102,424 matches
-
incurabila maladie, supliciului provocat de bolnavii pe care trebuia să-i Îngrijească aproape fără bani, chinului de-a trebui să cîștige banii necesari Întregii fa milii, chinului de-a nu putea iubi așa și atît cum Își dorea, li se adăuga, În ultimii ani de viață, chinul de-a nu fi Înțeles ca dramaturg. E dificil de alcătuit un top al intensității suferinței, la Cehov! Oricum, este uimitor faptul că a reușit să trăiască totuși, patruzecișipatru de ani, Într-o continuă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai atipic dintre scriitorii sovietici. Refuza cu obstinație să se supună canoanelor realismului socialist. Încerca să-și mențină normalitatea, dreapta judecată, În timp ce lumea dimprejur fusese răsturnată cu susul În jos”. Celor ce s-au deplasat efectiv la Moscova, li se adaugă doi turiști ...virtuali - Ovidiu Pecican și Ion Vartic. Avînd handicapul ne-deplasării În echipa Bulgakoviadei, ei suplinesc , cum era de așteptat ( mai ales că Ion Vartic a scris o carte importantă despre autorul Demoniadei!), prin originalitatea comparațiilor. Sadovaia bis rămîne
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și o bere de-aia de-am băut miercuri. Da' să fie rece!" Până atunci, sclivisește el două mâini de ciment cu care umple găuroiul ce-ți rânjește sfidător din pardoseală. Când te întorci, îți face socoteala și-ți mai adaugă o j'ma de milion, că a trebuit să spargă cu mâna betonu' ăla. Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele și te apuci să faci curat după el. Înainte să plece, își mai aruncă un ochi critic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și un calm ușor ironic, planul de bătaie împotriva tuturor neajunsurilor. Și-l va urma apoi cu eficiență maximă, fără nicio abatere, respectându-ți scrupulos termenele. Așa cum recunoștea și Agnes, soția lui, Adrian este un tip hiperactiv. Eu aș mai adăuga tonic și stenic, că doar nu dau de la mine. Însă, cel mai adesea, mă obosește până la epuizare cu dinamica și cu maieutica lui care începe cam așa: "Dan, dacă mi-aduc eu bine aminte, parcă mi-ai spus că o să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lung prin odaie și tresare: "Bă, Vijulie, ia fi a'ent aci!". "Ă?", emite nenea căscând ochii la ea cu un aer tâmp și cu atât mai dezinvolt. "Profesoru' nu și-a luat geanta aia a lui", îl lămurește menajera. Adaugă din ce în ce mai uimită: "Nici laptopu', nici mobilu', nimic!". Bărbatul dă din umeri: "Mare smecherie, se să-si spui! S-o fi dus si omu' în altă parte dăcât la facultate. O mai avea si alte trebi." "Ce mare trebi are ăsta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și bărbatul, scoțându-și mutra la iveală, afișând cea mai îndatoritoare atitudine. Dar nu-i nimeni. Tanti Cateluța oftează nevricoasă: "S-a dăschis dă la corent". Adaugă ridicând arătătorul spre a-și sublinia cuvintele: Mi s-a bătut toată dimineața ochiu' stâng..." Păi, atunsea e dă bine, fă", zice ca un adevărat cunoscător Vijulie. "Nu-i dă bine, că la mine e viceversa", explică tanti menajera. "Cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
poate rezolva decât prin resemnare. Se uită-n jur și întreabă cam oțărât: "Bun. Si acu' se fasem?" " Ne apucăm cu mâinile de amândouă bucile și ne dăm cu curu' dă pământ!", vine imediat soluția coanei Cateluța, care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare zvâcnire etică: "Săraca nevastă-ta! Vai dă capu' ei cu așa un cotoi bețiv la ușă!". "Ei, acu' te apucă griza aia mare dă nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
corect? Ți-l dau eu: citește, mă, citește. Asta face un intelectual." "Și eu citesc, nene!", afirmă convins Bebe. "Bine, mă, și tu citești, da' ziare și rapoarte, statistici..." "Plus legile și normativele, că le schimbă ăștia într-o veselie", adaugă tipul. "Da, corect. Da' intelectualii citesc cărți, înțelegi? Cărți, moșule! Plus revistele alea ale lor, sanchi, de specialitate, de cultură, în care, în afară de datu' cu părerea despre cutare sau cutare chestie de artă sau literatură, se înjură toți, în funcție de gașca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
visu' meu. Cred că dintr-a opta", mărturisi tânăra femeie, o boare de nostalgie aburindu-i nițeluș ochii tip Rupicapra rupicapra. Cum ar zice un latin. Oricum, în latină sau altfel, tot exemplar ocrotit de lege s-ar fi numit. Adăugă, deslușind un alt palier al aspirațiilor sale, devenind cu fiecare cuvânt mai transpusă și mai sentențioasă: "Revista asta a noastră o să fie un adevărat catalog al trendurilor, al trebilor cool, de la fașionisme până la ce-i mai tare-n cultură, iar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Pleșu citire: a se slăbi! În sfârșit! Am pătruns în sertar. Aici se desfășura un adevărat festin la care participau vreo douăzeci și ceva de fârtați. "Salut, bă, gândacilor!", face Dorinel. Ăilalți îi răspund monosilabic, ca să zic așa. Amicul meu adaugă, nu fără o oarecare emfază: "Am venit cu Șefu', bă!". Concluzionează fără nicio tranziție, surprinzându-mă chiar și pe mine prin încrederea sinceră și capacitatea lui premonitorie: "De acu', o să se schimbe multe p-acia, o să vedeți voi. Șefu' e de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai luminat autocrat de pe planetă. Totuși, ca să-i organizez, trebuia creat un nucleu dur cu ajutorul căruia ideile mele să fie puse în practică, difuzând cât mai rapid în rândul maselor largi, populare. Începusem cu Dorinel și Țonți. Acestora le-am adăugat pe Costeluș, pe Mirel, pe Alex, pe Bănel, dar și pe Lamia, Getuța sau Moni. Sigur că apăruseră și clasicii Ionescu, Popescu, Georgescu, Dumitrescu și Marinescu. Ba chiar și cei doi mai antipatici cărora le spusesem Tom și, normal, Cătălin
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alt merit. Iar putorile, toate țâțoasele și bulănoasele cu creieri de gâscă, da' care au făcut ca mielu' pe sub biroul mai știu eu cărui mahăr, au ajuns de ne dau lecții de viață, de morală și de cultură pe la televizor." Adaugă plină de satisfacție: "O să se ducă dracului țara asta!" Apoi cu un aer de tragism: "Când o să dispărem și noi, ultimii cărturari români, o să se aleagă prafu' de tot!" "Păcat de tineretu' ăsta!", îi ținu isonul Băși. "Ete, tineretu'! Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da. Cam un sfert de oră, să-mi verific ce mi-a venit pe e-mail de azi-dimineață. De ce?" "Ca să mă repezi și pe mine cu mașina pân' la Anabela, că eu o am și acu' pe a mea în service." Adaugă și mai dulce: "Hai, te rog, că nu stau mult cu ăia trei! În zece minute, cel mult, i-am rezolvat." "Bine, dragă. Da' să știi că trec s-o iau și pe Matilda de la minister. Dacă te grăbești..." Nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai liniștit de acum portarul. "Am luat io vreo patru kile. Îți dau și ție o juma' dacă ai nevoie. Nu că aș fi io zgârcit, doar mă știi. Da' e d-ăla concentratu'. Pui un kil și peste el adaugi nouă. Abia atunci iese soluție ca aia din comerț. Numa' că asta-i mai abrașă. Cân' ai dat, moare toți carcalacii. Tre' doar să mai dai după două săptămâni, cân' iese puii lor din ouă, ca să-i omoare și p-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sticla aia cu vârf și îndesat." "Meriți, mă, meriți. Acuma totuși n-o să vinzi kilu' cu o sută. Îl dai și tu la ruși sau la o relație dân piață cu cel mult șaptej' dă mii masimul", simte nevoia să adauge o obiecție portarul. "Bun și iepurașu', nu?" "Bun, și normal!", acceptă nea Vasile. Virgil aruncă chiștocul artistic, printre barele metalice ale porții, nimerind exact canalul. Surâde mândru de sine. Amicul lui, care urmărise traiectoria chiștocului, surâde și el: "Pă o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asta palierele ei. Mai există beția melancolică, cu manifestări liricoide, care ajunge până la lacrimi și dor de mama ori de cățelul din copilărie, dar și aceea a veseliei debordante însoțită de o limbariță pe măsură. La ultimele două se mai adaugă interpretarea plină de sensibilitate a unor cântece de jale de genul "De ce oare eu te-am cunoscut" sau, dimpotrivă, de melodii săltărețe, cu versificări ad hoc, care mai de care mai porcoase. Cea mai rară este aceea plată în care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Rumen de acum în obraji, se așeză gospodărește la masă. Desfăcu pachetul cu parizer din acela modern, lejer plăsticos, dar cu bucăți de brânză topită (numită cașcaval de comercianți), mustind de glutamat de sodiu și de colorant sănătos. La el adăugă, ca întotdeauna când mânca la serviciu, și o cinstită salată de ridichi negre. Asta puțea de-ți muta nasul din loc, iar portarul socotea că mirosul e suficient de puternic încât să-l acopere pe cel de trăscău. Cu atât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Na, că eram și io să-mi fac păcat, tocmai acia, lângă sfânta biserică", își luă seama la ce era să-i iasă pe gură și nea Petrică. Privi cu o față prea vinovată ca să oglindească un regret sincer și adăugă, făcând trei cruci mari: " Da' chiar, bre, că aici parcă umblă ăla mai abitir să te bage-n belea, zău!". "Umblă, da", făcu neatent Tăsică în timp ce sălta ușor în pumn punga de plastic cu mucuri de lumânări și ceară, socotind
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și tu cu Tăsică?". Am vorbit, părinte, dar așteptam încuviințarea lu' matale", făcu respectuos nevoie mare portarul-instalator. "Ei, bine, având în vedere că adesea ostenești pentru acest sfânt lăcaș, o ai", zise cu niscaiva solemnitate popa. Simți însă nevoia să adauge imediat: "Asta nu înseamnă să ne facem un obicei din această plăcută corvoadă..." Nu, Sfinția Voastră! Nu fac io așa ceva. Sunt băiat cu bun-simț. Cân' să poate, să poate, cân' nu, nu." "Mă bucur că ai înțeles, fiule", răspunse parohul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ar putea să zbori din spitalu' ăsta, indiferent de cine te-o ține-n spate și de ce. Ți-o spun așa, că-mi ești simpatică, micșunico. Ai grijă, fata mea, ai grijă!". Mai răcorit, medicul făcu un gest elocvent și adăugă: Și acum, fete și băieți, liber la program!". Doctorul Gherasim, după ce privise cu atenție vreo câteva minute la radiografii, zise cu o figură gânditoare: "Domnule Mirică, îmi pare rău, dar o să trebuiască să te operăm." "Când?", făcu speriat nea Vasile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
peste un om cumsecade. "Dacă așa ți se ia o piatră după inimă, da", acceptă ORL-istul. "Bun, săru'mîna!", răsuflă vizibil ușurat bolnavul. Se trezi într-o lume fără contururi. Numai pete de culori și lumină. La care se adăuga un vuiet neregulat. Clipi de câteva ori și imaginea prinse să capete claritate. La fel începură să prindă sens, devenind recognoscibile, și sunetele. Erau două voci. Nea Vasile se căzni să-și dea seama ale cui sunt, fiindcă parcă le
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nou." "Mă bucur să aud asta și să te văd așa gureș", surâse și medicul. "Auziți? Acu' că am rezolvat-o și p-asta vă mulțumesc dân suflet încă o dată! n-ați putea să-mi faceți formele să plec acasă?" Adăugă cu un înalt simț civic și profundă generozitate umană: "E păcat să șadă un pat ocupat cu mine, cân' e atâția oameni la necaz...". Doctorul Gherasim ridică mirat din sprâncene: Da' ce treburi așa importante aveți, domnule Mirică, de vă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zâmbet și zise clătinând din cap: Pe undeva, oi avea și dumneata dreptate...". Atitudinea doctorului îl încurajă pe Vasile să meargă mai departe: "Atuncea, nu s-ar putea să... ăăă..., da!, să dispuneți dumneavoastră să-mi aducă și mie hainele?" Adăugă, coborând mult vocea: "În haine e și por'moneu', știți... Io-s om dă cuvânt" Medicul râse cu poftă: "Ești o figură, domnule Mirică, zău așa! Ia uite ce griji avea dumnealui." "Păi, dar!", făcu nea Vasile, debordând de atâta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cartoane și le dădu la o parte. Cele mai bine de 60 de kilograme de bronz erau la locul lor. Răsuflă ușurat, înjurându-l totuși apăsat pe Petrică. Stinse lumina. Închise ușa la loc și, pe lângă dispozitivul de siguranță anterior, adăugă și un lacăt elvețian din oțel, scrâșnind: "Poftim, Petrică, tată! Mai dășchide-l și p-ăsta, na! Fi-ți-ar pielea ta jurată! Te dedeai fratile meu, ă? Cum ne-am găsit noi amândoi dă pă lângă Videle, amândoi dinamoviști, amândoi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adevăr, în birou pătrunse asistenta cu o tăviță pe care se aflau două cești așezate pe farfurioare și o zaharniță. "Mersi, mersi, și-ți mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i semn să le lase pe o măsuță aflată între două fotolii. Adăugă în timp ce se așeza pe unul dintre ele: "Stai, măi, fată, și tu jos, că parcă-mi șezi în cap, zău!". Adulmecă cu o schimă de nemulțumire în colțurile gurii: "Cât zahăr ai pus?", întrebă cu un aer sever. "N-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]