7,167 matches
-
se prăbușea de sus peste el. 4 Jetul rece de apă îl lovea cu putere, scoțând din el oboseala drumului. Într-un târziu închise robinetul și păși dincolo de margi nea căzii. Din cuierul de pe spatele ușii de la baie luă prosopul aspru și se frecă energic pe tot corpul. Își puse schimburile curate și ieși în cameră. Nu apucase încă să-și desfacă bagajele, așa încât scoase din sacul de voiaj o pereche de jeanși și un tricou pe care le așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă. Lui Toma îi plăcu strângerea de mână a acestuia. Fermă și scurtă, așa cum trebuie să fie orice salut între doi bărbați. Avea pal mele aspre și degetele umflate la încheieturi de reumatism. Bătrânul dădu noroc și cu Vasilică după care se întoarse spre Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în apa de lângă mal: No, voi de ce stați? Dați-i drumul mai departe la treabă! Mintenaș e gata masa și n-am adunat nimic în dimineața asta. Văzând că aceștia încă se codesc, mai adăugă câteva cuvinte într-o limbă aspră și guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a închide ușa după el, Ileana îi strigase că îl așteaptă cu masa pregătită. Aruncase tot de pe el și intrase sub duș. Se spălase îndelung, lăsând apa să curgă la presiune maximă. După ce terminase, încercase să se frece cu prosopul aspru dar constată că nu era deloc ușor. Pe zone întinse, pielea de pe corp căpătase o culoare albastru-închis bătând spre negru și fiecare atingere îi smulgea un geamăt de durere. Pe spate, acolo unde lespedea de piatră îl apăsase, era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Platoul împrejmuit rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba de nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric, molizi uriași cu scoarța aspră și crăpată se ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise acolo, străduindu-se să lase cât mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doar un control foarte amănunțit ar fi scos la iveală falsul. De îndată ce obținuse actele, plecase spre România. Se îmbarcase pe un vas turcesc de pescuit din portul Anadolu Feneri, cu destinația Odessa. Era o zi mohorâtă și bătea un vânt aspru. Traversarea Mării Negre se dovedise mai mult decât aventuroasă. Nu păstra amintiri prea plăcute din acea călătorie, furtuna îi zgâl țâise bine de tot iar el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două zile cât durase traversarea. Vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a-l zdruncina pe intrus, rămânea fără rezultat. Bătrânul părea ca de stâncă, era de neclintit. Oricât se străduia nu reușea să îl miște din loc, îi făcea impresia că are o tonă. În disperare de cauză, apucase reverele cămășii aspre a bătrânului în pumni, răsucindu-le apoi cu putere. Această încercare părea să își facă efectul scontat. La început, glasul acestuia se frânse, după care fața începuse să i se înroșească. În sfârșit, rămas fără aer, moșneagul păru să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
devenise tăcută ca un mormânt. Își scutură capul aruncându-și repede privirea înainte spre platou. Pe peretele de piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins că nu vede bine. Umbrele și semiîntunericul îi jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
binelea și bine făcu. O mișcare în pridvorul aflat în umbră, îi atrase atenția. Ușa se deschidea scârțâind ușor. Silueta bătrânului apăru pe trepte. Părul vâlvoi al acestuia, care se continua cu barba stufoasă era de neconfundat. Purta aceleași haine aspre, deschise la culoare, cu care îl văzuse îmbrăcat de fiecare dată. Singurul lucru care îi lipsea, era toiagul acela de care nu se despărțea niciodată. După câteva momente în care privise cerul înstelat, Calistrat se întoarse înăuntru. Boris se decise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fată? Asta l-a îmbărbătat să scape din încercuirea rușilor și să fugă spre ceea ce credea el că-i România. A aflat, apoi, că ajunsese în Siberia! „Nu mă dau bătut!” rosti hotărât să-și găsească copiii, despărțiți de legile aspre ale vremurilor. Zorii de ziuă îl găsiră în fața postului de jandarmi, căutând să obțină lămuriri despre soarta copiilor. Făcu cerere pentru primirea băieților, dar fata parcă era de negăsit. Cei care o înfiaseră, oameni suspuși ai noului regim, au încercat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
omule? se răsti băietanul. D-apoi, domnul trebuie să plece la slujbă. Că mîine, poimâine va deveni șeful colhozului! Spune-i numai că o venit un om din Sticlăria! se rugă Gheorghe. Care om din Sticlăria? se auzi o voce aspră. Eu sunt Gheorghe Hriscu. M-am întors din război! Măi omule, vorbește mai încet! Știu cine ești, dar n-am ce-ți face! spuse, cu fereală, inginerul Ionescu. Fata-i la mine, dar nu ți-o pot da! Dar e
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu-mi mai provoacă răul fizic din copilărie. Peisajul tot gonind spre nord (pe când eu mă târâi dinspre Babadagul meu spre Constanța) mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se uită urât la lumea din compartiment. El face cursa asta pân’ la Constanța zilnic și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vede că asta am spus-o iar cu voce tare, fiindcă ea a început să chicotească: - Ți-am zis, sunt domnișoară numa-n urechi. Dă-mi limbuța, mi-o dai? Dă-mi-o de tot! Începe să-mi pipăie fața aspră de parcă abia acum ar vrea să mă cunoască, pe când genunchii ei își fac loc între picioarele mele. Buzele întredeschise mușcă din clavicula mea exact ca peștii, fără dinții tăietori. Când mădularul meu scăpat din strânsoarea pantalonului a pătruns în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în Istoria literaturii, îl face copiator al lui Thomas Mann din Zauberberg. În Dicționarul Scriitorilor Români, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, 1995, pag. 29, am dat peste poza unui bătrân de treizeci de ani neîmpliniți, cu o cută verticală aspră la rădăcina nasului, o bască muncitorească pe cap, ochii cu foarte mult alb, gura strâmbată într-un rictus spre un fotograf care nu-ți poate face plăcere, capul ăsta stă ridicat pe două perne, în spate e un geam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe foaia albă a manuscrisului sau pe ușa lustruită maro-cireșie a dulapului. Dacă vrei un studiu de vampirologie: anul trecut, pe vremea asta, abia începeau să mă năpădească gândurile morbide, în diminețile târzii când treceam cu mâinile peste fața mea aspră, măsurându-mi în oglindă ridurile. Și ține seama că pe-atunci eram cu vreo zece ani mai tânăr; exact, doar vampirii trăiesc două-trei sute de ani, eu trebuia să trăiesc o asemenea viață de patriarh biblic concentrată în intervalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu un aer băiețos, cu șapcă de ziarist, blugi cu turul jos și adidași, se instala pe scaunele de la spate. A trebuit să mă deprind să merg cu spatele spre sensul autobuzului, pentru a observa pe fața ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai ales faciesul pe care tunsoarea părului roșu îl face pătrățos. Pe urmă, pe măsură ce primăvara ne ia mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întorși brusc spre mine cu întrebarea nerostită Mă cunoști de undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care poate să-și aducă aminte, se târâie în dimineața aspră de parcă n-am fi în Irak, fără să vadă noroiul de sub el, spre poarta de tablă zincată, prea înaltă ca să ghicești ce se află în spate. Rachetele care au scuturat orașul toată noaptea acum s-au îndepărtat. Generalul a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei. Băieții cu muzica se pun să bată din palme, Viner râde și el cu ochii micșorați în fața lui cărnoasă, ea se învârte pe vârfurile degetelor în șosete, fără să mai simtă răceala cimentului, îi înfige bărbatului capul cu păr aspru în coșul pieptului. În drum s-a adunat toată mahalaua, bătrâna care servește în crâșmă, patronul cu băieții de la fierărie și geamgerie, copiii de pe stradă, bărboșii de la sinagogă, toată lumea ca la nuntă. Când meterhaneaua s-a oprit după o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trup, picioarele-i semănau cu doi cârnați făcuți în grabă părând că vor să-i iasă din pantalonii prea strâmți, capul lui mare ca de taur, aproape disproporționat, era acoperit cu păr scurt și țepos, ochii îi erau injectați și aspri, și gura mai mereu întredeschisă de mușchii faciali foarte bine conturați. Scrâșnea din dinți și urla: Băh, voi n-auziți ce vă spun? Toată lumea sus din pat și în două minute să ieșiți la înviorare! Cine rămâne în cameră, o să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
situația se răsturnase și el nu era nici pe departe un laș. În câteva clipe retrăi incidentul cu proful de chimie, își aminti de ochii înlăcrimați ai mamei sale implorându-l să nu mai cadă în abateri și de palma aspră și grea a tatălui său. Privi o secundă în jur. Colegii lui neputincioși fugind din calea bestiilor, fete lovite cu pumnul peste gură, pline de sânge, eu rămas inert la podea, Erjika încremenită de frică, nereușind să ascundă sticla în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
încercat să mă prindă. Locul lui era acolo, în vagoanele cu miros de drum, băutură ieftină și brânză cu ceapă. Pădurea din fața mea se legăna șoptind din pom în pom povești nerostite, iar ploaia se transforma treptat într-o grindină aspră care-mi ardea obrazul. Într-un fel mă bucuram că am scăpat basma curată din călătoria pe care o începusem, pe de altă parte eram îngrijorat fiindcă mă aflam departe de casă, într-un loc necunoscut, fără un acoperiș deasupra
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o pedeapsă pe care o meritam și trebuia să o ispășesc ca un bărbat ce mă credeam. Badea Vasile mă tot studia cu coada ochiului de parcă atunci m-ar fi văzut pentru întâia oară, îmi întindea obrazul cu degetele lui aspre ștergându-mă apăsat, așteptând să găsească pe dedesubt, ceva anume care-i lipsea. A ascultat de Baci și nu mi-a mai pus nicio întrebare în timp ce fața lui se lumina tot mai mult. Nu mai era repezit și devenise suspect
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din cărți, istoria cu i mare îmi părea un bloc uriaș de granit în care se învălmășeau ani, secole, domnitori, războaie, victorii și din care nu puteam să desprind nici o așchie, darămite un colț. Pentru că era de nepriceput, înalt, abrupt, aspru și rece la pipăit, pietroiul ăsta îmi stârnea doar neplăcere și teamă, ca o problemă grea de algebră. Așa că m-am bucurat când m-am văzut scăpată de el. Dar abia după ce istoria cu i mare a dat buzna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
transforma în fiecare an garderoba. Bucățile de pânză albastră, decolorate, prinse în cuiuțe la geamuri în toropeala verilor moldovenești. Soba construită cândva, pe la jumătatea anilor ’80, cu cahle luate de la demolări. Vată cu câlți și maroniul murdar de hârtie igienică aspră. * În gura mea, cele mai grele trei silabe din viața unui om au o dezamăgitoare ușurătate de a fi. Teiubesc nu știu să spun și poate nici n-aș vrea, dar, habar n-am cum se face, lipsa lui lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a găsit o colegă care avea o cunoștință care cunoștea o tipă care la rândul ei știa un tip... și așa am ajuns să fac a doua vizită la ginecolog. De data asta, era o zi de primăvară, cu vânt aspru. Am intrat într-un spital împreună cu o cucoană pe care n-o cunoșteam, dar care s-a dat drept mătușa mea. Lasă, că te tratează altfel, dacă îi spun că mi-ești nepoată, o să vezi că e mai bine. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]