6,661 matches
-
nu se cunoască că a umblat mână de om cu el. Apoi se retrase și ea spre râpa Gârcineanca, unde se dezbrăcă de haine și le puse la uscat. Neavând parte să se înfrupte din harbuzoaică și fiindcă se făcuse amiază, a simțit cum foamea îi dă târcoale. Scoase din traistă merindele ce i le pusese maică-sa și-și potoli foamea, gândinduse că era zi de sărbătoare, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos. „Doamne, iartă-mi păcatul lăcomiei, tare poftă mi-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bună dimineața, domnu’ învățător; − Să trăiești, băiete. Aș vrea să-ți spun câteva vorbe, dar nu se poate discuta așa în grabă. ți-aș propune să-ți faci timp și să vii până la mine duminică, cam pe la ora 6 după amiază. Să-ți iei și vioara cu tine, ca să mai repetăm bucățile noastre și să înveți unele noi, pe care le-am descifrat din niște partituri pe care le-am primit de la fiică-mea; − Am înțeles, domnu’ învățător, vin sigur, spuse
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o liniștea, cu vorbe blânde, părându-i rău că a făcut prostia să-i povestească urâtele noutăți înainte de culcare . Dar acum era târziu să-i mai pară rău. Dimineață toți din familie s-au răspândit fiecare la treburile lor. Pe la amiază când copiii sau întors de la școală Maria privi spre ei și își aminti de spusele lui Costache și de visele ei și o podidi din nou plânsul. Maricica se apropie de dânsa și își aminti de o poezioară pe care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de către părintele Mironescu. în astfel de sărbători se bucură oricine de binemeritată odihnă, chiar și cei care trebuie să aibă grijă de animale și femeile care trebăluiesc în gospodării cât e ziua de lungă, în zilele de lucru. în după amiaza acestei duminici, pe la chindie, un grup de femei, îmbrăcate cuviincios ca în zi de sărbătoare, se adunase în poarta cimitirului, de unde se vedea bine și islazul comunal pe amândouă părțile, adică și cel pentru vitele cornute mari și cel pășunat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
obicei, apoi, cu boii legați la coada căruței, au plecat spre Pungești . La întoarcere Costache a luat în căruță și pe învățătorul Isailă, originar de prin părțile Coșeștilor, dar care acum lucra la Pungești. Au plecat din Băcești cam pe la amiază, fiind primăvară nu era prea cald iar boii, fiind înalți și cu pasul mare, aveau spor la mers. S-au ținut în pas cu căruța până la trecerea pe Valea Racovei, unde au dat de o pajiște bună de păscut, cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
contingentelor de recruți 1941 și 1942, semn că războiul bătea la ușă și pentru noi. În timpul rebeliunii legionare am făcut parte din trupele garnizoanei care i-a temperat pe legionari, apoi o muncă tenace, epuizantă, cu program dimineața și după amiaza pentru instrucție după model german. Numai tinerețea a fost cea care m-a susținut pentru acest efort sisific! Abia dacă aveam timp să mă odihnesc câteva minute la prânz. Și acum, când trec cu trenul pe la Focșani revăd locurile acelea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ființele care se iubesc. Revin la spital. Prin strădania colonelului doctor Vasiliu Nicolae și a soției sale am depășit starea critică în care mă aflasem, pregătindu-mă pentru un eventual transport spre un spital din vestul țării. Într-o după amiază, în timp ce mă odihneam și era o liniște generală în acea aripă de spital, aud o voce divină ce venea din vecinătatea spitalului. Ascultam extaziat, cu sufletul înfiorat și cu lacrimi pe obraz!... Vocea aceea atât de frumoasă mi-a adus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă pot întoarce până nu se dezgheață drumul clisos pe care îl aveam de făcut. Întâlnesc la centrul comunal pe unul din inspectorii școlari și-l rog să nu-mi ocolească școala. Îmi promite că va veni în orele de după amiază, dar până să plec eu se hotărăște să mă însoțească. Cum ajungem pe o pantă din apropierea satului, pe locul ridicat în care se afla, școala zâmbea în soare cu haina nouă ce o îmbrăcase cu trei luni în urmă. Ajunși
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am comentat cu mulți din jurul meu și constatam că și alții percepeau nevoia unei schimbări. În convorbirile telefonice cu fiica mea, i-am spus și ei despre acel vis repetat al meu, cu o anumită semnificație. La 24 august, spre amiază primesc telefon de la Mariana - veselă - peste poate, că pleacă în Belgia, la Cosmin, să sărbătorească obținerea cetățeniei belgiene, pentru el și familia sa, reamintindu-mi că visul meu premonitoriu din ziua de Paști se adeverea acum! Entuziasmată a exclamat: „Oare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Șeful secției Operații e cel care gândește și desenează războiul la o Armată. Atunci era (Dumnezeu să-l odihnească!) colonelul Vlăsceanu Iordan. El fuma numai Kent, pe vremea aia era ceva, începea o cafea de dimineață și o termina la amiază și, odată pe săptămână, ne ducea la coniac cu Pepsi pe noi, care aveam salariile mai mici. Dar ce făcea el? Răspundea la telefoane, ca să nu fim deranjați noi, lucrătorii. Toate lucrările pe care le făceam, inclusiv cele dactilografiate, el
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să întrebăm. S. B.: Am dus-o greu în perioada aceea. Când au venit camarazii noștri de la paradă nu ne mai recunoșteam reciproc: ei erau grași, bine ținuți, că avuseseră un regim de lux, cu fripturi, cafele și somn la amiază, ca să dea bine la televizor; noi, străvezii, cu ochii duși în fundul capului, stociți. Și pentru asta, ei toți au fost ridicați în grad, unii chiar câte două trepte odată, pentru îndeplinirea cu succes a misiunii. Le era și lor jenă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
săptămâni. Cu gratii acolo, dar umilința aia... M. M.: Asta e. Dar nu eram noi vinovați. Noi cât am putut am ținut la demnitatea lor, adică nu i-am umilit. S. B.: În fiecare zi, la 4 sau 5 după amiaza, erau scoși jumătate de oră la plimbare. Se făceau ad-hoc plutoane de pază și stăteai cu arma cu muniție de pază, căci nouă ni s-a retras muniția prin februarie. După ce au plecat, noi am fost puși să eliminăm gratiile
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în formă de piramidă, câte-un petic de pământ roșu care explică astfel culoarea cărămizilor de aici. Toate astea și încă multe altele-ți creează o stare de bună dispoziție, în cazul meu trezită brusc dintr-un somn greu de după amiaza, făcând adevărate minuni. Nici nu m-am supărat anticipat, pe gazda noastră pentru faptul ca ne va fugări prin târgul de oale și cred că nici nu te poți supară vreodată pe Mousen care, când e vioi ca un adolescent
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Copacabana. Uneori mergeam doar cu soția, alteori cu încă o familie din Consulat, pentru mai multă siguranță. Mă feream de orele când plaja era plină de cariocani și turiști străini și mă feream și de soarele periculos dimineața și la amiază. Spre apusul soarelui și seara, Copacabana rămâne încântătoare, dar te poți mișca și respira mai în voie. Zona Copacabana, în care astăzi locuiesc circa 1 milion de cariocani, era în secolele XVIII și XIX puțin populată, preluându-și numele de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ale bărbaților invizibili care-l aruncau În sus și a doua oară se ridica mai sus decât prima dată și apoi Îl vedeam În ultimul și cel mai Înalt zbor, Înclinându-se, parcă definitiv, pe fondul albastru de cobalt al amiezii de vară, ca unul din acele personaje paradisiace care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din nord-vestul Rusiei au gonit prin fața ochilor mei și În ziua următoare au cedat locul pădurilor de pin și pârloagelor germane. Mama și cu mine jucam un joc de cărți numit duraciki, pe o masă rabatabilă. Deși era ziua-n amiaza mare, cărțile noastre de joc, un pahar și, pe un alt plan, Încuietoarea unui geamantan se reflectau În fereastră. Printre păduri, câmpuri și râpe abrupte, printre căsuțe Îngropate, acei jucători de cărți imateriali continuau să joace constant pentru mize constant
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la Paris la patru după-amiaza și chiar dacă oprirea nu dura decât o noapte, aveam Întotdeauna timp să cumpăr ceva - de pildă o mică insignă cu Tour Eiffel, vopsită destul de grosolan cu argintiu - Înainte de a ne urca În ziua următoare, la amiază, În sud-expresul care, În drum spre Madrid, ne lăsa În jurul orei zece seara la gara La Négresse din Biarritz, la câțiva kilometri de granița spaniolă. 2 Biarritz-ul Își mai păstra specificul În perioada aceea. Tufe prăfuite de muri și terràis
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Vânătorii de capete încoronate, mercenarii cu simbrie, se vindeau celui care plătea mai mult. Împărțiți în tabere, scoteau săbiile, se încăierau între ei ca orbeții, pustiiau târgurile; vărsările de sânge, jafurile, omorurile se țineau lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
imagini și evocări s-au transformat pentru mine într-o realitate dură ca un zid, de neclintit. Și totuși, nu mi-a fost cel mai greu. Cel mai greu mi-a fost cu o zi înainte, sâmbătă 26 decembrie, pe la amiază, când așteptam într-o săliță, împreună cu Doina, tata și unchiu’, s-o aducă pe mama de la morgă. Morga era alături, dincolo de o simplă ușă care se putea deschide în orice clipă: urma s-o văd pentru prima oară pe mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vorbit îndelung: mi s-a părut ușor agitat, dar cum așa era el de obicei în ultima vreme, starea lui nu m-a alarmat. A doua zi de dimineață, pe la zece, m-a căutat încă o dată la telefon, iar pe la amiază, probabil, „a făcut-o”, servind un prânz exclusiv de medicamente, de medicamente și de apă, necesară dizolvării tabletelor. Lângă divanul de pe care, în chinuri, se prăbușise, s-a găsit o cratiță pe jumătate goală. Încălzea de mult la sân șarpele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
făcut să și pluseze în această poză. Dar nu se poate să nu-l fi și amuzat în aceeași măsură. „Cam sătul de la un timp de savantlicuri, simțeam nevoia să petrec, să râd. Și așa cum m-a făcut atunci, de la amiezi până seara târziu, Gorică, l-a răscumpărat față de mine de toate păcatele”, concede la un moment dat naratorul. Nu e nevoie să mai citez și pasagiul din Craii în care Gorică Pirgu e suprapus destul de inechivoc cu Caragiale-tatăl. Dar dacă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
femeile și tineretul, aduceau apă cu cobilița de la o fântână din afara satului, singura cu apă bună de băut. Iarna pe viscol și vara pe ploi torențiale era foarte greu de adus apă de la acea fântână. În ajunul sărbătorilor, sâmbăta după amiază, se formau cozi cu cei care erau veniți să se aprovizioneze cu apă de la acea fântână. Deși se consuma foarte multă apă, n-am pomenit niciodată să se fi terminat, sau tulburat apa din acea fântână. Pentru adăpatul vitelor și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a plecat cu hoțul cu mâinile legate, pe jos de la postul lui de jandarmi unde îl avea arestat, către primul post de jandarmi din drumul spre oraș. Era o zi călduroasă de toamnă. Drumul trecea printre culturi de porumb. Către amiază au întâlnit o fântână cu cumpănă, și deținutul, însetata, l-a rugat să-i dea voie să bea puțină apă. Cumpăna ținea găleata mai sus de statura unui om. De acord, bunicul i-a scos apă din fântână și i-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
au speriat și tanti Mărioara și unchiul Dumitru, m-au dezbrăcat de hainele ude, m-au spălat, m-au schimbat și au făcut haz de mine, dar m-au prevenit serios să nu mai fac așa ceva. Mai spre vară, pe la amiaza zilei m-am urcat pe acoperișul bisericii care era alături de școală, ca să ajung la un cuib de păsări. Unchiul m-a văzut din casă sus pe acoperișul bisericii, dar a stat nemișcat după perdea cu gândul că dacă văd că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]