25,860 matches
-
de rai / ce naște-n cuvânt / pictatul / tăcerii din curcubeu / și statul de vorbă / cu Dumnezeu”. O altă poetă, Carmen Dima - așa cum singură mărturisește, escaladează cerul în căutarea secundei. Și asta nu oricum, ci, “pe caii albi / caii roșii / caii albaștri.” Bine cel puțin că nu aleargă după cai verzi! Unele poeme au ca titlu, cifre. Într-o încercare de autodefinire, poeta spune: “Reîntoarcere: ieri și azi / două coordonate necunoscute / copilul din mine /rătăcind anxios / să nu-și piardă locul / viața
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Cu toate acestea, reușește să obțină eufonii fără cusur. Ritmul interior al poemelor, bate o dată cu inima poetei. Bogdan Stoian - un alt lirist, prin poemele sale aduce liniște și o stare de bine. Iată un instantaneu: “Neliniște: Clopotul bate / cu spirale albastre / peste pamântul / rănit de cruci / nuci albi / cu frunze uitate / de toamna grăbită / sprijină norii / păsări necunoscute/ jelesc cuibul / prădat / de un câine orb / rătăcit printre suflete”. Aici sunt câteva respirări lirice în spirit de haiku. Bogdan Stoian își încheie
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
autor foto: Victoria Anghelache mi-e dor de tine, Andrei... spun în gând asta. adun bucăți de hârtie colorată. puzzle perfect al durerii, încurcă gândurile. versurile se opresc. gura căscată a timpului mă sufocă. mamă, unde e păpușa cu ochii albaștri? mă sperie. zâmbetul ei îmi place... e mută. schimb privirea spre tine, mamă. tu ești vie. spun mereu că mi-e dor de tine, Andrei. mamă, în tine crește iarba amară. coasa cuvintelor apleacă turma urii. înfloresc mărăcinii. sunt frumoși
AMINTIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358596_a_359925]
-
zelos și arcul lunii Cu ce-a făcut și a creat... Sunt iubitor de pace și Lumină De dragoste și mângâieri De sfânt cuvânt ce dulce își declină Originea de azi prin ieri... Sunt doritor de largă libertate Sub cer albastru și senin De vorbele și gândurile toate Ce nu pot împroșca venin. Marian Malciu CAPITOLUL I DIN AMINTIRI SPRE REALITATE Am traversat o parte din ținuturile Bucovinei, aflându-mă într-un vagon special, în urmă cu aproape cincizeci de ani
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
în ziua de 29 iulie, sufocați de căldură și nemulțumiți că nu am găsit bilete pentru vagonul de dormit. După circa patru ore, acumulând vreo 40 de minute întârziere, din cauza unor probleme de ordin tehnic apărute la așa numita „săgeată albastră”, am coborât pe peronul Gării de Nord, în București. Ne aștepta fiul meu, destul de intrigat și îngrijorat. Am intrat într-unul din localurile gării, care avea aer condiționat, pentru a ne odihni, a sta de vorbă și a mânca. Timp era suficient
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
peste sufletul ei. Ce bine că au luat sfârșit toate angoasele și fricile și neliniștile care o chinuiau!Era fericită; un zâmbet timid îi înflori pe buze. -Zîmbiți, e bine să zâmbiți! Sunteți frumoasă și e păcat de ochii ăștia albaștri să fie triști! Ia, povestiți-mi cum s-a întâmplat și ce? Aveți copii? -Am o fată de 29 de ani, dar e departe, a plecat în Elveția. Și mă doare dorul de ea! -Ce frumos ați spus! Sunteți poetă
LACRIMA DE SUB ZĂPEZI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358651_a_359980]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Eu ramuri îmi înalț din vremuri ancestrale Cu sevele în vene curgându-mi din adânc; Mai bâjbâi printre umbre, în căutări banale Și nori și ploi albastre, în căutarea mea, mănânc... Și-ntind un dram de verde, cu țipătul în gene, Nu mă feresc de trăsnet și fulger nici un pic; Știu că am vieți o mie ascunse în poiene În care am și casă și masă din
ÎN CĂUTAREA PRIMĂVERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358657_a_359986]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CREAȚIONISM Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Mai nimic nu e pe-aici și în mine nici atât; Holograme rătăcite ce ne ținem de urât, Cercuri roșii și albastre, asta văd și asta spun Știu că totu-i pe retină, balonașe de săpun. Dar retina este oare, sau e un vezuv-ecran Explodând în ”n” imagini ce se schimbă an de an Proiectate-acum un secol, poa’să fie și mai
CREAŢIONISM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358655_a_359984]
-
Mă frânge și sărutul și curg frânturi de șoapte Peste tăceri astrale, plutind nevinovat; Când picură din ceruri o altă albă noapte Eu te aștept, cu roșu să-mi intri în păcat... Și-mi curg spre albii, râuri de lacrimă albastră, Mă spală ploaia lumii de nori și încruntări, Pe frunte mai ascultă un rid la o fereastră De geană adormită în tainice chemări... Că mi-este o petală sau două franjurate De lovitura cruntă a unor ploi de vânt, Mai
LACRIMILE PLOII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358660_a_359989]
-
într-un coșmar de umbre În care m-ai impins ca să-ți urmezi chemarea; Minciuni și măști perverse și născociri și sumbre, Amăgitoare valuri...și-mi promiseseși marea... Și eu credeam că zborul va fi în palma goală Un fluture albastru, un Blue Mormon de vis. Doar praf de stele moarte, pe o nescrisă coală A mai rămas din toate... și câte-ai mai promis! Referință Bibliografică: Și câte-ai mai promis! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499
ŞI CÂTE-AI MAI PROMIS! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358658_a_359987]
-
deschid și ceruri și inima așteaptă Cu flori în miez de vară să urce altă treaptă. Mi-s pașii cu măsură și teama mi-i desprinde Din îndoieli de iarnă, timid când dor se-aprinde În mugure sub soare și-albastre fulgerări; De ce mă plânge vara, de ce se-nchid mirări? Și mă pândește ochiul închis spre neuitare Din vara cea pierdută în cântecul de mare- Descântec de sirenă când dimineți se-ascund; De ce mă doare valul,în tainicul rotund? Pe glezna
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
oscilând apropierea și depărtarea misteriosului personaj de care vorbea. Îi simt prezența, și câinii i-o simt, ei îl țin încă la distanță. Știu că el te-a adus aici!... Când catadicsise să mă privească din nou, în ochii intens albaștri ai lui uica Livi scăpărau luciri de mânie. Îi cunoșteam această privire, mi-o arunca tot mai des după ce, aducându-și-o pe tanti Drina în casă, prezența mea începuse evident să-l stânjenească. Încercasem o vreme să salvez relația
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
Avea ca tălmaci din rusă în română pe un tânăr basarabean, Leonte, care cunoștea bine și limba română și limba rusa, și cu ajutorul lui înțelegeam bine cele ce ne spunea Părintele Ioan. În aparență un om obișnuit, blond, cu ochii albaștri, cu barba mică și rară, acest preot, Duhovnicul Mitropolitului Nicolae al Rostovului, era un rugător și trăitor autentic al Rugăciunii lui Iisus și un foarte bun cunoscător al Sfinților Părinți, un fel de Părinte Ilie Cleopa de la noi. Rugăciunea lui
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
care venisem. Zgomotul ușii mă smulsese din contemplare - de fapt, doar punctul roșu al lanternei din capătul garniturii se mai lăsase văzut oarecare vreme - , determinându-mă să mă îndrept spre Eșire, cum scria mare, cu litere albe pe o tablă albastră. Albastrul intens, de altfel, cu tentă liliachie, era culoarea ce se lăfăia peste toate câte putuseră fi vopsite de-a lungul și de-a latul peronului, inclusiv pe stâlpii din fontă cu capiteluri corintice care susțineau copertina acestuia. Trecusem prin
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul celui necurat, deci, nu-i dați ascultare. Sufletele voastre pierdute vor fi pe vecie dacă răul și ura le va cuprinde! Au urmat și
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TRECERE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 515 din 29 mai 2012 Toate Articolele Autorului trecere S-au scuturat castanii mei de floare și liliacu-și scutură din plete, luminile în mine-s violete cu irizări albastre de cicoare La crugul lumii mai îndemn speranțe când alte flori se-aprind în jar acum și, așezându-le duios în vechi album, rescriu din doruri triste alte stanțe. Că primăvara-mi trece peste geană cu înfiorarea ei de blânde
TRECERE de LEONID IACOB în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358715_a_360044]
-
nouă Când luna mai deschide un ochi peste-ntuneric! Mă plânge înserarea, când cerurile plouă; Nu-mi frânge jurământul din asfințitul sferic! E-acolo o legendă a inimilor noastre Încătușate-amarnic într-un apus timid; Ce sânge erau macii, ce amintiri albastre Descătușează somnul, încarcerat perfid... Și cântă peste mine-n atâtea strune, dorul Și te-aș mai strânge-odată, deși e lună nouă; Atinge-mă, iubite, să simt din nou fiorul O clipă, doar și-apoi mi-oi rupe visu-n două... Cu
SĂ NU M-ATINGI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358659_a_359988]
-
la suprafață - din care rezultă „resturi menajere” - care ajung în prăpastia „fără fund” a săracilor. Aceștia - învrăjbiți și flămânzi - cercetează atent... fiecare colț al prăpăstiei în speranța de a mai găsi ceva... uitând să mai privească spre „lumină” - spre zările albastre, spre un cer “mult prea mare și mult prea înalt”... pentru o existență atât de umilă și atât de ... efemeră... Lumină care străjuiește liberă, regală, nestingherită - această sumbră priveliște... așteaptă parcă - căutători însetați de adevăr pentru care - toate prăpăstiile pot
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“... (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI” ... ) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358723_a_360052]
-
zonă durează numai un sfert de oră până la înnoptarea deplină. Ne-ar fi bucurat să revedem frumosul lac numit și el Montezuma, cu maluri parcă stabilite cu ajutorul compasului și cu apă venind din necunoscute adâncuri tulburător de clară și de albastră. Lacul e străjuit de stânci în care au fost săpate locuințele foștilor indieni care mai apoi au dispărut în mod misterios, fără să lase nicio urmă. Am avut parte de imagini de neuitat și în ziua când am vizitat localitatea
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
PĂRĂSI! Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 517 din 31 mai 2012 Toate Articolele Autorului Ostenite-s limbile pământului, care ticăie-n fiecare ceasornic stricat, ce-l are cel ce-n toate-i priceput pe masa vremurilor. Oțelul venei albastre se mișcă-n mașinăria uriașă, lepădat de speranță. Tocul timpului scrie pe răbojuri semne neînțelese, ce-ndatornicește suflete. Scâncetul pruncului din miezul inimii ne arată că o arcă s-a rupt pe fluviul veiții. Prin beznele tunelelor, plutesc celule și atacă
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
Inima este puternică. Luptă și sunt șanse să scape. Vă rog insistent să așteptați pe hol. Septicemia, carcatița uriașă, își întinsese brațele, încet și sigur, dar sunt șanse de a se arde și retrage. Stele uriașe se prăbușesc în scântei albastre printr-o lume de fum. Undeva, unde și-a zbura este altceva, o voce-i apasă puternic timpanele în care aude urlete: - Nu pleca. De sus ninge cu rugină. Roșul arderii îi frige cu gheață șira măduvei. Greutatea lumii acesteia
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
valurile sunt pagini / țesute de mare / din scoici / șoaptele înalță altare / luna arde un infinit / noaptea scurge norii / într-un alb descânt / freamătă țărmul de iubire / pe un portativ de alge / meduzele compun o simfonie / ancorat e timpul / în fereastra albastră / zorii murmură un dor / singur răsăritul / mai sărută o dată / talpa incendiată / a unui asfințit” (Feerie). Că nimic nu e simplu și că poetul și-a asumat un destin de Sisif, reiese limpede din următoarele versuri: “viscolesc umerii goi / spaime șerpuiesc
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
noi o umbră crestează dimineți”. Nimic nu este gratuit, nimic nu se obține fără jertfă și fără muncă istovitoare, aproape insuportabilă. Foarte frumos poemul: “Adie o mirare de înger” dedicată memoriei lui Fănuș Neagu: “hergheliile s-au oprit / în pășunea albastră / nu mai nechează nici umbra / agățat de un nor / a rămas doar un strigăt / să spargă liniștea / prăbușită de ieri în fereastră / pe creanga de zarzăr înflorit / atârnă o lume buimacă”. Există în volum imagini tulburătoare, cu sintagme reușite, inovatoare
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
de gheață. Tu, raza mea de soare, venit-ai să-ncălzești Fărâma mea de suflet, pierdută-n așteptare, Să îmi redai curajul... Iar tristele-mi povești Le-ai prefăcut în perle și le-ai spălat în mare... Tu, cerul meu albastru! Tu, zarea mea senină Cu razele-ți celeste mi-ai încălzit iubirea Să mă împac cu Viața-mi. Iar când mi-ai dat lumină Și acceptat ca Mamă, mi-ai împlinit menirea. 11.03.2011 Referință Bibliografică: ÎNGER ȘI SUFLET
VERSURI TU, MUGUR de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358748_a_360077]
-
locul faptei. Am coborât cu toții din tractor și ne-am grupat, așteptând ca inginerul agronom să ne îndrume spre parcela pe care trebuia să o recoltăm. Între timp, au mai sosit pe câmp și alți școlari și profesori. Cu ochi albaștri și în picioarele goale Agronomul, un om cu experiență în ale câmpului de arahide americane, ne-a explicat cum să procedăm pentru a dezghioca din pământ prețioasele roade ce urmau să plece la export peste mări și țări. Instructajul fiind
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]