Muzeul a fost construit de către guvernul egiptean în anul 1835 lângă Grădină Ezbekeyah. În anul 1858 muzeul a fost mutat la Boulaq, deoarece clădirea inițială
Muzeul Egiptean din Cairo () [Corola-website/Science/322174_a_323503]
-
teritoriul, dar apară de a avea o și care casă le reflecte puterea să prestigiul. În decursul secolului XV, În atât fortăreața cât și în Rocher au continuat și fie extinse să și, aparate când au devenit o pană ce adăpostea 400 de trupe. Transformarea garnizoana din lentă reședința fortificata palat (ilustrația 7) a început în decursul acestei perioade, inițial cu construcția lui Lamberto Gromaldi, lord de Monaco (care în anii 1458 între 1494 a fost aun conducător notabil care a
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
care a fost devastat de bombardamente masive. Aripei principale (vezi ilustrația 3&7-H la M), construită de prințul Lambert și extinsă în timpul domniei lui Jean al II-lea, i-a adăugat o aripă mare (de la H la C) care azi adăpostește încăperile oficiale. În timpul domniei lui Honoré I, transformarea de la fortăreața la palat a fost continuată. La începutul domniei lui Honoré, Tratatul de la Trodesillas a clarificat poziția Monaco-ului că protectorat al Spaniei, iar mai târziu a Sfanțului Împărat Român Charles V.
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
pentru a duce la bun sfârșit modificările palatului de la Fontainebleau, Louis a folosit Fontainebleau-ul de inspirație pentru extinderea palatului din Monaco. Astfel el a fost reponsabil pentru dintre cele notabile caracteristici ale palatului: intrarea- un imens arc baroc unui fronton adăpostind Grimaldi(ilustrația 10), memorabil, după cea de la Fontainebleau. Cei treizeci de ce compuneau scările se spune au fost sculptate dintr-un singur bloc de de Carrara. Ambele, arhitrava noii intrări scările de, au fost create de către Antoine Grigho, un arhitect din
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
din Monaco. Din cauza stării de decădere, o parte a aripii de est a trebuit să fie demolată, împreună cu pavilionul ce acoperea baia lui HonorA© al II-lea. Ambele se găseau pe locul ocupat azi de Muzeul Napoleon și clădirea ce adăpostește arhivele palatului. Honoré al IV-lea a murit la scurt timp după ce i-a fost redat tronul și restaurarea structurală a palatului a început sub Honoré al V-lea. A fost continuată după moartea lui în 1841 de către fratele său
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
înlocuit cu un steag de inspirație comunistă, probabil sovietică. În centrul Parcului Yongsan, în apropierea Muzeului Național al Coreei de Sud, la Seul se află parcul Steagului Național Taegukgi. Parcul acesta, închinat patriotismului coreean, are forma unei flori de Hibiscus syriacus și adăpostește 50 de steaguri naționale care flutură în vânt. „Kokusai Seiji” („International Relations”), no.129 (February, 2002), pp. 11-28.
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
au mai găsit doar 20 de familii. Zona dintre San Patricio și Refugio suferise o „evidentă depopulare” ce a persistat în cadrul Republicii Texas timp de ani de zile. Deși tratatul specifica că Urrea și Filisola trebuie să returneze toți sclavii adăpostiți de armatele lor, Urrea a refuzat să se supună. Mulți foști sclavi au urmat armata în Mexic, unde puteau fi liberi. Până la sfârșitul lui mai, trupele mexicane traversaseră râul Nueces. Filisola se aștepta ca înfrângerea să fie ceva temporar și
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]