10,749 matches
-
și am început: — Ce calitate admiri la un om? 123 1. Proust a început prin a-și mărturisi „nevoia de a fi iubit, de a fi răsfățat și alintat în toate felurile“. Apoi a dat următoarele răspunsuri: 1. Ce calitate admiri cel mai mult la un om? „Farmecul.“ 2. Ce apreciezi mai mult la un prieten? „Blândețea, calmul, tandrețea.“ 3. Defectul principal - „Să nu cunosc, să nu îmi pot dori nimic!“ 4. Ocupația de bază - „Iubirea.“ 5. Ideea ta de fericire
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fost cea mai mare pierdere sau nerealizare? „Aceea de a nu-mi fi cunoscut mama sau bunica.“ 7. Dacă nu ai fi tu, cine ai fi vrut să fii? „Aș fi vrut să fiu cum sunt oamenii pe care îi admir.“ 8. În ce țară ți-ai fi dorit să trăiești? „Într-o țară în care lucrurile certe, care îmi plac, ar fi așa cum mi-aș dori, într-o țară unde tandrețea între oameni este mereu reciprocă.“ 9. Culoarea și floarea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pot răscoli amintirile în legătură cu chimia organică și mai ales cu blestemata de "sinteză a acetilenei". Începui să tușesc, îmi îndreptai gulerul tunicii, de parcă n-aș fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El era desperat. Îmi sufla, dar n-auzeam nimic. Mă cuprinse o toropeală dulce, din care mă trezi din nou
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dom'le, vreau să le impresionez! P-ormă, la debarcader, cunoștința e gata! ― Păi, bine mă, nepricopsitule, așa înțelegi tu să le faci curte unor fete, inspirîndu-le frică?! ― Sistemul meu, mă, fraiere, sistemul meu, care nu dă greș! Mă fac admirat pentru "sportivitatea" mea! Acum, fiți atenți, urmează figura hoață! Și, nici una, nici două, cârmește barca lui spre barca fetelor, o lipește și vrea să sară-n barca lor. Fetele încep să țipe. Zănescu ridică un picior în sus, își ia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
secția reală și Româna. Spiritual, ironic, dar foarte binevoitor întotdeauna, căuta să-și ajute elevii să obțină note cât mai bune. Cu atât mai mult dorea să-i dea o notă frumoasă lui Puiu Maximilian, pe al cărui tată îl admirase, pe timpuri, ca strălucit tenor comic în trupa de operetă a celebrului nostru Leonard, cât și acum, ca mare actor de comedie. Scoțîndu-l la lecție pe Puiu Maximilian, profesorul Napoleon Crețu îi spuse zâmbitor și cu bonomia lui dintotdeauna: ― Ascultă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prins mâna și mi-a șoptit simplu, cu voce gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce înfiorare. Am pornit emoționați, vorbind nimicuri, prostii pline de gingășie, oprindu-ne la fiecare pas să admirăm o frunză, o floare, o creangă sau un petec de cer albastru! Orice avea farmec în acele clipe binecuvîntată! Doamne, cât de frumoasă e viața uneori! Adevărat că... " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi... tare!" CAPITOLUL XII
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pașii cel mai reușit lampion chinezesc pe care l-a imaginat vreodată cineva: Luna, domnilor, sărmana bastardă a acestui moșneag cumsecade care e Pămîntul! Ei bine, în această noapte cu o lună așa de minunată, cum nu cred să fi admirat-o nici Julieta, când își trimetea din balcon gîndurile-i pline de dragoste către Romeo, care sta furișat în umbră, vă propun să vizităm această vestită cetate voivodală, e prozaic, dar mă veți ierta, cu... autocamionul de transportat gheața, pe care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cel puțin pe uscat) câtă vreme turcii se băteau În Moldova. M-am resemnat cu gândul că, cel puțin, te afli sub o protecție puternică. Adeseori m-am dus la biserica Santi Giovanni e Paolo, unde mergeam uneori Împreună ca să admirăm polipticul Santo Vincento Ferrier, pictat de prietenul tău Giovanni Bellini, așezat deasupra celui de-al doilea altar. Sunt sigur că-ți amintești, mai ales că nu erai de acord cu anumite combinații de culori. M-am rugat Sfântului Vincento și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai prietenești salutări din partea fraților Giovanni și Gentile Bellini, care regretă plecarea ta, dar sunt gata oricând să te contrazică pe orice subiect legat de pictură. Iar din partea mea, un gând cald pentru căpitanul Cosmin Oană, pe care l-am admirat Întotdeauna. Te Îmbrățișez cu toată dragostea Bunicul Matteo Alexandru Împături scrisoarea, tulburat. Se Întrebă de unde vine această tulburare și descoperi că vine din tot ce scrisese contele Matteo Frassetti. Din atmosfera Veneției, din Diario lui Gianluca, din salutările fraților Bellini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și eu sunt altul. - Vrei să taci, sau vrei să vorbim? - De când am venit la Shaolin m-ai lăsat să tac. Nu m-ai Întrebat nimic. - Am simțit tensiunea pe care ar fi declanșat-o orice Întrebare. Dar ți-am admirat forța. - Forța? N-am dus nici o luptă. - Nu era nevoie. Un maestru Shaolin simte energia unui Ninja jonin de la o mare distanță. În spațiu și timp. Știu că și tu vezi În timp, dar acest dar mai trebuie Încă dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Aprinsul narghilelei Însemna desenarea rapidă a portretului unui personaj care intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul timpului, nici unul din ei nu se comporta altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
săgeți aprinse se ridică În văzduh, traversă valea și coborî exact În locul În care Apărătorii aruncaseră petrolul. O succesiune de vâlvătăi se ridică pe o lungime de trei sute de pași, În interiorul liniilor turce. - Se pare că au Înțeles... murmură Giuliano, admirând precizia execuției. În următoarele secunde o altă linie de săgeți aprinse lovi În același loc. Apoi o altă linie, dar la zece pași În spate. Apoi o altă linie, la alți zece pași În spate. - Excelent... spuse Angelo... Acest Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așteaptă să te mai și Întorci cu vreun răspuns. Tocmai de aceea mă gândesc să te cruț. Te vei Întoarce la sultan fără nici un cuvânt din partea mea. Vremea e bună, așa că nu veți simți lipsa cailor. Pe jos veți putea admira În voie frumusețile Moldovei și, Înainte primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuia să plece, că cine știe ce vei păți și alte blăstămății de astea. În definitiv, nu-l ai În față decât pe amărâtul de Mahomed, cu prietenii lui. N-ar avea ce să ți se Întâmple. Alexandru Își descreți fruntea. O admira pe Erina pentru puterea ei de a bagateliza tot răul de pe lume și de a aduce o fărâmă de zâmbet pe chipul celor din jurul ei. Vru să adauge ceva, dar se răzgândi, duse pumnul drept la inimă, schițând salutul Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
coboare, înainte de a-i conduce, dezmierda prelung și respectuos cei doi cai jumătate sânge, care, grație unor îngrijiri deosebite, erau strălucitori ca un satin laque\ Musafirii se extaziau și ei cu sinceritate. Un cal frumos fiind mult mai comod de admirat decât un om frumos, credea Mini! Așa se petrecuse neschimbat, de cele patru ori când Lina o târâse pe Mini la sacrificiul unei vizite la verișoara; dar acum a cincea și ultima oară - jura Mini în gând - acum, caii speriați
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tainice, locurile care erau la fel neștiutoare, așa cum alteori, dimpotrivă, descoperea tocmai ceea ce te poate îndruma. 13 Ieșise chiar pe poarta care da spre câmp, de mirare și ea deschisă, și pornise pe aleea de plopi superbi, pe care o admirase alteori de la depărtare. Aleea, stropită de curând, cu profilurile țepene ale plopilor egali, pe seninul câmpiei era mult mai puțin frumoasă aproape. Mini gândi că pe acest domeniu încremenit, unicul semn al turburării erau acele porți deschise pretutindeni. Era gata
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un înțeles mișcării, se apropiase de fereastră; Hallipa se uita la caii nădușiți . Așadar, stnnspse azi frânele mai mult: le trecu unui băietan care atârna prostănac pe bancheta îngustă din spate. Stăpânul examina cu grijă dar repede picioarele cailor. Mini admiră și ea picioarele fine ale roibilor, încheieturile delicate care nu se flinseseră, când comanda bruscă îi oprise, și forța aceea imensă în acele fusuri fragile, care cutremurase atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu-1 mai interesa, fiindcă, naivă creatură, nu-ți închipui că doctorul Rim va fi mereu subt pantoful meu Pinet veritabil. Nory șterse cu grijă o umbră ce păta strălucirea lacului fin. - Dar. . . zise Mini, dar. . .! - Dar atît!. Doctorul mi-a admirat des piciorul; am profitat ca să-1 calc puțin în picioare. Află cum se guvernează! Nimic nu se pierde în natură! - și râse cu triluri. . . - Feminismul îngăduie? obiectă Mini îndoielnică. - Cere! . . . Lupta pe toate tărâmurile contra dușmanului . . . în mic ca și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se poate de moralist și predica neobosit. " Ce miop e omul, cu el!" gândea Mini. Ea nu credea pe Rim virtuos, fără să fi putut spune de ce. Nu numaidecât pentru că întrevăzuse ce formă avea trupul lui sufletesc. Nici pentru că doctorul admira exagerat plastica Lenorei și avea slăbiciune de nuduri picturale. Nici pentru că îi plăceau gleznele si avea o introducere specială pentru fete la cursul de anatomie! Nu-i cunoștea nici o altă păcătuință; dar acea puritate de moravuri nu o convingea. I-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din urmă, luase lucrul ușor si căutase să se sfătuiască cu Lenora dacă trebuie să-i trimeată bani, supărat de aluziile la datorii și la numele lui, dar fără să se gândească la tot ce conținea primejdios epistola funestă. Mini admiră, pentru a doua oară, stilul perfect al lui Mika-Le. Lingușirea ei îndrăzneață, lipsa oricărei rușini și intriga fățișă, care toate exprimate direct își pierdeau aproape nemernicia, deveneau accesibile și sugestive. Remarcă încă și tonul popular la acea artistă prismatică. Mika-Le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca atunci. Străbătând casa, Mini privi lucrurile dezordonate și le sfătui să nu fie triste, să primească legea acelei prefaceri, ca pe o lege vie, care din mumificarea lor dăinuitoare le dăruia transformărei, deci traiului și pieirei. Se uită să admire încă o dată, și cea din urmă, portretul doamnei Calliope, bunica; când se întoarse de la ușă să-1 vadă, RU-1 găsi cu ochii. Poate ii strămutaseră. 101 Mini nici nu se așezase bine și, profitând de zgomotul pe care-1 făcea automobilul cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un restaurant împreună. După dejun, la 2, era încă prea devreme. Nory vroi să treacă pe la o vitrină, unde spunea că a văzut niște pantofi verzi cu croiala dintr-una. De-aproape, nu fu mulțumită. Mini o reținu alături ca să admire bijuteriile vechi din galantarul unui argintar cunoscut. Pe una din acele paftale late de aur masiv, un filigram delicat desena forma unui medalion, pe care îl umplea un smaragd uriaș: o brățară de domniță. Schimbul aurului, vânzarea sculelor vechi era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
era în adevăr uimitor, filigrama o horbotă diafană, iar brățara o cătușă de aur masiv. O desfătare pentru o privire lacomă după lucrul frumos și de preț. Lui Mini aurul îi da mereu impresia vie a realităței lui suverane, îl admira ca pe cel mai minunat filon al humei, îl stima pentru puterea pe care oamenii i-o dau asupra lor înșiși. Se uită la ceasul mic de mână. - Ar mai fi vreo trei sferturi de oră, zise. Să știi că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se limpezise. Nu mai era străină, rătăcită, și mulțimea nu mai era chipul multiplu al unor necunoscuți. O pudoare a existenței ei precise o făcea să evite promiscuitatea localurilor publice. Era pentru ea o bucurie să stea ocrotită. De la adăpost admira metropola care propășea, ca pe o edificare de lux, în care oamenii puneau tot ce aveau în ei urban, ca instinct, inteligentă și putere de muncă. Tot ce aveau în ei viu, și bun și rău. Nory ceru un schwartz
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de umbră și răcoare. Nici cantitatea de apă necesară fiecăreia nu este aceeași. Nu mai vorbesc de compoziția diferită a pământului în care cresc și de adaosul de îngrășăminte de care au nevoie. Pentru a-mi satisface plăcerea de a admira frumusețea și varietatea florilor crescute în ghivece, merg aproape în fiecare duminică dimineața la piața Doi băieți, unde florari consacrați, buni cunoscători ai plantelor pe care le îngrijesc și le înmulțesc, vin cu ele pentru a le vinde la prețuri
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]