6,318 matches
-
și o ținea pe lângă malul apei, tot înainte. O vreme merseră prin locuri deschise, apoi intrară într-un desiș de răchite și de salcâmi. Am ajuns pe tărâmul lui Cremene, grăi căruțașul, făcându-și cruce. Dacă o să vezi dănțuind niște arătări în chip de fete frumoase să te faci că nu le vezi... Ai priceput, nepoate?... Am priceput, dar nu mi-e frică mie de ele, bade Petre! se făli Culae. O să le cânt la găidulcă, să le văd cum joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îngâna ziua cu noaptea, voinicul a luat sabia magică și a continuat drumul întrebându-se la fiecare pas de ce tocmai lui i-a fost dăruită această sabie. Și mergând el așa mai departe, iată că-i iese în cale o arătare ce se sprijinea într-un toiag presărat cu mii și mii de cristale strălucitoare. Bună, dragul meu călător! Ce te aduce pe tine aici, prin mijlocul acestei păduri? Cu toate că această ființă nu prea îi inspira încredere voinicului nostru, acesta răspunde
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
său tată, nu atât pentru a oferi satisfacție Râului, probabil tatăl nimfei, ci pentru a restaura onoarea familiei. Singura creatură din rezervație fără casă este Strigoiul. Ziua stă pe piatra rece a fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără pomeți. El se prezintă ca spiritul neliniștit al unui tânăr ce-și caută la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de matinală, în timp ce Zmeul doarme foarte târziu dimineața și nu iese din casă înainte de amiază, după care revine doar la asfințit pentru o partidă de șah cu Priculiciul. Zâna Zorilor, Eos după strămoașa sa elină, iese în fiecare dimineață înainte de arătarea soarelui, doar ce se crapă de ziuă, cu o crenguță de liliac sau de alte plante mirositoare. Oricine e atins de crenguța ei, se spune că întinerește cu un an. Condiția este să te scoli foarte devreme, să fii primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
insufli, nu poți cîrmui o haită de lupi. Arus știa asta și era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe undeva, prin
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ca el să deschidă gura. Halal progres înregistrase! Nu apucase măcar să se prezinte, darămite să-și spună păsul. Era vina lui? Oricît de neumblat prin lume ar fi fost, Lupino nu putea să-și asume nereușita. Prea ciudat se comportaseră arătările! Își rearanjă poziția urechilor și a cozii. Trebui să recunoască faptul că atitudinea aceea umilă nu-i dădea mare satisfacție. Mai degrabă ar fi fost bucuros să-și măsoare forțele în luptă dreaptă cu vreun animal, decît să îmbrace prea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să se aștepte. Lupii atacau și abia apoi întrebau. Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ce ziceau ungurii, pentru că el nu era șovin. 9. Ea apăru ca din senin, ca un ecou Îndepărtat al exploziei. Ba chiar ca o cauză obscură a ei, În fața căreia chiar șeful de post se fâstâci, dată fiind lungimea picioarelor arătării pe care le admira visător În timpul orelor de serviciu. Cu așa picioare, chestia cu spațiul vital ți se pare de Înțeles, Își spuse el În timp ce se chinuia să pună cricul: Taie aerul ca un Panzer! Mai greu de Înțeles era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anului în curs fusese raportată și obținută peste plan dintr-o substanță refolosibilă obișnuită, cu un înalt grad de prelucrare, prin sporirea productivității muncii și-o mai bună organizare, și deschise ușa principală a navei. În cadrul ei se ivi o arătare. — Să trăiți. Actele la control, vă rog! — N-am înțeles, spuse Felix S 23. Cine sunteți dumneavoastră? — Sunt robotul-major URSU Vasile. Actele la control, vă rog! — Poftiți, spuse nedumerit Felix, întinzându-i actele. — Mda, actele la control... spuse robotul-major ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ce mi se cerea. Ar fi putut fi o perioadă senină, dacă n-ar fi fost Ruti. În săptămâinile în care noi ne pregăteam de plecare, ea își pierduse parcă toată vlaga. Stătea în praf în fața cortului Leei, ca o arătare de pe altă lume și toți erau nevoiți s-o ocolească. Lea a încercat s-o convingă să se ridice, să intre în cort, să mănânce ceva, să se liniștească. Dar Ruti era dincolo de orice liniște. Leei îi părea rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fuseseră vreodată. În lumina lunii, urmăream frunzele care se duceau la vale până când le pierdeam din vedere. Eram vrăjită de unduirile apei deasupra dunelor de nisip și aproape adormisem când am auzit voci în jurul meu. În susul apei, am văzut două arătări care se mișcau cam pe la mijlocul râului. O clipă m-am gândit că sunt poate spiritele apei sau niște monștri care veneau să mă ia și să mă îngroape într-un mormânt sub apă. Nu știam că oamenii adevărați se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au ieșit ochii din cap, ca la melc. S-a produs fenomene de se încrețea, de spaimă, pielea pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins a se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat parcă și bălegarul din noi... Iar multora, mai subțirei și delicați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi sări în ochi de două ori. Ce-i trebuia ei, la paceură, să-l reclame pe el, la garaj, c-ar fura benzină. Ori, că-n timp ce-o regula (enervîndu-l totodată că ea se tot pupa c-o arătare, strunjită parcă doar din fum de la eșapament), el, Genel, se trăsese afară din fermecătoare și încercase să-și vâre mătărînga și-n curul la stârpitura, ce-i zicea roșcovana c-ar fi Profesor. Ce, parcă nu văzuse el că și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Maicii, ce-și face tot mai des drum pe la ei și, dacă n-o supraveghează, își pitește piesele ei intime de lenjerie feminină între păturile lui de bărbat. Nici cu Oama (cu oarba), nici cu Carla (cu ciunga), nici cu arătarea aceea cu sânii pitici de la slujbă, care-i prepară în fiecare dimineață cafeaua, dar îi și tocește ascuțitoarea, îl ciupește, călcându- l pe nervi, ori îi ascunde gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu-și va lua de iubită decât o soție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
format din două oscioare și trei burtici din piele uscată, îi indică carafa). Prezența dumitale aici, după cum mă temeam, devine din ce în ce mai plăcută. Turnă și băură. Femeia se ridică c-o greu de pronosticat ușurință și scotoci după ceva, într-o arătare de scrin, cu picioarele subțiratice și răsucite. O mobilă sofisticată și jalnică. Se întoarse apoi și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se-ncrețește și-și întunec-al ei vis - Nimfe albe ca zăpada scutur-ap-albastră, caldă, Se împroașcă-n joacă dulce, mlădiindu-se se scaldă, Scuturîndu-și părul negru, înnecîndu-se de râs. Și pe valuri luminoase oceanul lin le saltă, Orice undă lingușește arătarea lor cea naltă, Pe nisipul cald le-aruncă marea-n jocu-i luminos; Oceanicele corpuri, ca statue de ninsoare, Strălucesc în părul negru, ce și-l uscă ele-n soare Pe-a lor perini nisipoase lenevite lănguros. Apoi fug să-mpopuleze verdea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în suflarea unui om, Mare, că-i purtat pe umeri de adânci și mândre vremuri Căci gândiri, cari ieșise dintr-a lumii lung cutremur, El le poart-unite-n frunte și le scrie pe stindard; Când în lumea subjugată pentru drepturi ridic-arma, Arătarea-i salutată de popoare... regi se sfarmă Și a gloriei mândre stele într-a lumei noapte ard. Și de-aceea a lui flamuri le-nsoțesc cu-nsuflețire. El îi duce la învingeri, el îi duce la peire. Cine moare - moare-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ascultă cu iubire cucoșeasca serenadă. Ah! amorul îi pătrunde prin ureche; -n van bătrâna O ciupește-n cap cu ciudă, vrea s-o ție de aripă; Ea se smulge și aleargă tremurândă într-o clipă, Printre gard privește dulce l-arătarea lui păgână. {EminescuOpIV 224} Iar bătrâna cruce-și face cu-a ei labă și gîndește: Tinereță, tinereță! și oftând intră-n poiată; Apărată de-ntuneric ipocrita cea șireată Pe un pui nevrîsnic încă alterată-l pricăjește. Unde este învățatul cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-nvățară ce i iubirea. Știe-atît că c-o privire Galișă poate să prindă pe pașaua ce-și alese. Ș-astfel ea făcând la planuri se-nvîrtește prin ogradă Și trezește-n bucuria-i, din gândire somnoroasă, 75Pe-un clapon, mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl întreabă de nu-i frate, De nu-i văr cu Don Juanul ce cânta de gard dincolo. Dar monahul cel sinistru zise tragic: - "O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a mea lipsă de patimi a lui Plato fenomene. "Cu privirea mea cea castă, de-nteres ne-nfluințată, "Văd în lume și în lucruri numai sâmburul ș-idea; "Prototipu-l văd în toate, și cu-a geniului scîntee "Văd cucoșul lui Mohamet cu-arătare luminată. {EminescuOpIV 225} În sublime revelații a misterului etern, 90"Mulțămesc vestalei groase ce-mi creă această soartă; "Dumnezei or s-ospăteze umbra mea când va fi moartă, "Închin viața-mi cugetărei, - un Pitagoras modern! ". El reintră în chilie, iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păcate prin asceza cea obscură. Ea căta societatea părințelului Chirilă, A claponului lugubru cu humorul lui de bute; El iubește-n ea ideea frumuseței cei trecute, În matroana desflorită vede încă pe copilă. {EminescuOpIV 230} Ea vedea în înțeleptul cu-arătare reverendă Prototipul cucoșimei, pe-al cucoșilor cucoș, Când cu flori de-oratorie și cu ochi bisericoși, Adâncit platonizează în tiradă somnolentă. Astfel dar fini și dânsa drumul sorții pămîntene: Arde lumânarea vieții până la un căpițel. Și acum la bătrânețe, să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Că-i visul unei umbre și umbra unui vis!... Bolnav în al meu suflet, cu inima bolnavă, Eu scormonesc în minte-mi a gândurilor lavă, Închin a mea viață la scârbă, și-ntristare Și-mi tîrîiu printre ani-mi nefastă arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic 60Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele, Unind cu ele știrea nimicniciei mele. O, pârghie a lumii, ce torci al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grămadă Pe masă - prețul săptămînei tale. Și roșă ești ca mărul, de mândrie. Că mama-ți netezește fruntea albă. Ești dragă tatei și numiri o mie Îți dă Ciulei în cisme fără talpă. Fii binecuvîntată-n vecinicie, Tu, înger blond în arătare albă, Dar colo sus în colț de stradă, Aduc doi oameni parc-o ladă. O ladă nu-i - este o raclă, N-urmează nime - nici o faclă Și nici un preot - lângă templu Ei trec cu grabă făr-exemplu. Cine-a murit? - nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
exiști și tu. 62. BOLNAV ÎN AL MEU SUFLET... (cca 1876) Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare, - Prea slab pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic - Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic. Născut făr-de-a mea vină, trăind făr-mai s-o știu, Nu merg cum merg alți oameni, nu-mi pasă de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cum își împletea o țigară cu degete dibace. - De douăzeci de ani trudesc aici, dau boierilor carne să mănânce și mi s-a făcut lehamite... - Oi fi ostenit. - Nu-i asta. Trebuie să fie altceva, c-am avut și o arătare pe drum. Se făcea case dăduse Cristos jos din cer. Umbla prin Cuțarida noastră desculț... -Ei? - Cum îți spun. Umbla înaintea amărîtilor și m-a întrebat: "Tu ce-ai vrea, Pisică?..." "Ce să vreau, Doamne? Să fie bine!" - Și el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]