6,595 matches
-
în luptele din munți, în temnițe și oriunde pe câmpul de luptă, fundament peste veacuri care va zădărnici toate ingerințele vrăjmașilor Crucii și nepotolitului jind de înrobire a pământului românesc de către demonii hrubelor și ura veneticilor pe care noi îi adăpostim. Iată numele celor din groapa comună de la Jilava: Corneliu Zelea Codreanu Căpitanul Nicadorii: 1. Ion Caranica 2. Doru Belimace 3. Neculai Constantinescu Decemvirii: 1. Ion Caratănase 2. Iosif Bozântan 3. Ștefan Curcă 4. Ion Pele 5. Ion Grigore State 6
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
temerari s-au ales de fiecare dată cu un insucces. Au întîlnit pământuri întinse, pe care crește o iarbă săracă, aproape stârpită de soare, întrerupte, când și când, de bălți cu apă mâloasă ori de mici păduri, compuse din arbuști, adăpostind izvoare inutile, dar n-au găsit nici urmă de deșert sau vreun semn că o ființă omenească ar fi trecut, înaintea lor, pe-acolo. Într-o noapte, pe la începutul lui octombrie, "vîntul din sud" devine, brusc, șovăielnic, abia tîrîndu-se printre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în lapoviță activă iar umbrela nu-i mai era de nici un folos; ceața rece se infiltra în oase și se pierdea în membre. Pornise să bată vântul furios iar stația nu era prevăzută cu o cabină în care să se adăpostească de intemperii. Simți cum cerul se învârte. Se așeză cu spatele la vânt și rămase în cernutul ploii nemișcată, amorțită și udă la picioare. Se îmbrăcase lejer și luase bani mulți la plecare urmând ca la întoarcere să treacă pe la en gros
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noastre plate, i se făcu milă și îi dărui un fir anemic, amintind de o garoafă pleoștită și parțial cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sunt sigur că aș fi înduioșat-o... parcă aseară sau de dimineață, nu se pupa de mama focului cu mine. Aș fi prins-o imediat, aveam niște reflexe rapide și mă gândeam că Giulia, fiind ocupată aș putea să mă adăpostesc la ea, mai ales că se lăudase cu apartamentul acela ispititor. Mă consideram nevinovat; numai Giulia, cu ochișorii aceia copilăroși băgase fitiluri; în sfârșit așa sunt unii, ghinioniști în dragoste! N-a mai vrut să mă vadă niciodată... nu știu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doi bărbați în timp ce discutau și își strângeau mâinile lângă BMW-ul roșu al lui Mark. Munca la capodopera lui începuse deja. 1990 — Baza de la Qalat Saleh, spuse Graham, conținea douăsprezece hangare subterane de beton întărite, suficient de mari pentru a adăposti două duzini de avioane, care vor decola de pe o rampă subterană, cu frânele apăsate și luminile din coadă aprinse. Ascultându-și vocea în cască, i se păru plată și deloc impunătoare. Dar era doar un comentariu de probă, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai sunt aeronavele F-111A; colonelul Gadaffi știe deja de ce sunt în stare. Cu ajutorul aeronavelor EF-111A Raven, care blochează radarele inamice, pot zbura pe un coridor de atac cu peste douăzeci și două de mii de kilometri pe oră. Cala poate adăposti până la paisprezece tone de artilerie... Michael își pierduse deja interesul. Erau multe alte chestiuni urgente la care să se gândească. — Deci crezi că Mortimer e criminalul? întrebă el. — Bineînțeles. Cine altcineva? — Toate omorurile astea - au fost evident comise de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mult vânat în acest timp se află aici, căci locul este răcoros vara. La câteva zvârlituri de băț depărtare de brigadă, se află un stejar falnic și o poiană cu o suprafață de câteva hectare. La umbra copacului se puteau adăposti câteva sute de persoane. Aici, sub el, se aflau mese și scaune bătute pe țăruși în pământ unde se adunau vânătorii cu trofeele și tot aici avea loc și ospățul cel mare, cu povestirile și toate pățaniile din timpul vânătorii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bănuiește că unul dintre bandiți, pe nume Lazăr Ilie, i-ar fi dat drumul la o mână fără să-l vadă ceilalți bandiți. Așa a putut Pleșu să se dezlege și să fugă prin grădini, gol pușcă, până la marginea satului, adăpostindu-se la Iedul, care i-a dat o fașă de țol cu care s-a înfășurat să nu i se vadă păcatele și să se poată duce dimineață la copii și nevastă. Noaptea de coșmar a avut la bază unele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
parte În alta. Cum privea obiectul, fără teamă, dar ezitând să coboare să bea apă cu lucrul acela În fața lui, zări forma unui om ce se desprindea din el. Întorcându-și capul masiv, leul se repezi spre copaci ca să se adăpostească, când auzi bubuitura unui tunet și simți lovitura unui glonț blindat de 3006 care-i mușcă din pântece și-i sfâșie stomacul, provocându-i dintr-odată greață fierbinte. Se Îndepărtă greoi, la pas, pe labele lui mari, clătinându-și stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să ne simțim bine. Se schia bine În Silvretta, dar era totuși schi de primăvară, și zăpada era bună doar dimineața devreme sau seara. În restul zilei, soarele strica totul. Ne săturaserăm amândoi de soare. N-aveai unde să te adăpostești. Nu găseai umbră decât lângă vreo stâncă sau lângă cabana construită sub protecția unei stânci de lângă un ghețar, numai că la umbră Îți Îngheța transpirația pe sub haine. Nu puteai să ieși din cabană fără ochelari. Era plăcut să te bronzezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un pui de foc, neimaginându-și că fumul se poate vedea chiar și pe un soare ca aista de azi. Unde crezi că sunt cantonați, în adâncime sau mai la marginea lizierei? Păi e la mintea cocoșului că s-au adăpostit aici în cotul ista. De ce crezi tu asta? Pentru că au vizibilitate cel puțin din două părți, dacă nu chiar din trei, dacă liziera - după cum se vede - nu-i prea lată. Care ar fi cele trei părți cu vizibilitate bună pentru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fedeleș. Unde-i Toaibă? A rămas să-l aștepte pe comandantul gărzii. Direcția obiectivul ocupat de Toaibă! - am ordonat grupei. În câteva minute, eram pe locul unde a fost capturată sentinela <inamiculuiă. 30 Domn’ locotenent, grupa ar trebui să se adăpostească în tranșeea de colo, pentru a-l primi cum se cuvine pe șeful gărzii. Altfel ne facem de rușine. Grupa a dispărut ca înghițită de pământ. Nu am avut de așteptat prea multă vreme, că dinspre inima perimetrului înconjurat de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ușor, fiindcă oamenii, nefiind formați special într-o anume situație, am fost pe punctul de a fi capturați de inamic. Sper ca în acțiunile voastre să nu vă aflați în situații limită. Și eu sper, domnule căpitan. După ce au fost adăpostiți în corturi, căpitanul i-a comunicat locotenentului: Despre subzistență, nimic deosebit. Sunteți pe aceeași treaptă cu toată trupa, cu mici excepții. Astăzi mai avem câte ceva din rația primită la plecare. Ne vedem la ora ordonată de comandant. Încercați să vă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Asta o putem face numai dacă ne retragem din acest loc, fiindcă dispariția patrulei va duce la cercetarea terenului metru cu metru. Au pornit înapoi pe drumul pe care au venit. Pe aici pe aproape erau câteva căpițe. Să ne adăpostim lângă una din ele - a propus locotenentul... Când s-au văzut la poala unei căpițe, a ordonat. Sergent! Adu pe cei doi prizonieri aici! Restul așteptați. Cei doi capturați arătau ca niște șoareci prinși în capcană. Ia să vedem noi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Limbosu s-a lăsat cu greu mișcat din loc. Atunci Toaibă i s-a proptit în față cu țeava automatului sprijinită în pieptul lui: Dacă nu te miști, te fac ciur, nenorocitule!!! Cercetașii lui Trestie se retrăgeau ca niște umbre, adăpostindu-se după fiecare copac sau ridicătură de pământ, fără să apese pe trăgaci... Când s-au văzut cu toții în marginea pădurii, Toaibă a privit mustrător spre Trestie. Nu-i vina noastră, Toadere. Ai văzut și tu ce vânt nebun s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pornit-o înapoi în salturi scurte... Grupul lui Urecheatu s-a desfășurat în lanț de trăgători, așteptând momentul când rușii ar fi coborât de pe rambleu, iar focul lor ar deveni eficient și nepericulos pentru ai lui. Rușii însă s-au adăpostit de cealaltă parte a șoselei și au deschis focul cu toate armele din dotare. Până și cu două mitraliere montate pe mașini. Din câteva salturi, grupul lui Urecheatu a fost aproape de cel al sublocotenentului. Plecați! Rămânem noi! - a strigat Urecheatu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a dreptul spre noi. Ce era de făcut? Să fugim? Ne puteau simți și ne-am fi ars! Norocul nostru a fost că poarta era la un pas de noi. Am hotărât să intrăm în curtea casei și să ne adăpostim în casă sau în grajd. După ce ne-am furișat în curte, ce ne-am zis noi? S-ar putea ca și nemții să intre în curte și în casă, așa că grajdul ar fi cel mai bun adăpost. La gura podului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de nori. „Acum să tragă o ploaie și am dat de belea!” - gândea privind la norii care deveneau din ce în ce mai învolburați, acoperind tot cerul cu semne că din clipă în clipă va porni să toarne... „Dacă plouă, n-am unde mă adăposti” - își spunea continuând să se târască. De o parte și de alta se înșirau ogoarele abia ieșite de sub omătul iernii. Undeva nu departe de drum a descoperit o glugă de porumb rămasă acolo cine știe prin ce minune. „Dacă ajung
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde până unde șoareci? Dintr-o glugă de păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum mănâncă o bucată de brânză cu mămăligă rece, că îndată ți-oi face ceva cald... Când apa pusă pe foc a dat în clocot și ciubărul cel mare era adus în mijlocul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ușor. Valerius se străduise mult să-l convingă să se întoarcă - pe alt drum - la Colonia, orașul de unde fugise. Îl asigurase că era ultimul loc în care aveau să-l caute. Valerius cunoștea pădurile acelea și în multe nopți se adăpostiseră în câte-o colibă solitară, unde oameni ciudați, care trăiau singuri și păreau legați de Valerius de o mare solidaritate, îi primeau și le dădeau de mâncare. Poate că-i erau recunoscători pentru vreo vindecare ce li se păruse miraculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam de sus bețe cu vârful ascuțit, pietre, ghiulele de plumb și de bronz. Ei încercau să se adăpostească. Construiseră în grabă vineae din lemn. Le-am dat foc. A doua zi, dușmanii au devenit mai îndrăzneți. Au început să se cațăre pe ziduri, să le distrugă, să caute o cale de intrare și să forțeze porțile. Am rostogolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împli nire a a cinci veacuri de tipar pe pământ românesc și a organizat și o expoziție splendidă despre și cu această cart e. C a vechi gazetar, știind că instituțiile culturale din Iași, inclusiv Biblioteca județeană, „Gh. Asachiʺ Iași, adăpostește val oroa se documente din publicistica vremurilor, de ce nu s-a pus accent și pe relevarea meritelor presei românești în promo vare a culturii și a românismului la care m-am mai referit? C.A. - Nu se putea ca un
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a fost bordeiulʺ (pag.226), când într o ,,pagină despre Româniaʺ dintro geografie imprimată la Paris în 1543 se spune că a fost o vreme când locuitorii din Transilvania și Val ahia , ca să se apere de ploaie sau frig, se adăposteau sub acoperi șuri de pănușiță și foi de arbori, că nu aveau nici domiciliu sau locuință și se opreau oriunde îi apuca osteneala zilei (Uric arul , vol. XII, p.135 142); ca și să afirmi că toponimul Pogănești se m
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]