KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...241 242 243 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

fel din Încurcătură, am vrut să-i spun ceva amabil și convențional Evei, care se oprise la un pas În laterala dreaptă a fotoliului lui Adam Adam, ca și când ar fi vrut să ne aibă pe amândoi sub ochi. N-am apucat; bărbatul mi-a luat-o Înainte, adresându-i o explicație cu care se simțea parcă dator: - Pe el Îl așteptam, ți-am vorbit În mai multe rânduri despre această Întâlnire. Îi reținusem numele și știam că Într-o zi va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Cheliosul continua să surâdă bonom, dar vocea lui nu lăsa loc nici unui dubiu: omul era cât se poate de serios. - Am avut de optat Între un asasinat și o răpire. Ce ați fi ales În locul nostru? Am simțit că mă apucă amețeala. - Puteți fi ceva mai explicit? Ce spuneți sună aiuritor... - Mister Adam, este adevărat că peste două zile dumneavoastră urmează să susțineți o anumită comunicare la Congresul mondial de istorie de la Paris? - Nu văd legătura. Și nu este vorba de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
nostru de analize. Puteți să folosiți concluziile laboratorului vostru de analize drept șampon, adică să vă spălați pe cap cu ele, că de altceva tot nu sunt bune! Mi-a stat pe limbă să spun vorbele astea. N-am mai apucat: din difuzorul instalat habar n-am unde s-a auzit pe neașteptate vocea de la micul dejun, la fel de calmă și egală: - Domnul Zoran să se prezinte imediat la sala de consiliu. Doctorul Wagner a fost găsit mort În biroul său. Repet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
greu de explicat... M-am oprit din nou. Orgoliul de istoric prob, doct și pozitivist Îmi interzicea să Înaintez pe această cărare spinoasă, așa cum mă reținuse să formulez o concluzie clară și la finalul lucrării pe care n-am mai apucat s-o prezint la Paris. Plonjasem deja periculos În poezia istoriei. Mă intriga Însă suficiența burdușită de curiozitate a așteptării lor: va da sau nu handicapatul de elev examinat răspunsul cuvenit? Îmi ceruseră să-mi exemplific teoria privitoare la repetabila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
din motive de conaționalitate sau pentru că Îmi inspira mai multă Încredere, cu toate că nici aceste argumente nu erau de neglijat. Ca să vezi pe ce cărărui Îi umbla mintea micuțului Don Juan la acea oră târzie din noaptea pătimirii sale! N-am apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee. Proastă, bineînțeles. Cum Îmi putusem Închipui că ar fi fost posibilă conectarea computerului la internet?! Te agăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
zău, și te rog să mă crezi: chestia asta nu mi se Întâmplă foarte des. - Iar țipă orgoliul din tine. Ca să te liniștești, o să-ți spun că am urmat trei ani de filozofie și litere, iar de fizică m-am apucat abia pe la 21. Am făcut-o tocmai pentru că filozofia te Învață cum să pui Întrebări, nu și cum să dai răspunsuri. Și nu te Învață foarte bine nici măcar asta. Planeta noastră este ignorantă nu pentru că oamenii dau răspunsuri greșite, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
la faptă e mai mică decât pentru bărbați, dar nu Întotdeauna ăsta este un lucru rău. M-a sărutat - pe obraz, e adevărat, nu fără o doză apreciabilă de afecțiune Însă. Cam maternă, după gustul meu, dar n-am mai apucat să i-o reproșez: deja ieșise pe ușă. (Reflecție: dacă băieții - respectiv, fetele - de pe-acolo și apar cu aceeasi viteză și talent cu care dispar, Interpolul devine În ochii mei o instituție demnă de adâncă stimă.) În așteptarea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mai imprevizibilă În reacții decât eram eu dispus să accept că ar putea fi. N-a spus nimic. Și-a așezat doar mâna pe brațul meu drept, strângându-l ușor. În semn de Înțelegere? De solidaritate? De tandrețe? N-am apucat s-o Întreb. Mâna ei mi-a părăsit brațul Într-o mișcare rapidă și imediat am simțit cum Îmi apasă buzele cu palma. A stins lanterna și a șoptit: - Sst! Vine cineva... Mi-am Încordat auzul, strivind, În același timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mare profesor, ca să mă exprim corect. Până când medicamentul și-a făcut efectul au mai trecut câteva minute, dar n-avea a face, depășisem faza emoțiilor, acum ele Îmi păreau gratuite și ridicole - Adam Adam era un tip forte, ce naiba mă apucase din senin să mă gândesc la... - Îmi cer scuze pentru incident, adevărul este că În ultimele zile am traversat o perioadă destul de proastă, uneori mă simt vlăguit, anemic și indispus fără un motiv anume - are și Eva dreptatea ei. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
În pericol echilibrul universului, așa că m-am decis s-o scald. Aveam ocazia să fac În felul acesta și un mic test vizavi de memoria profesorului; suspectam eu ceva În neregulă aici. - Tocmai Începuserați să spuneți despre japonez, n-ați apucat să intrați În detalii. Aș vrea să vă aduc Însă aminte că mi-ați rămas dator cu relatarea vizitei dumneavoastră solitare În depozitul-arhivă din subsolul Centrului, când ați mers acolo fără Eveline Fontaine, știți... - A, da, ai dreptate, sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu anunțul găsirii listei de coduri acolo, În subsol, dar femeia era - acum Îmi dădeam seama - prea prinsă de propriul joc ca să observe ceva. Avea și motive, dacă stai să te gândești. După ce Eveline a Închis ușa și s-a apucat să prepare cafele, mi-am aprins o țigară și am tras fumul În plămâni cu voluptate și simț de răspundere, cum făceam de regulă la expirarea intervalului În care Împrejurările mă obligau la pauză de viciu. Nu mă mai gândeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
doar prima apariție. Numele astfel transcris al macedoneanului arăta așa: A L E X N D R U C M Am renumărat literele: 10. Nu putea fi o coincidență: eram pe drumul cel bun. Am Înțeles și de ce l-a apucat subit bilingvismul pe dragul de unchiul Noel. Nostalgii, mister, enigmistică - aiurea... Fii atent: dacă rămânea la franceză, numele lui Alexandru ar fi apărut În forma uzuală din această limbă, respectiv, ALEXANDRE LE GRAND. Or, nu mergea, fiindcă aici avem doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mijloacele necesare pentru a intra când poftește sau când are de efectuat mica inspecție periodică de rutină. Big Brother nu doarme, Big Brother veghează... - În două situații nu mai ești tu Însuți: când vrei să fii ironic și când te-apucă din senin nevricalele. Iar dacă se Întâmplă În același timp și una, și alta, rezultatul e catastrofal. - Se prea poate, dar nu acesta e subiectul discuției! - Corect: acesta este ridicolul discuției. Pot să-ți pun o Întrebare? - Nu Înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mi se pare o prostie, o aiureală sinistră, da’ știi ceva? La câte aberații se publică În ziua de astăzi, cu una În plus sau În minus, tot aia e! Încurajator, trebuie să fiți de acord cu mine... N-am apucat să vorbim despre text, nici acum n-am habar ce crede despre el. Când a auzit ce trufandale Îmi circulă mie libere prin creier, cât era ea de doamnă, doamna M... și-a făcut cruce. Cu stânga. De fapt, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni, ci oamenii supt vremi. Ieri ai fost, azi nu ești. Ieri ședeai, azi umbli. — Oi, oi, oi, spătare Vulture! - se văită cel gras, trăgându-se de barbă. Măcar dacă apucam să-mi iau cărțile! Episodul 9 DUPĂ CĂDERE — Acuma nu-ți fie cu supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cinstește-l, căci după cum îi vezi trupul, așa-i este și inima. Bine ați venit pe frumoasele meleaguri tătărăști! - zise numai zâmbet hanul cel tânăr, ieșind în întâmpinarea lor. — Care e vodă? - șopti Huruzuma, care stătea mai deoparte cu Iovănuț, apucându-l strâns de mână. Pe Iovănuț îl trecu, pe sub sutană, un fior din creștet până-n tălpi. Așa ceva nu mai simțise niciodată. - Uite ăla! șopti el emoționat. Episodul 12 BARZOVIE-VODĂ E ȘI EL OM — Prezintă-mă lui Vodă! - șopti atunci Huruzuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
n-avea treabă cu nime - grăi mai departe Cancioc. De tânără era tânără, de frumoasă îi mersese buhu, laptele de la oi curgea, brânza, mă rog, se făcea, câinii o apăra, ce-i mai trebuia? Că știți și voi, fraților, când apucă femeia de se retrage la munte, cum... — Apăi, frate Cancioc, parcă era vorba să povestești de-un urs - mormăi Stejeran. Stai că vine și ursu acuș. Și cum sta într-o noapte Mădălina și visa la o turmă mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
vuiet de chiote, de țipete, de strigăte care se apropie și-l înconjoară într-o clipită. O mie și una de nații sub o mie și una de înfățișări îl roagă viermuind în jurul lui ceva. Ce? Să cumpere. Ce? N-apucă drumețul, amabil și ușor stânjenit, să cumpere o acadea de-o para sau, mă rog, o chiftea, că, techer-mecher, cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea, pafta, zalhana, cafea, cherestea, mucava, mușama, musaca, dușumea, macara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
rămas să ne spuneți ce doriți doar luminăția voastră. Ne-ați face o mare plăcere dacă ați servi alături de noi această îndestulătoare mâncare. — Fie! - răspunse viziriul. Cum vreți. — Atunci, patru șnițele mari, otomane! - comandă spătarul. Episodul 52 TĂCUTUL BROANTEȘ N-apucă spătarul Vulture să-și termine vorba, că în dreapta lui răsări ca din pământ cu tacâmuri, șterguri, pahare, țigăncușa Cosette. Nescrise-s legile-omenești! Cunoști câte-un om de ani de zile, îl știi blând, ascultător, la locul lui, un exemplu pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
iată-l acum în crâșma lui Kir Haciaturian profund schimbat, stăpânindu-și cu greu tulburarea, trosnindu-și pe sub masă degetele. Ce s-a întâmplat? De cum a văzut-o pe Cosette, țigăncușa lui Kir Haciaturian, Broanteș a înțeles că tot ce apucase să creeze până a nu i se tăia limba este îndepărtat de viață, de realitate, de universalitate. Făcuse o literatură pentru inițiați, pentru răzăși, minată de specificul locului. în ochii țigăncușei adânci, vioi și mari zărea trecând umbrele unor mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
slavone. Ceva-ceva observase și țigăncușa, deoarece, în momentul când îi puse eroului nostru farfuria. în față, se sprijini ușor cu mâna de umărul lui. „O, timp, oprește-te-o țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară viziriul, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture să înghită primul dumicat de șnițel, că Broanteș se sculă în picioare și se uită rugător la spătar. — Vrea afară - îi lămuri spătarul. Luminăția-ta, pe unde ar veni asta... cum îi zice... — Pe coridor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
în bloc. E mult mai ușor. Gândindu-te la mai multe, te gândești de fapt la o noțiune. Și-ascultați-mă pe mine, cu noțiunea te descurci mult mai ușor. închipuiți-vă ce-ar fi dacă în toiul unei bătălii m-ar apuca dorul după una oacheșă sau bălaie lăsată acasă! Cum aș mai lupta eu? Pe când așa, te gândești c-ai lăsat acasă o noțiune și lupți ca leul! De-aia vă și batem pe toți, din Caucaz la Pirinei. Toți vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
curtea, se zărea o loggie. Dar Broanteș n-avea vreme să admire ancadramentele superbe ale ferestrelor, nici frontoanele semicirculare alternând cu cele triunghiulare, nici pilaștri în trepte, deoarece Cosette, cu aceeași grabă urcă la primul etaj, deschise o ușă și apucându-l de-o mână pe Broanteș, îl târî după ea. Ce noroc pe Broanteș! Să descriem puțin camera. în mijlocul ei, la dreapta patului cu baldachin roșu, trona un lavabou. O sobă mică, de tuci, duduind plăcut, ocupa un colț al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-l mai făcu. — La mănăstire n-am mai stat mult după aceea, reluă Cosette întinzându-se după ceșcuță și dezvelind cu acest prilej un genunche - pentru că au venit turcii. Câte am putut să fugim, am scăpat. Pe câte n-am apucat, ne-au dus la Brăila, la un turc bătrân, unul Mustafa, care ședea în port la o masă și ne întreba care din noi vrea să se turcească. Vreo trei din noi n-am vrut și-atunci turcul a râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]