6,232 matches
-
conștiinței la condițiile obiective. Relația dintre subiectiv și obiectiv nu este de tipul „totul sau nimic”, adecvare sau neadecvare. Ea poate fi definită mai degrabă pe un continuum, pe care o porțiune reprezintă „reflectări” inadecvate, iar cealaltă grade diferite de adecvare, adecvarea maximă fiind doar o situație-limită. Dacă gradul de adecvare al conștiinței ar fi complet, atunci aceasta nu ar aduce nici o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale. Din condițiile obiective s-ar putea deduce în mod direct comportamentele sociale cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la condițiile obiective. Relația dintre subiectiv și obiectiv nu este de tipul „totul sau nimic”, adecvare sau neadecvare. Ea poate fi definită mai degrabă pe un continuum, pe care o porțiune reprezintă „reflectări” inadecvate, iar cealaltă grade diferite de adecvare, adecvarea maximă fiind doar o situație-limită. Dacă gradul de adecvare al conștiinței ar fi complet, atunci aceasta nu ar aduce nici o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale. Din condițiile obiective s-ar putea deduce în mod direct comportamentele sociale cu gradul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este de tipul „totul sau nimic”, adecvare sau neadecvare. Ea poate fi definită mai degrabă pe un continuum, pe care o porțiune reprezintă „reflectări” inadecvate, iar cealaltă grade diferite de adecvare, adecvarea maximă fiind doar o situație-limită. Dacă gradul de adecvare al conștiinței ar fi complet, atunci aceasta nu ar aduce nici o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale. Din condițiile obiective s-ar putea deduce în mod direct comportamentele sociale cu gradul cel mai ridicat de adecvare. O raționalitate completă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
situație-limită. Dacă gradul de adecvare al conștiinței ar fi complet, atunci aceasta nu ar aduce nici o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale. Din condițiile obiective s-ar putea deduce în mod direct comportamentele sociale cu gradul cel mai ridicat de adecvare. O raționalitate completă nu poate fi definită printr-un comportament adecvat, ci prin cel mai adecvat comportament, prin comportamentul optim. Există însă argumente serioase că raționalitatea sistemelor sociale, cel puțin de până acum, nu este completă, ci o raționalitate limitată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și calitatea cunoștințelor disponibile. Una esteraționalitatea completă, definită la nivelul optimalității (sistemul adoptă mereu soluțiile cele mai bune în condițiile date) și alta este raționalitatea definită la nivelul satisfăcătorului (sistemele adoptă soluții satisfăcătoare, care prezintă deci un grad suficient de adecvare, dar nu sunt neapărat cele mai bune soluții posibile). Analizând modelul funcțional de sistem în capitolul 3, am văzut că el conține o indeterminare de principiu: o cerință funcțională poate fi realizată nu doar printr-o singură soluție (tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societatea actuală, mecanismele de control social, de integrare a factorilor perturbatori s-au dezvoltat, devenind deosebit de eficiente. Și aceasta, în mod special, din cauza utilizării masive a științei. Apare, în aceste condiții, o nouă posibilitate: un mod de organizare, indiferent de adecvarea sa ultimă în raport cu condițiile existente și cu necesitățile colectivității respective, se poate perpetua indefinit, controlând eficient orice forță care ar putea să ducă la schimbarea sa. Alternativele de organizare sunt excluse, statu-quo-ul devenind extrem de stabil. El este atât de eficient
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În constituirea și funcționarea sistemelor sociale, actorii acționează pe baza unor „teorii”. Acestea sunt cel mai adesea imagini simplificate sau chiar eronate („mituri”). Corectarea acestor „teorii” comune și înlocuirea lor cu teorii cu un grad mai ridicat de elaborare și adecvare sunt de natură să producă modificări majore în însuși comportamentul sistemelor. Una dintre problemele cruciale ale organizării și conducerii întreprinderilor o reprezintă motivarea performanțelor. Strategiile de motivare se constituie însă pe diverse „teorii” asupra naturii umane. Teoria cea mai răspândită
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Teoria marxistă a ideologiei pune în evidență un paradox al subiectivității. Conștiința are un conținut determinat de condițiile reale de viață și o „suprafață” care reflectă acest conținut, dar într-o modalitate mai mult sau mai puțin adecvată. Gradul de adecvare al conștiinței de sine poate merge de la completa adecvare, stare-limită pe care, cel puțin în condițiile actuale ale cunoașterii de sine a omenirii, o putem considera mai mult excepțională, până la a fi complet neadecvată, „mistificată”. Subiectivitatea însăși este diferențiată. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al subiectivității. Conștiința are un conținut determinat de condițiile reale de viață și o „suprafață” care reflectă acest conținut, dar într-o modalitate mai mult sau mai puțin adecvată. Gradul de adecvare al conștiinței de sine poate merge de la completa adecvare, stare-limită pe care, cel puțin în condițiile actuale ale cunoașterii de sine a omenirii, o putem considera mai mult excepțională, până la a fi complet neadecvată, „mistificată”. Subiectivitatea însăși este diferențiată. Există un nivel profund, la care au loc procesele constructive
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
simple manifestări ale structurii în condiții particulare. Cercetarea științifică are deci drept obiectiv determinarea formelor de organizare socială, a structurii lor care guvernează comportamentul sistemului în diferite împrejurări. Viziunea structuralistă analizată până acum se fundează pe o presupoziție fundamentală, de adecvarea căreia depinde justificarea tuturor concluziilor expuse mai înainte: constanța în timp a sistemului. Aceasta înseamnă că principiile fundamentale ale comportamentului sistemului nu sunt afectate de scurgerea timpului, ci sunt invariante. Invarianța în timp a structurii sistemelor este o garanție că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
căi distincte de dezvoltare, cu logica lor proprie, cu consecințe distincte. Ce anume face ca o comunitate să meargă pe o cale sau pe alta? Există o explicație a acestei opțiuni? Leslie White sugerează o asemenea explicație, care, indiferent de adecvarea ei, este sugestivă pentru discuția noastră de aici. El consideră că responsabile pentru o asemenea opțiune sunt condițiile inițiale ale procesului: dacă populația în cauză, în momentul inițial, prezenta un grad mai ridicat de organizare socială, atunci prima cale este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemele reale dețin un set de criterii deacceptabilitate relativ laxe care nu presupun neapărat optimalitatea. Ele indică doar dacă o soluție este satisfăcătoare. Prin aplicarea acestor criterii pot fi mai degrabă respinse soluțiile insatisfăcătoare decât să se stabilească gradul de adecvare și, pe această bază, să se ierarhizeze soluțiile satisfăcătoare. Peste limita satisfăcătorului (și ea vag, incert definită), o soluție devine acceptabilă. Procesul decizional nu este aici orientat spre căutarea unei soluții cât mai bune. După cum se poate observa, strategia satisfăcătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decizional. Este, de exemplu, cazul tradiției. Anumite împrejurări au fixat o rutină colectivă care se declanșează cvasiautomat în situații date. Nu există nici o decizie în legătură cu practicarea modelelor impuse de tradiție și deci nici o incertitudine cu privire la ele. Apariția unor întrebări în legătură cu adecvarea soluțiilor recomandate de tradiție, cu privire la existența unor posibile alternative mai bune, anulează mecanismul de funcționare a tradiției și îl înlocuiește cu unul decizional. Strategia satisfăcătorului este în mod special vulnerabilă la incertitudine, aceasta producând o creștere a instabilității sistemului decident
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
structurilor acestuia și a susținătorilor săi. Democrația directă era menită să înlăture acești factori de distorsiune ai "adevăratei voințe a poporului" și să ajute la producerea de politici care să fie în acord cu această "voință adevărată". Însă, în ciuda acestei adecvări ideologice, propusă de Reformiști, între promovarea democrației directe și atacurile la adresa statului social, cu tot cu critica beneficiarilor "intereselor speciale", democrația directă a fost destul de repede marginalizată și înlocuită cu alte teme, în discursul Alianței Reformist Conservatoare, rămând și la periferia preocupărilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
consilier școlar și a asistentului social comunitar; dificultăți de interrelaționare cu familiile, școala fiind Într-un cartier cu populație majoritar defavorizată social; rezistența crescută la schimbare a unor cadre didactice; dificultăți În reducerea efectivelor de elevi din clasele integratoare; insuficienta adecvare a bazei materiale didactice specifice; lipsa motivației materiale și a unor criterii clare de evaluare a activității cadrelor didactice implicate În integrare. Oportunități: -dezvoltarea parteneriatelor cu Școala Specială „Constantin Păunescu” Iași, C.C.D., C.J.A.P.P., D.G.A.S.P.C; -posibilitatea
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Daniela GURGU, Luciana FRUMOS, Coca-Marlena VASILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2116]
-
obținute care sunt conceptualizate în termeni de autocontrol, de management al sinelui și de ameliorare a stării de bine. Evaluarea efectelor unui tratament este importantă pentru subiect și pentru transformarea sa, deoarece aceasta privește eficiența metodei și gradul său de adecvare, pertinența analizei și a ipotezelor. Ea provoacă, în mod evident, dezbateri asupra naturii și calității criteriilor evaluative. Ea se dovedește utilă în aceeași măsură și clinicianului, pentru a-i întări spiritul critic, a-i îmbogăți cunoștințele și pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de comportament și procedee acceptate de acțiune în diverse situații sociale în care este integrat; - necesitatea firească a raționalizării acțiunilor, respectiv capacitatea de a alege în atingerea scopurilor cele mai eficace și eficiente mijloace, raționalitatea implicând aici sensul weberian de adecvare a mijloacelor la scopuri; - nevoia firească de obținere a recunoașterii, identității și securității sociale și personale, de a nu ne izola de semenii noștri, acționând și comparându-ne în asemenea mod, încât să evităm conflictele și neînțelegerile, să ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
comune. Permeabilitatea granițelor formale ar trebui să răspundă nevoilor pieței forței de muncă. În Spania se cristalizează „voci sociale” (vezi Asociația Românilor din Barcelona, Patronatul Catalan) care cer instituționalizarea și legalizarea acestor modalități de emigrare. Este necesară o politică de adecvare a guvernelor statelor implicate atât în țările de origine, cât și la destinație. Note Proiectul a avut două componente: calitativă și cantitativă. Coordonarea cercetării calitative pentru întregul proiect a fost făcută de Monica Janowski, cercetător și antropolog la Institutul de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
șocuri”. Există mai multe tipuri de reguli fiscale bazate pe țintirea soldului bugetar structural, prezentate în caseta 4.1. Fondul Monetar Internațional (2009) detaliază două tipuri de reguli fiscale pe soldul bugetar structural și două variante îmbunătățite ale acestora. În funcție de adecvarea răspunsului la șocuri, se fundamentează două tipuri de reguli: a) Regula fiscală pe soldul structural (structural balance rule) - soldul bugetar într-un an dat este egal cu ținta de sold bugetar pe termen mediu ajustată cu modificările în output gap
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
Metode avansate în CERCETAREA SOCIAL| Cuprinstc "Cuprins" Introducere 9 Capitolul 1 Metodologia cercetării sociale 15 Cunoașterea în științele sociale 16 Două principii practice 21 Principiul adecvării 21 Principiul simplității 26 Capitolul 2 Date, teorii despre date, măsurare 29 Ce sunt datele? 29 Măsurarea 32 Validitate și fidelitate 38 Niveluri ale măsurării 41 Perspective de cercetare: ce măsurăm? 49 Teorii despre date: modele de reprezentare a datelor
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
șcareț se deosebește de conexiunea cauzală a naturii prin aceea că produce valori și realizează scopuri pe potriva structurii vieții psihice”2. Pentru a reveni mai aproape de conținutul acestui volum, voi traduce cele spuse mai sus în două principii practice: principiul adecvării și principiul simplității. Două principii practicetc " Două principii practice" Principiul adecvăriitc "Principiul adecvării" Principiul adecvării se referă, pe de o parte, la modul în care sociologul își determină și elaborează cadrul conceptual pentru o problemă sau temă de studiu clar
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
și realizează scopuri pe potriva structurii vieții psihice”2. Pentru a reveni mai aproape de conținutul acestui volum, voi traduce cele spuse mai sus în două principii practice: principiul adecvării și principiul simplității. Două principii practicetc " Două principii practice" Principiul adecvăriitc "Principiul adecvării" Principiul adecvării se referă, pe de o parte, la modul în care sociologul își determină și elaborează cadrul conceptual pentru o problemă sau temă de studiu clar formulată, iar pe de altă parte, la strategia metodologică folosită în cercetarea ei1
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
scopuri pe potriva structurii vieții psihice”2. Pentru a reveni mai aproape de conținutul acestui volum, voi traduce cele spuse mai sus în două principii practice: principiul adecvării și principiul simplității. Două principii practicetc " Două principii practice" Principiul adecvăriitc "Principiul adecvării" Principiul adecvării se referă, pe de o parte, la modul în care sociologul își determină și elaborează cadrul conceptual pentru o problemă sau temă de studiu clar formulată, iar pe de altă parte, la strategia metodologică folosită în cercetarea ei1. Sociologii și
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Pentru că ele vor constitui criterii de decizie importante în alegerea celei mai bune soluții factoriale, dintr-o mulțime infinită de soluții, care, toate, sunt deduse din aceeași matrice de covariații (corelații) între variabilele observate și care au același grad de adecvare 1. Dacă în modelul general renunțăm la una dintre condițiile de până acum, și anume ortogonalitatea factorilor, ne vom găsi în situația unui model factorial oblic. Acest lucru înseamnă că factorii care determină variabilele observate nu mai sunt independenți unul
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
factorial a fost următoarea: corelația dintre două variabile se datorează determinării acestora de către un factor comun. Însă corelația dintre două variabile se poate explica și prin faptul că una dintre ele o determină pe cealaltă (una este cauza celeilalte). Criteriul adecvării statistice a modelului la date nu poate fi folosit pentru reducerea nedeterminării, pentru că fiecare dintre structurile cauzale descrie la fel de bine datele. Nedeterminarea se poate rezolva doar pe calea demersului teoretic, prin selectarea modelului factorial care este coerent cu asumpțiile, conceptele
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]