11,066 matches
-
împleticea printre mesele terasei și se înălța peste parcul cufundat în beznă și-n țârâit de greieri și peste bulevardul Titan din stânga, trasat de luminile lunecânde ale farurilor mașinilor. Fețele celor de la mese păreau să se întoarcă și să se aplece, ferindu-se din calea gândului său care se dizolva, totodată, în lumina neoanelor dimpreună cu întâmplări de tot felul. Tot ce-și mai amintea era c-ar fi trebuit să țină minte acele întâmplări, și uite că le pierduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rău, bă, nu te mai văicări. Îmi vine să vărs. Ține: o sută de mii. Pentru-o palmă, cred că-i destul. Să-ți fie primit și ție, și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: Nu știu, Adriene, mă fut. Pentru mine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în neam că și-au bătut joc și au jefuit un popor și o țară. A consemnat pentru dumneavoastră Rafael Ogrinjan. Iliescu și modelul suedez - altă mască jalnică a democrației originale. Petre Roman nu minte, iată, e momentul să ne aplecăm asupra biografiei politice a fostului număr doi din FSN, ajustată și romanțată de el însuși, imediat după a doua venire a minerilor în București, în septembrie 1991, cu misiunea expresă de a răsturna guvernul și pe însuși mentorul democrației originale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lecții. — Așa mă gândeam și eu. Ce voiai să zici cu Action Man mai Înainte? Fruntea i se Încrețise din cauza efortului de a-și aminti ce-o nedumerise. I-am zâmbit cu blândețe, Întrebându-mă dacă ar trebui să mă aplec spre ea și să o bat ușurel pe mână. — Nu-ți bate căpșorul tău frumos cu asta. — Dar... — Sam nu voia decât să sublinieze că la mijloc sunt oameni și sentimente, Îi explică Rachel. Nu e doar o joacă. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din moment ce Linda nu-l poate ține lângă ea, ar trebui să renunțe la el, dar nu așa merg lucrurile Într-o relație. Lesley se Încăpățână să se bosumfle. Nu văd ce motiv ar avea. Tare aș fi vrut să mă aplec și să-i vâr lingurița de ceai pe nas; măcar așa să mai zdrăngănească ceva prin capul ăla sec. Nu i-ar strica o schimbare. 4 După cum mă lămurise deja Linda, eu nu eram invitată la ședința din seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
amarnic. În focul discuțiilor de după rezultatul votului, Lesley Își părăsise locul. Fundul ei Îmbrăcat În țesătură sintetică galbenă era sprijinit Într-un unghi sugestiv de pervazul ferestrei ocupat de Derek, iar ea Îi zâmbea, Întinzând mâna după țigară. El se aplecase Înainte pentru a i-o oferi și, prefăcându-se că-și caută echilibrul, mâna Îi zăbovea apreciativ pe liniile bine conturate ale posteriorului ei. Nici că și-ar fi putut găsi un moment mai prost. L-am văzut toți. Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
hainele. Am tras apa și-am ieșit din cabină. Tot nu se auzea nici un zgomot de la vecina mea. Prinsă Între sentimentul că aș fi deranjat și dorința de a ajuta În cazul În care ceva era În neregulă, m-am aplecat cu grijă și m-am chiorât pe sub ușă, Întrebându-mă dacă mă va zări și se va simți jignită. De Îndată ce-am văzut piciorul țintuit lângă perete Într-un unghi ciudat, am știut că nu era nevoie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și se va simți jignită. De Îndată ce-am văzut piciorul țintuit lângă perete Într-un unghi ciudat, am știut că nu era nevoie să-mi fac griji că mă va observa. După cum era așezat, trebuie că femeia avea capul aplecat peste marginea vasului de toaletă. Dacă n-aș fi știut că nici una dintre elevele de la ora de yoga a lui Rachel nu coborâse la subsol, m-aș fi gândit că era vreuna din ele, având o mică criză de grețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
luminată de un neon roșu al unui restaurant de kebab mă orbeau. Mi-am Întors capul de la stradă ca să le evit și m-am trezit că mă uit pe geamul unui bar. Prin fereastra enormă, am zărit un cap cunoscut, aplecat peste o halbă cu bere. Stătea singur la masă. Măsura nevoii mele de a vorbi cu cineva, oricine, despre ce se petrecuse putea fi dată de faptul că am ales În mod deliberat să beau un pahar cu Jeff. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Fliss, Brian, Naomi, Jeff, Derek. Într-adevăr, lista suspecților nu era prea lungă... 8 — Nimeni, zise Lou cu fermitate, n-o să mă convingă că Derek i-a zdrobit fața femeii ăleia. — Cine crezi că a fost, Lou? am Întrebat eu, aplecându-mă spre ea. — Nu asta e ideea, ne Întrerupse nerăbdătoare Rachel. Ce ne interesează pe noi În clipa asta este faptul că polițiștii sunt convinși că Derek e vinovatul. În mintea lor, ei au tras deja concluzia asta - el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu a fost dus acolo ulterior. Nimeni nu ar fi riscat să târască un cadavru pe coridor și să fie observat de Jeff care stătea chiar acolo, În birou. — Dacă nu cumva e chiar el vinovatul, spuse Rachel de Îndată, aplecându-se Înainte. — Jeff o omoară În birou - cu pereții aia atât de transparenți, ar fi fost cam prea În văzut lumii, nu? am Întrebat eu, cântărindu-i cuvintele. Oricine ar fi putut să vadă ce se petrecea Înăuntru. Poate s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aer În piept. Dar mă enervez la culme ori de câte ori băieții ăștia au necazuri cu poliția. Pentru ei, e o joacă... Lou și cu mine o luarăm Înapoi, către sală. Vântul se Întețise și rafalele sale biciuiau podul. Instinctiv, ne-am aplecat și noi În aceeași direcție, ca să ne echilibrăm. Nu știam ce să zic, căci n-o mai văzusem niciodată pe Lou În starea asta. Eram complet nedumerită. Crezusem Întotdeauna că era un monument de calm. Acum, mă simțeam de parcă văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
măsură a alcoolului ingerat, așa că nu era nevoie de prea mult ca să fie trezită la realitate. — Ce-a zis? Întrebă ea de Îndată, pe un ton serios. — Nu mare lucru. Nici el nu cred că Derek e vinovatul. Rachel se aplecă spre mine ca să audă mai bine. Dar cine crede că este? — A zis că eu. A fost o glumă. Se uită la mine, nevenindu-i să creadă. — Brian a spus o glumă? Am dat din cap că da. — Incredibil. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și era destul de greu să nimeresc secțiunea În care se găsea apartamentul ei. — Aici e, Îmi zise În vreme ce ne apropiam de ea. Mersi. Am parcat dubița În fața intrării corecte. Mi-a dat un pupic de noapte bună și a coborât, aplecându-se apoi, ca să-mi spună prin fereastra mașinii: — Sâmbăta viitoare. — Rămâne stabilit. Am privit-o urcând scările și intrând pe aleea care ducea spre ușa de la intrare. Era Îmbrăcată cu impermeabilul negru, strâns bine În jurul mijlocului cu cureaua, iar părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așa de libidinos! N-ai vreo Întâmplare interesantă din viața ta pe ai dori să mi-o Împărtășești? Tom scutură din cap plin de tristețe. — Tu ești singura care se distrează. Apropo, zilele trecute mi-a venit o idee. Se aplecă peste masă, purtând pe chip cea mai serioasă expresie de care e capabil. — Sammy, ți-a trecut vreodată prin cap că domnul Mușchi chiar ar putea fi vinovat de toate capetele de acuzare? Ar fi o mare ironie, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Linda. — Poftim? căscă ea ochii. Glumești! Am scuturat Încet din cap, În semn că nu. — Și știi ce m-a făcut să-mi dau seama? Gustul vestimentar oribil pe care-l are Lesley. Ce ironie, nu? Nu pricep, zise Rachel, aplecându-se Înainte În scaun, pe drept cuvânt nedumerită. — Totul Începe de la Jeff. A spus că a văzut-o pe Linda În acea după-amiază, pe coridorul de la subsol și că era bine mersi. A mai zis și că e absolut sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
succes și de Rachel. — N-ai intenționat s-o ucizi pe Linda, am spus. Era o afirmație, nu o Întrebare. Firește că nu. Se cutremură, de parcă Întreaga scenă i-ar fi revenit În minte. Sprâncenele i se Încruntară și se aplecă spre mine, vrând să mă facă să pricep cum se petrecuse totul. — Știi cum era ea câteodată, Sam. În clipa aceea, se Îneca de furie. A intrat În toaleta femeilor, m-a văzut și asta a fost ultima picătură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de sentimentul de vinovăție, Sam, spuse ea. Ei bine, ai reușit? Nu, pe moment nu, am răspuns. Dar nu pot să nu mă simt așa. — Acum au trecut toate. Ai avut o alegere de făcut și ai ales. M-am aplecat către ea. — Am făcut ceea ce trebuia, am zis, iar glasul Îmi oglindea lipsa de convingere. În clipa aceea, mă disprețuiam. Rachel scutură Încet din cap. Stătuse atât de nemișcată, Încât chiar și această mișcare imperceptibilă fu un șoc. — Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu e tocmai pregătit să Înfrunte lumea din afară. O mașină opri dinaintea mea. Am examinat-o curioasă. Cel puțin Înăuntrul ei era uscat. Portiera din dreptul locului pasagerului se deschise larg, dar nu coborî nimeni. Apoi, șoferul s-a aplecat peste scaun și a Început să gesticuleze. Am privit peste umăr, dar nu era nimeni În spatele meu. — Vrei să urci odată În nenorocita asta de mașină? striga el. Bănuiesc că asta spunea, pentru că zgomotul ploii te asurzea. Șoferul era sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
violent. Nu, mersi, Derek. Cu toate astea, sunt flatată. O dată a fost suficient. Fără supărare, bine? Am făcut stânga Împrejur, dar Derek n-avea de gând să renunțe așa de ușor. I-am simțit mâinile uriașe pe umeri și se aplecă atât de mult spre mine, Încât respirația lui mi-a Încălzit urechea atunci când deschise gura să Întrebe: — Ce e, Sam? Nu-mi spune că nu te-ai distrat bine, Înainte. E din pricina lui Jan? Nu trebuie să-ți faci griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ce e, Sam? Nu-mi spune că nu te-ai distrat bine, Înainte. E din pricina lui Jan? Nu trebuie să-ți faci griji. Crede-mă, ea mă Înțelege. N-o să existe nici o ripostă. Haide. Foarte sigur de sine, el se aplecă să-mi sărute ceafa. — Relaxează-te... M-am eliberat și am Întors capul ca să-l privesc drept În față. — Fii mai modest, Derek, l-am repezit eu. O dată a fost destul. Nu ești genul meu, nu-mi plac bărbații manierați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
literatură. În ciuda vârstei sale tinere, Omar Khayyam este deja un eminent filassouf, un vânat cu mult mai mare decât acest nefericit de Jaber. Cu siguranță, omul cu cicatricea pe obraz nu l-a recunoscut, pentru că se Îndepărtează de el, se apleacă din nou asupra bătrânului, de-acum amuțit, Îl apucă de păr, Îi zgâlțâie capul de trei-patru ori, se face că vrea să i-l crape de zidul cel mai apropiat, apoi Îi dă dintr-odată drumul. Deși brutal, gestul rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se apropie. Acestea Își prezintă pe nerăsuflate raportul, răspund la câteva Întrebări, se străduiesc să arate de ce au lăsat să se creeze o asemenea Îmbulzeală pe străzi. După aceea, este rândul omului cu cicatrice să se justifice. El se apleacă spre cadiu, care pare să-l cunoască de multă vreme, și se lansează Într-un monolog Însuflețit. Abu Taher Îl ascultă cu atenție, fără a lăsa să i se ghicească părerea. Apoi, rezervându-și câteva clipe de reflecție, poruncește: — Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o Înmâneze suveranului, oamenii se adresau mai curând cămărașului, care se apleca de fiecare dată să primească foile, având Întotdeauna pe buze o vagă promisiune că va da curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]