8,108 matches
-
În 1938 Prima Republica Austriacă a devenit parte a Germaniei Naziste prin anexarea forțată, "Anschluss". Declarația de la Moscova din 1943 a decis că "Anschluss-ul" este nulă și neavenită și a hotărât restaurarea statului Austriac. Karl Renner a format un guvern provizoriu la sfârșitul lunii aprilie 1945 și, printr-o declarație publică, a separat Austria de Germania. După instaurarea păcii, acest guvern a fost recunoscut de puterile învingătoare, dar Austria a rămas divizată în patru
Zonele aliate de ocupație din Austria () [Corola-website/Science/309995_a_311324]
-
de ocupație și a fost divizată la rândul ei în patru zone de ocupație și o zonă internațională în mijlocul capitalei. Ocupația aliată a Austriei a luat sfârșit în 1955, iar suveranitatea i-a fost restaurată după semanrea Tratatului de stat austriac. Ofensiva Viena a luat sfârșit pe 13 aprilie 1945, sovieticii au reușit să cucerească Viena. Aliații occidentali au ajuns în Austria două săptămâni mai târziu. Pe 27 aprilie 1945, cu aproape două săptămâni mai înainte de capitularea Germaniei de pe 8 mai
Zonele aliate de ocupație din Austria () [Corola-website/Science/309995_a_311324]
-
Aliații occidentali au ajuns în Austria două săptămâni mai târziu. Pe 27 aprilie 1945, cu aproape două săptămâni mai înainte de capitularea Germaniei de pe 8 mai, Austria și-a proclamat independența față de Germania Nazistă și a fost înființată A Doua Republică Austriacă. La sfârșitul războiului, Austria și Viena au fost împărțite în patu zone de ocupație, după cum se stabilise mai înainte la Conferința de la Potsdam. Cu permisiunea forțelor sovietice, a fost înființat un guvern provizoriu la Viena pe 29 aprilie și s-
Zonele aliate de ocupație din Austria () [Corola-website/Science/309995_a_311324]
-
a fost ales primul Cancelar al Austriei postbelice, funcție pe care a îndeplinit-o până la sfârșitul anului 1945, când a devenit primul președinte al celei de-a doua repubici austriece. Pe 15 mai 1955, a fost semant Tratatul de stat austriac, restabilind în mod oficial independența și suveranitatea Austriei. Tratatul și-a început acțiunea pe 27 iulie, iar ultimele trupe de ocupație au părăsit țara pe 25 octombrie. A două zi, 26 octombrie, a fost proclamată Declarația de neutralitate, care stabilea
Zonele aliate de ocupație din Austria () [Corola-website/Science/309995_a_311324]
-
naționalizarea școlilor confesionale de către regimul comunist instalat la putere. La acea dată de 1 august, în țară erau patru comunități F.S.C., două la București și două la Satu Mare. Numărul Fraților era de 38. Unii Frați (9), de naționalitate germană și austriacă se hotărăsc să se repatrieze. Cei rămași au desfășurat o muncă de catehizare în șase centre din București, cu aproximativ 400 de copii. Prin Decretul 810/1949, al Consiliului de Miniștri, se desființează toate ordinele și congregațiile cu activități social-educative
Frații Școlilor Creștine () [Corola-website/Science/310012_a_311341]
-
și Severin și care are ca simbol heraldic propriu leul, s-a numit uneori "Valahia mică" în contrast cu Muntenia care apare pe hărți sub numele "Valahia Mare". Alte "Valahii" restrânse că suprafață cum ar fi cea din Moravia, apar pe hărțile austriece până în secolul al XIX-lea cu denumirea "Wallachei" ("Valaska" în limba cehă) că simple mini-republici pastorale compacte, care se conduceau după dreptul valah (jus valachicum), și ai cărei locuitori păstraseră identitatea specifică "valaha", desi lingvistic au devenit în timp vorbitori
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
În octombrie 1937, Ducele și Ducesa au vizitat Germania nazistă, împotriva sfatului guvernului britanic și s-au întâlnit cu Adolf Hitler la Obersalzberg. Vizita a fost mult mediatizată de media germană. În timpul vizitei Ducele a făcut salutul nazist. Fostul ambasador austriac, contele Albert von Mensdorff-Pouilly-Dietrichstein, care era și verișor de gradul doi și prieten cu George al V-lea, a crezut că Eduard a favorizat fascismul german ca un bastion împotriva comunismului, și chiar că inițial a favorizat o alianță cu
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
Bran intră sub jurisdicția Brașovului. După ce Regatul Ungariei a fost înfrânt de Imperiul Otoman, Bran a devenit în secolul XVI, parte a Principatului Transilvaniei, ca mai apoi să fie anexat Imperiului Habsburgic.În 1804, comuna devine parte integrantă a Imperiului Austriac și în 1866 al noului imperiu dualist austro-ungar. În urma primului război mondial, va face parte din Regatul României, alături de restul Transilvaniei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bran se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Bran, Brașov () [Corola-website/Science/310254_a_311583]
-
Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). În prezent, Ițcani și Burdujeni sunt cartiere ale municipiului Suceava. Deoarece satul Ițcani era localitate de frontieră pe teritoriul Austro-Ungariei, funcționa aici un pichet de grăniceri și un punct vamal. Administrația căilor ferate austriece a construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat, în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală, de doi
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat, în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală, de doi antreprenori austrieci C. Gall și F. Ronchetti, constructorii căii ferate Roman - Burdujeni - Ițcani - Cernăuți, și a fost dat în exploatare în anul 1871. La început, la Burdujeni exista numai o simplă haltă pe locul unde se găsea cantonul C.F.R. nr. 283 (fost
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
comuna Burdujeni. Ulterior, halta Burdujeni și-a mutat sediul într-o clădire mai spațioasă, care s-a aflat pe locul unde sunt astăzi birourile Atelierului CFR. Din anul 1881 și până în anul 1902, Guvernul Regatului României a închiriat de la guvernul austriac jumătate din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și vamă românească la vechea frontieră. Lucrările pentru construcția gării Burdujeni au început în anul 1892 pe un teren pus la dispoziție din moșia Burdujeni, în lunca râului Suceava. Terenul
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
Născută ca María Teresa a Austriei, "infanta a Spaniei" la El Escorial, ea a fost fiica regelui Filip al IV-lea al Spaniei și a soției lui, Elisabeta a Franței. Fiind stră-strănepoată a unui arhiduce austriac, Maria Tereza a deținut titlul de arhiducesă de Austria. O altă infantă spaniolă, mătușa paternă și mai târziu soacra ei, Ana de Austria regină a Franței, de asemenea, a utilizat titlul de arhiducesă de Austria. Maria Tereza a combinat sângele
Maria Tereza a Austriei (1638-1683) () [Corola-website/Science/310285_a_311614]
-
fost consistoriu consistoriului arhiepiscopal și profesor de muzică la seminarul diecezan și școala pentru cântăreți bisericești din Cernăuți. 1877-1880 a devenit mitropolit vicar, 1879 administrator al Bucovinei. De la 1870 la 1880 a fost deputat ales în Camera Reprezentanților a Reichsratului austriac. În anul 1874, cu ocazia ridicării în rangul de arhimandrit onorific, sau în 1877, cu ocazia ridicării în treapta de arhimandrit propriu zis, și-a luat numele de "Silvestru". Când anume și-a adăugat numele de "Morariu" nu poate fi
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
al Bucovinei și Dalmației. Slujba de sfințire a avut loc în 16 aprilie 1880 în Biserica Sf. Treime din Viena. Din causa aceasta, în calitatea sa de demnitar spiritual înalt, a devenit membru în Herrenhaus, camera superioară a Reichsratului Imperiului Austriac, "pe viață". În acest timp el și Alexandru Baron Wassilko de Serecki au fost singurii reprezentanți al Ducatului Bucovinei în acest organ. În anul 1885 a publicat în tipografia sa lucrarea lui Iraclie Porumbescu intitulată "Kloster Putna in der Bucovina
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
(n. 1793, satul Vaslăuți, districtul Sadagura, Imperiul Austriac — d. 31 martie / 12 aprilie 1873, Viena) a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de episcop al Bucovinei (1835-1873) și apoi pe cel de arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (ianuarie - martie 1873). De
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
1864. Succesorul său în această funcție a fost Eudoxiu Hurmuzachi. Episcopul a fost purtător al Crucii de Comandor al Ordinului Franz Joseph și cetățean de onoare al orașelor Cernăuți și Siret. După el a fost denumită o stradă pe timpul monarhiei austriece: „Bischof-Hakman-Gasse“ în capitala Bucovinei.
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
-și aleagă guvernul și restul instituțiilor statului pe bazele principiilor democratice. În secțiunea '„Declarația cu privire la Austria” miniștrii de externe american, britanic și sovietic declarau că anexarea țării de către Germania Nazistă ("Anschluss") era nulă și neavenită. Declarația afirma necesitatea restabilirii statului austriac independent după victoria aliată împotriva Germaniei. Secțiunea finală a Declarației de la Moscova intitulată „Declarația cu privire la atrocități” a fost semantă de președintele american Franklin D. Roosevelt, prim-ministrul britanic Winston Churchill și premierul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin. Ei declarau că există
Declarația de la Moscova () [Corola-website/Science/310359_a_311688]
-
cu mulțime de norod"” în fața lui vodă, „"cerând slobozenia lor după privilegiul ce au avut"”, iar Nicolae Mavrogheni a eliberat orașul în condițiile hrisovului din 1781. De astădată boierul nu a respectat hotărârea, uneltind pe lângă divan, iar după începerea ocupației austriece a încălcat-o fățiș. Plângerile ploieștenilor adresate administrației militare austriece și apoi domnitorilor Mihai Șuțu (1791 - 1793) și Alexandru Moruzi (1793 - 1796) au rămas zadarnice, stăpânirea boierească asupra orașului consolidându-se. Încurajați de moartea lui Ianache Muruz, ca și de
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
după privilegiul ce au avut"”, iar Nicolae Mavrogheni a eliberat orașul în condițiile hrisovului din 1781. De astădată boierul nu a respectat hotărârea, uneltind pe lângă divan, iar după începerea ocupației austriece a încălcat-o fățiș. Plângerile ploieștenilor adresate administrației militare austriece și apoi domnitorilor Mihai Șuțu (1791 - 1793) și Alexandru Moruzi (1793 - 1796) au rămas zadarnice, stăpânirea boierească asupra orașului consolidându-se. Încurajați de moartea lui Ianache Muruz, ca și de revenirea pe tron a lui Alexandru Ipsilanti (1796 - 1797), orășenii
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Poloniei și întoarcerea lui Sigismund Báthory pe tronul Transilvaniei au pus capăt încercării, și când Mihai a recucerit Transilvania a fost asasinat din ordinele generalului italian Gheorghe Basta. La sfârșitul secolului XVII, Ungaria și Transilvania au devenit părți ale Imperiului Austriac (Habsburgic), după înfrângerea turcilor care transformaseră peste 150 de ani Ungaria în pașalâc turcesc. Tot atunci apare în Transilvania biserica greco-catolică care a dus, în secolul al XVIII-lea, o luptă politică pentru recunoașterea de către Austrieci a drepturilor românilor ardeleni
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
în secolul al XVIII-lea, o luptă politică pentru recunoașterea de către Austrieci a drepturilor românilor ardeleni și pentru desființarea orânduirii nedrepte numită "Unio Trium Nationum". În 1718 o importantă parte a Țării Românești, anume Oltenia, a fost încorporată în Imperiul Austriac, fiind înapoiată Țării Românești în 1739. În 1775, Imperiul Austriac a ocupat nord-vestul Moldovei, denumit atunci Bucovina, în timp ce jumătatea de est a principatului medieval a fost ocupată mai târziu, în 1812 de Rusia, și numită atunci Basarabia (înainte de 1812, numele
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
de către Austrieci a drepturilor românilor ardeleni și pentru desființarea orânduirii nedrepte numită "Unio Trium Nationum". În 1718 o importantă parte a Țării Românești, anume Oltenia, a fost încorporată în Imperiul Austriac, fiind înapoiată Țării Românești în 1739. În 1775, Imperiul Austriac a ocupat nord-vestul Moldovei, denumit atunci Bucovina, în timp ce jumătatea de est a principatului medieval a fost ocupată mai târziu, în 1812 de Rusia, și numită atunci Basarabia (înainte de 1812, numele de Basarabia desemna numai regiunea numită de Turci „Bugeac"). Ca
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
mare și după multe schimbări, în anul 1986, sediul firmei din Oberhausen a fost transferat la München. Din anul 1986 MÂN produce printre altele și vehicule pe cale ferată, metrou și tramvaie. În 1989 MÂN cumpăra secția de camioane de la firma austriacă „"Steyr Daimler Puch AG"” . În anul 1990 MÂN vinde divizia de vehicole de cale ferată către firma "AEG". În anul 2001 MÂN preia firma de autobuze „"Neoplan"” din Stuttgart. Secția de autobuze și cu "„Neoplan”" s-au unit în "NEOMAN
MAN SE () [Corola-website/Science/309068_a_310397]
-
(n. 8 iulie 1960) este un dirijor austriac de origine română. El este recunoscut pe plan internațional, atât în opera, cât și în muzică simfonica. Născut la București, fiul celebrului dirijor de cor Marin Constantin, fondatorul Corului Madrigal, a început să studieze pianul și vioară la vârsta de
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
ballo în maschera), Jose Carreras (Carmen), Thomas Hampson, Gundula Janowitz, Hermann Prey (Le Nozze di Figaro), Ruggero Raimondi, Agnes Baltsa (L'Italiana în Algeri), Hildegard Behrens (Wozzeck), Eva Marton (Elektra), Giuseppe Taddei (L'Elisir d'amore). În 1988, primește cetățenie austriacă prin Decret prezidențial, pentru contribuția specială adusă Republicii Austria. Din 1988, Ion Marin devine dirijor în cele mai importante case de operă din întreaga lume. Evidențiem următoarele opere: Opera Metropolitană din New York - Ariadne auf Naxos (1993), La Rondine (2013), Semiramide
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]