7,836 matches
-
legea sa a noncontradicției, este depășită. Aici, gândirea operează cu legea dialectică a predicației complexe contradictorii, care permite atribuirea de predicate contradictorii unui subiect. În acest punct, Athanase Joja operează câteva precizări extrem de importante pentru înțelegerea corectă a acestei legi. Afirmarea legii predicației complexe contradictorii nu înseamnă abolirea legii logice a noncontradicției, ci doar precizarea domeniului ei de valabilitate. Astfel, Joja arată că, din punct de vedere logic, unitatea predicației nu este distrusă prin acest fel de atribuire 596. Predicatul este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
drept o respingere a axiomei noncontradicției. Deși scrierile lui Ștefan Lupașcu conduc spre o astfel de interpretare, Basarab Nicolescu susține că nu acesta este sensul corect al gândirii filosofului francez de origine română: "Terțul inclus nu înseamnă câtuși de puțin afirmarea unui lucru și a contrariului său, ceea ce, prin anihilare reciprocă, ar distruge orice posibilitate de predicție și, deci, orice posibilitate de abordare științifică a lumii. Se impune, mai curând, să recunoaștem că, într-o lume de interconexiuni ireductibile (precum lumea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Cele trei axiome de bază ale logicii clasice, axioma identității (A este A), axioma non-contradicției (A nu este non-A) și axioma terțului exclus (nu există un al treilea termen care să fie deopotrivă A și non-A), fac imposibilă afirmarea în același timp a validității unei idei și a contrariului acesteia. Datorită acestui lucru, odată cu constituirea mecanicii cuantice, s-a pus problema unei noi logici, care să rezolve paradoxurile pe care aceasta le-a generat. Așa au apărut așa-numitele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o interpretare ontologică a dualității, în sensul unei veritabile coexistențe a membrilor acesteia 762. Dacă lucrurile stau astfel, atunci echivalarea metodei antinomiei transfigurate cu principiul complementarității este, în sens strict, greșită. Metoda lui Blaga nu urmărește complementaritatea aspectelor antinomice, ci afirmarea lor simultană, adică asumarea contradicției acestora. Prin aceasta, Blaga se apropie mai mult de interpretarea lui de Broglie în privința dualității microfizice, decât de cea a lui Bohr. De altfel, teoria în care el recunoștea o posibilă aplicație inconștientă a metodei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aparține lui Lucian Blaga"831. Într-adevăr, putem vorbi doar de o asemănare de familie între cele două concepte. Schrag, ca toți filosofii beyond-iști, urmărește depășirea opozițiilor prin atenuare. Blaga, în schimb, asumă un drum al identității contradictorii, în care afirmarea radical-antinomică a unității ideilor opuse scoate rațiunea din cadrele logice obișnuite. Din acest punct de vedere, este destul de dificil să asimilăm rațiunea transversală a lui Schrag cu intelectul ecstatic blagian. Dincolo de acest lucru, considerarea valorii metodei lui Blaga la această
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Paradigma complexității Urmând drumul raționalismului deschis al lui Ferdinand Gonseth și Gaston Bachelard, continuând ideea acestora despre necesitatea unui nou discurs al metodei de factură anticarteziană, începând cu anii '70, Edgar Morin se angajează într-un proiect prin care urmărește afirmarea unei noi paradigme de gândire specifice contemporaneității, pe care o numește paradigma complexității. Proiectul acesta este considerat "una dintre cele mai temerare întreprinderi metodologico-filosofice din acest ultim sfert de secol"832. Aici, noul spirit științific bachelardian își găsește cea mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la identificarea nevoilor și resurselor. În deceniul al optulea al secolului trecut atitudinea ecologistă începe să fie exprimată de opinia publică, din ce în ce mai coerent, atât la nivelul societății civile prin apariția unor organizații neguvernamentale puternice, cât și în plan politic prin afirmarea ecologiei politice și consemnarea primelor succese în alegeri ale partidelor ecologiste. În deceniul al nouălea se intensifică dezbaterea teoretică și politică. Menționez cele mai importante documente: North-South. A Programme for Survival, elaborat de Comisia Brandt în 1980, Common Security. A
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ci adâncind deopotrivă perspectiva, potențându-i semnificativitatea. Am văzut că ceea ce e pus în depărtare își amplifică forța iradiantă, se ascunde pe măsură ce se arată, învăluindu-se în propria dezvăluire. De aceea ne-mărginitul este ne-țărmuritul, nu negativitate ci pozitivitate, afirmare a desprinderii, a despărțirii de orice calificare limitativă: "Îndemn făpturii, ce de țărmurit se desparte,/ Frângând întoarcerea, pentru mai departe,/ Crește blândețea unei vremi de moarte". Putem imagina această derivă a condițiilor ființării, până la evacuarea lor deplină în departele transcendenței
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
act care alterează puritatea, virginitatea lumii, existând "ca o negație a esenței, ca o mărturie a lipsei"3, materia nu reprezintă o negație absolută - care ar fi chiar inexistența ca atare - iar mărturia, deși a unei lipse, e totuși o afirmare. Lipsită de puritatea din care s-a desprins pentru a cădea în lipsa de formă, ea mărturisește această absență, dorul de formă; "materia, în totalitatea ei armonioasă, tânjește de dorul pierdutei sale purități", "tinde spre absolut"4. Aspirație care înseamnă o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arată ceva plecat și reîntors în propria arătare, reafirmat și recunoscut în semnul pe care îl lasă spre a fi văzut și care îl arată - abia el - drept cel niciodată plecat, cel pururi prezent în propria noastră recunoaștere. Recunoașterea acestei afirmări este însă transcendentă prezenței ca urmă, întrucât cel plecat, retras în trecerea de sine, nu este întru totul în chipul pe care îl arată în urmă. Ceea ce se arată - și se "spune" ca urmă - este un semn al prezenței și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
clipa de atunci, aceea/ adevărată, dinainte ca ea să ne fi creat". Ființă nu imaginară (a imaginarului), ci reală, adică ceea ce este în orice experiență posibilă, desemnând posibilitatea de a fi. Este ființa cu adevărat în clipa de atunci, în afirmarea actului ontologic ce dă ființă unui lucru care, participând la ceea ce este, ia ființă? Ființa nu ni se dezvăluie însă decât în experiența existenței, ființă și existență participând la același act de co-naștere. Or, în ființa de imagine, ființa e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
limbajului semnificant? Spațiu care nu arată decât felul în care se arată, spre exemplu în poemul Privești cum zboară norii, de Al. Philippide 4. Ceea ce se arată e desprinderea din ființa întemeierii, trecerea din vechea stare - a totului semnificant în afirmarea cunoscutului - spre starea de ființare liberă, desprinsă din propriul temei, detașată de orice determinare: "Privești cum zboară norii ca niște continente/ Desprinse dintr-o veche planetă istovită". Imaginea ce apare în privire se naște în chiar dispariția sau trecerea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ar putea să apară. Faptul că până și acest miez e putred arată, dincolo de mediul alterării selenare, intermediul unei inversiuni 9. Dacă miezul nu mai e miez, decade din condiția sa de reper temporal (conform datelor conștiinței imediate), el propune afirmarea altei semnificări, a tăcerii ce se înalță laolaltă cu întunecarea înțelesului. Ce semn e acesta a cărui semnificare scapă înțelegerii, imagine tăcută a neînțelesului însuși? Ce dă totuși de înțeles imaginea neînțelesului, a unei rostiri întunecate care dă de văzut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
așază în sfârșit în lumea care îl deschide, i se arată de la început. Prefața inaparentului (Alexandru Miran) Scenariul imagistic configurat în Dulce așteptare de Al. Miran 38 nu se propune numai drept un tablou al interiorității, al subiectității pure în afirmarea condiției sale definitorii, ci și ca orizont scufundat al posibilului în așteptarea manifestării: " Nu știu dacă afară-i lumină sau întuneric,/ dacă anină vrun cântec despre-nceputuri,/ dacă se plimbă parfumuri subțiri sau duhori ucigașe". Din perspectiva închisă a unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
IP I, p. 138). De aceea "moarte sunt toate drumurile/ Ce nu se sfârșesc în steaua pruncilor" (Rohia, p. 192), iar "fiul nu-i copil decât atunci/ Când se întoarce Tatălui în poartă" (Imnul întoarcerii, p. 251), mărturisindu-se în afirmarea sa filială, drept Fiu care "mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat" (Luca 15, 24). 58 Întoarcerea poetului, p. 113; Imnul întoarcerii, pp. 246, 245. 59 Imnul testament, p. 252. 60 Întoarcerea poetului, p. 110. 61
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Calcificarea peretelui chistic face dificilă examinarea conținutului chistului (9). Examinarea ecografică hepatică, splenică, pancreatică este utilă pentru a demonstra prezența chiștilor în aceste organe (17). Când formațiunile chistice sunt foarte voluminoase și se dezvoltă pe conturul extern organic, este dificilă afirmarea ecografică a apartenenței de organ. Diagnosticul ecografic pozitiv de ADPKD se bazează pe criteriile stabilite de Ravine et al. (1994), în funcție de vârsta persoanei examinate: până la 59 de ani cel puțin doi chiști în fiecare rinichi; după 60 de ani cel
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
evidențiază, în circa 50% din cazuri, nefromegalie și distorsiuni pielocaliceale. Ecografic, se constată o creștere a ecogenității renale, slabă diferențiere cortico-medulară și macrochiști (>2 mm). Obișnuit, se consideră că prezența a mai mult de cinci chiști în ambii rinichi permite afirmarea diagnosticului de ADPKD (3). Prezența unui număr mai mic de chiști sugerează totuși ADPKD, având în vedere raritatea chiștilor renali simpli la această vârstă. Dacă anamneza familială este pozitivă, diagnosticul poate fi stabilit (evident, cu o anumită rezervă), chiar dacă sunt
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
intervalul 65-84 de ani), înălțimea, nivelul tensiunii arteriale (TA) sistolice și al glicemiei, utilizarea de diuretice (34). Studii mai recente sugerează importanța unor markeri de predicție subclinici ca disfuncția diastolică sau nivelul seric crescut de NT-proBNP (35,36). Interesantă este afirmarea prevalenței crescute a FA la pacienți peste 60 de ani cu hipertiroidie (25% versus 5% la alte categorii de vârstă) (37). Observația ridică problema depistării sistematice a afecțiunilor tiroidiene, frecvent paucisimptomatice la această vârstă. O situație frecventă la vârstnici este
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
ce părea să o învăluie șiret în plină strălucire diurnă a respectului. Justificat sau nu, străbătând aerul deja înțesat de așteptări și surprize al întâlnirii, formularea cea bine țesălată rezonă cavernos a cal troian, în care normativul pândea silențios momentul afirmării. Glăsuindu-și atât de vehement respectul, substanța ei vibră oarecum găunos, de parcă în intimitatea ei s-ar fi căscat clandestin un gol dat la iveală tocmai de vigoarea neobișnuită a interpelării. Succesul calului troian trebuie să fi fost strict legat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
familiare a unui spațiu profund străin. Ian citise mult despre culturile asiatice și se descurca binișor printre reperele lor majore. Reveria arhitecturală simplistă a nomazilor îl trimisese cu gândul la compromisul făcut de mongolii medievali între cort și palat. Odată cu afirmarea puterii lor politico-militare, apăruse nevoia de a grefa imaginea impunătoare a zidurilor de piatră pe confortul efectiv al iurtei, mult mai adânc înrădăcinat în trăirile lor. Victoria avea două fețe: cea publică, asociată cu edificarea de ziduri și intrarea puterii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
banda lui Moebius. Realitatea are volum, câtă vreme suprafețele sunt o doar o abstracțiune exsanguă. − Și cu nomazii noștri cum rămâne? readuse Rudi în discuție misiunea lor. Sincer să fiu, mi-e teamă că o locuire ce le-ar facilita afirmarea identitară i-ar și expune imprudent de mult. Au pățit-o rău prin Italia, din câte am auzit, așa c-ar fi în interesul lor să se disimuleze cât mai deplin în peisajul arhitectural local. − Pe de-o parte tocmai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
demnitate, în ultimă instanță. Când rosti cuvântul demnitate se îndreptă ușor de spate și strânse discret oțelul inoxidabil al tacâmurilor în mână. Răceala lui binefăcătoare îi aducea un salut tactil vechi de când lumea - strânsoarea primului obiect revendicat de om întru afirmarea de sine prin amenințare. Acea alianță primitivă cu arma construise eficace primul zid semantic de apărare în jurul vulnerabilei ființe umane. În gramatica frustă a prehensiunii ei inaugurale, sunt se întărise de păzea! precum eu de însumi - și asta cu o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în agonie. Rică vomă fără conținut; pe fundul pubelei, imaginea-i circumscria tenace scârboșenia, în chip de coroană. Nu lansase înjurătura la adresa femeii, nici a soartei, nici a brațării, și nici măcar a inhibiției sale survenite inoportun în plin avânt al afirmării sexuale, ci împotriva găurii de apă ce se deschisese perfid în bordajul bine blindat al lumii sale. Simțea cum deschiderea se lărgește catastrofic cu fiecare spasm al stomacului său. Cum de-i cedase cuirasa? Nu avea cum să priceapă că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
printre cei ce-l înconjurau: apropierea dintre ei fusese compromisă, și asta nu din cauza rulotelor cochete în care amfitrionii se mutaseră, a frigiderelor prin care răscoleau cu nonșalanță și a televizoarelor ce-i plonjau rutinier în visare. Nici noua lor afirmare de sine bătătoare la ochi nu îi înstrăină de el atât cât o indiferență ce-i căptușea lui lăuntrul, ca un mușchi gros, iubitor de liniște și umbră, crescut abundent peste noapte pe versantul dinspre ei. Cât de adânc poate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și nu se vor mai putea Întoarce niciodată, pentru că nu are nimeni nevoie de competența și de rigurozitatea lor. Astfel că speranța României stă În tinerii care alcătuiesc noua clasă politică, noua elită intelectuală, mediocrii care nu au avut curajul afirmării pe cont propriu, oamenii de gașcă și de partid, dubioșii care vorbesc cu emfază și se consideră oamenii providențiali de mâine. Un sat Întors pe dos, o țară golită - ce viitor! Procesul nu-i de azi, de ieri, e de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]