6,162 matches
-
crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scaun: Adoarme astfel cum șade, Fusul din mână îi cade. Nevasta "tinără" a lui Călin doarme tolănită pe patul din bordeiul neorânduit în care se leagănă o rață și cântă un cocoș, împăratul supărat lasă să-i crească iarbă în barbă. Locul extazelor religioase e codrul în care omul se pierde ca o furnică: În munți ce puternic din codri s-ardică Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ce norii despică Și vulturii-n creieri palate-și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
floarei și insectei, prevestește, în Rapsodii de vară, panismul lui Blaga: Salcâmii plini de floare Contemplu Se uită lung spre sat, O tufă de scaieți... Și-n soare Frunzișul legănat Prin ierburile crude, Sub cerul fără fund, Le-atîrnă ca o barbă... S-aude Acolo mi-am găsit Un bâzâit profund. În iarbă Refugiul favorit. Și până la amiază Pământul încropit Acolo, ca-ntr-un templu, Vibrează De-atîtea dimineți Adânc și liniștit. Din păcate aceste însușiri lirice sunt sporadice și poetul se lasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plata soldelor mercenarilor profesioniști, cu care urma să poarte campania din Moldova”. Așa cum am procedat în lucrarea mai sus citată, redam descrierea acestei realizări, după primul catalog de medalii românești, publicat în 1906: ,,Avers: Bustul Voievodului văzut în față cu barbă, căciulă aplecata spre stânga, cu agrafa și penaj în partea dreaptă. Îmbrăcat cu mantie cu gulerul de blană și pieptarul ornamentat cu fir. Împrejurul mărginii superioare, între două cercuri, scris legendă: MICHAEL: VAL(achia): TRANS(alpinae): VAIW(oda): S(acrae
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
anii 1840 și 1842, care marchează începutul obiceiului realizării în străinătate a unor medalii ce reflectă realități românești. Redam prezentarea medaliei din 1840 după primul catalog medalistic din 1906{\cîte 69}: ,,1840 Medalia Principelui Mihail Sturdza: Avers: Capul domnitorului cu barbă în profil întors spre dreapta. Dedesubt * 1840 * pe deasupra capului inscripțiunea circulară: MICHAEL STURDZA PRINCEPS MOLDAVIAE (fig. 66av). Revers: Pe steaguri aranjate decorativ și armure de război, marca princiială cu coroană. Inscripțiunea circulară: FONDATOR UTILIUM PATRIE INTITUTORUM * IASSIS *. Tradus: Michail Sturdza
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
apare, din păcate, foarte rar pe medalii românești. În anul 1990, la semicentenarul brutalei sale treceri în neființă, sunt realizate două medalii și o placheta. Una dintre medalii, realizată din inițiativa S.N.R., are pe avers (fig. 90av) chipul savantului cu barbă și pălărie, orientat jumătate stânga, ramuri de lauri și inscripție cu numele și anii existenței sale lumești. Pe revers (fig. 90rv) este ansamblul de clădiri ce găzduiește Institutul de istorie ctitorit de Iorga, ram de lauri și inscripții. Medalia realizată
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
din 1993, inițiată de Universitatea Populară București, aceasta copiază jenant aversul medaliei S.N.R. și stârnește confuzii prin inscripția reversului. O realizare medalistica din anul 1996, inițiată de Muzeul de Istorie și Arheologie „Prahova”, prezintă pe avers (fig. 99av) chipul cu barbă orientat spre stânga, în viziunea gravorului Vasile Gabor, cuprins în inscripția circulară NICOLAE IORGA 125 DE ANI DE LA NAȘTERE / 1871-1996. Pe revers (fig 99rv), talentul artistului Vasile Gabor etalează o reușită imagine a Muzeului de la Vălenii de Munte. Prezența remarcabilă
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
AL. SLĂTINEANV, continuată dedesubt pe două rânduri, PRIETENII COLABORATORII / ȘI ELEVII SĂI întrucât aceasta consemnează alături de numele sculptorului, André Lavrillier și anul realizării medaliei care este și anul morții savantului, 1939. Pe avers, (fig. 114av) chipul lui Al. Slătineanu cu barbă și mustață în profil spre stânga, este încadrat în partea superioară de inscripția semicirculara PROFESOR DOCTOR ALEXANDRV SLĂTINEANV. Reține atenția și legendă de pe avers, sub forma nimbului, care sporește subtilitatea mesajului. În centrul reversului, (fig. 114rv) este plasat capul simbol
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și documentate de medii sociale: „Țăranii de la Cara-Omer, neguroși, tăcuți, cu dolmane negre pe umeri, harabagii din Medgidia, sprințari și gureși; olteni dinspre Mangalia, iuți în mișcări, cu căciulile pe o ureche, certăreți și puși pe tocmeală, lipoveni uriași, cu bărbile ca niște mături, liniștiți, blânzi, umblând numai în grup; tătari tăcuți, turci negustoroși; oameni oacheși și volubili; greci zarzavagii, albanezi cu dulciuri și susanuri; bulgari mărunți de stat, cercetând mărfurile cu ochi severi de gospodari; macedoneni cu oi de vânzare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
amintite și altele, notate pe o foaie, cerând ca Scaunul Apostolic să-i aprobe cererea. În ce măsură domnul papă a aprobat Ordinul Sfântului Francisc cu privilegiul său 6. Atunci papa, privind cu atenție la acel frate cu haina ruptă, fața neîngrijită, barba lungă, părul ciufulit, sprâncenele negre și lăsate, după ce a citit cererea lui, atât de îndrăzneață și imposibil de pus în practică în mod normal, i-a spus cu dispreț: «Pleacă, frate, și caută-ți niște porci, căci mai degrabă te
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trebuia să fie niciun element de dezbinare. Și ,astfel, s-a luat decizia ca acei agitatori să fie împrăștiați în diferite provincii pentru a face pocăință. Apoi, fratele Elia, retrăgându-se într-o sihăstrie, și-a lăsat să-i crească barba și părul și, cu această simulare de sfințenie, s-a reconciliat cu Ordinul și cu frații. 78. Acest capitul a trimis la papa Grigore al IX-lea mesageri pentru a obține o declarație despre Regulă, adică pe Sfântul Anton, fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
general în care a fost ales, în urma plângerii pe care îl făcuse grupului fraților zeloșilor din Ordin cu privire la o revoltă a unora dintre confrații săi, un frate a avut o viziune: l-a văzut pe fratele Crescențiu cu capul ras, barba albă și lungă până la cingol, și a auzit o voce venind din cer care spunea: «Iată-l pe Mardoheu». Când fratele Rudolf de Reims a aflat de această viziune, a spus imediat: Cu siguranță acesta va fi ales ministru general
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
De asemenea, fratele William spunea că trebuie luată în seamă cu atenție gândirea Sfântului Francisc și intenția pe care a avut-o atunci când a redactat Regula;în caz contrar, superficialitățile vor lua amploare în interiorul Ordinului asemenea firelor de păr din barbă ce cresc pe nesimțite. Trebuie să ne împotrivim ispitelor lumii mai mult decât ar părea necesar, altfel ea ne va trage mai în jos decât am vrea, așa cum fac valurile râului cu cei care vor să-l traverseze de-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o ferestruică în perete, prin care conversau cu femeile, deși erau laici, incapabili să le asculte spovezile și să le dea sfaturi; ... unii locuiau singuri, adică fără un frate însoțitor, prin aziluri... Am văzut și alții care purtau mereu o barbă lungă precum armenii și grecii. Unii nu foloseau ca cingol o frânghie obișnuită, ci o funie modificată, făcută din fire împletite într-un mod ciudat, și fericit era cel care putea să-și procure una cât mai frumoasă!... Ar dura
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
răspuns el În grabă. Uluit, l-am Întrebat de ce folosește denumirea rachetei ghidate de producție franceză ca simbol al stilului său. El mi-a explicat: „Zbor către țintă și o arunc În aer”. „Următorul!”, m-am trezit mormăindu-mi În barbă. Nemaiavând de intervievat decât un singur candidat, eram gata-gata să mă dau bătut. Totuși, bărbatul respectiv s-a dovedit a fi exact ceea ce aveam nevoie. Pe lângă faptul că avea abilități variate, de la vânzări la producție, vorbea exact pe limba noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce poartă barbă albă”, „Zeiusko neîmpăcatul”, „Biela cel nalt”, Gorow și Zablatovski...). Strălucirea personalității este completată de strălucirea armurii. Alecsandri exagerează aceste semne exterioare ale trufiei pentru a pune, prin contrast, În valoare eroismul simplu al taberei românești. Eminescu nu procedează altfel În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fel. Numai virtutea sau viciul (prin omologare cu natură umană) le-ar putea diferenția. Unde reușește el este În portretul moral. Iată pe acela al femeii senile și rele: „O văduvă-n vîrstă, bătrînă, zbîrcită, Cu doi dinți În gură, barba ascuțită, Nas cît pătlăgeaua, la vorbă-nțepată, Cu ochii ceacîră, gura lăbărțată, Fruntea-i cucuiată, fața mohorîtă, Peste tot negoasă și posomorită, Umbla-ntunecată și tot Înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată, N-o puteai cunoaște cînd e mulțămită
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
A sărit un gândăcel Cu mustățile de ață. Alți gândaci mărunți și roșii, Care-și poartă fiecare Ochelarii pe spinare, Dorm la soare, somnoroșii! Iar pe-un fir de păpădie Ce se-nalță drept din iarbă, Suie-un cărăbuș cu barbă, În hăinuța aurie. Suie mândru și grăbit, Să vestească-n lumea mare: „Preacinstita adunare Primăvară a sosit!”. Cântec de primăvară de St. O. Iosif Înfloresc grădinile Ceru-i că oglindă; Prin livezi, albinele, Și-au pornit colinda... Cântă ciocârliile Imn
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
note acide unde scriitorul „decedat” e incriminat de reacționarism: „Iată un om care dă cu toporul într-o formă de civilizație fără a o înlocui cu nimic. E singurul care mai crede în balega națională și în conul Dinu, cu barbă lungă și cu ciubuc [...]. Acuz pe C. P. nu numai de o totală incomprehensiune a mecanismului istoriei contemporane, dar și de un reacționarism acut”. M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
miresme tari”, „între spini și verze”, „durerile pândesc [...] ca niște iepuri vii”. În nopțile fără lună, „pășunile au răni: / spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba în roua ierbilor lăptoasă”. Dominantă în poeme e o atmosferă sobră, de reculegere și cucernicie, solemn melancolică, suav hieratică: „Înconjurat de rude la masă stau sfios / și nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc pe mine și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
manipulare a Occidentului de către membrii Al-Qaeda este mai subtilă. Mulți tineri francezi manipulați și îndoctrinați de islamul radical ,,sunt sfătuiți să se ,,integreze" în societatea franceză sau să apară ca ,,moderați". Mai precis, ei nu se afișează în public purtând barbă sau alte însemne religioase, nu pronunță discursuri suspecte, nu fac prozelitism"195. În joc este o perfidă strategie a fundamentaliștilor musulmani, una prin mijlocirea căreia serviciile secrete din Franța se relaxează și nu-i mai țin sub observație. Este exact
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
dispărut: o statuie colosală de mai bine de 30m pe vîrful Puy-de-Dôme. În afară de numeroasele statui clasice ale acestui zeu, alte documente prezintă caractere mai indigene: îl găsim ornat cu *colane galice (Isère), în ținută de vînător (Vosges), ca bărbat cu barbă îmbrăcat cu un mantou galic greu (Lezoux), cu mai multe fețe etc. El trebuia să mascheze un mare zeu celt, probabil Smertrios. Pe lîngă aceasta, Mercur primește porecle celte: Mercur Visucios, savantul, la Bordeaux; Mercur Atesmerios la Poitiers etc. Dimensiunea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu ochii ațintiți asupra capului. Era un cap negricios și încununat parcă de o glugă; așa cum atîrna acolo, în mijlocul acelei liniști adînci, semăna cu capul Sfinxului din deșert. Ă Vorbește, enormă și venerabilă căpățînă, care, deși lipsită de podoaba unei bărbi, pari încărunțită de mușchiul ce-ți crește în smocuri - murmură Ahab. Vorbește, cap prea puternic și spune-ne taina pe care-o ascunzi. Dintre toți scufundătorii, tu te-ai scufundat cel mai adînc. Deși ești luminat acum de razele soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
marinăresc; pe el se întindeau mateloții, cînd n-aveau altceva de făcut și se uitau la vîlvătăile roșii ale focului, pînă simțeau că ochii li se usucă. Fețele lor pîrlite de soare, dar mînjite acum cu funinginea năclăită de nădușeală, bărbile lor încîlcite și dinții lor de o strălucire barbară - toate acestea ieșeau în chip ciudat la iveală, în bătaia flăcărilor jucăușe. Oamenii își istoriseau unii altora aventurile nelegiuite, povești îngrozitoare, rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]