7,134 matches
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Matroasca-Cuhurlui a fost fondat în anul 1843 de către coloniști ruși-lipoveni și de țărani ucraineni. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia
Matroasca-Cuhurlui, Ismail () [Corola-website/Science/318385_a_319714]
-
parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.259 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Matroska era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), română (%) și bulgară (%).
Matroasca-Cuhurlui, Ismail () [Corola-website/Science/318385_a_319714]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Hasan-Aspaga a fost fondat în anul 1813 de către coloniști ruși-lipoveni, fugiți de persecuțiile la care erau supuși pe teritoriul vechii Rusii. La începutul secolului al XIX
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
funcționează și o presă de ulei, un gater, un atelier de tâmplărie și un punct de prelucrare primară a legumelor. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Perșotravneve era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), română (%), bulgară (%) și armeană (%).
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Câșlița făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1819, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1819, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
animale. Ferma din sat se ocupă cu producția de conserve de legume. De asemenea, funcționează și o fermă piscicolă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Câșlița-Dunăre era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), română (%) și bulgară (%).
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
Стойков Раковски) (n. 2 aprilie 1821 - d. 9 octombrie 1867), cunoscut mai ales prin numele său grecesc, Gheorghi Sava Rakovski (în bulgară: Георги Сава Раковски), născut Sabi Stoykov Popovich (în bulgară: Съби Стойков Попович), a fost un revoluționar și scriitor bulgar, conducător al luptei de eliberare a Bulgariei de sub dominația otomană el a dus pînă la capat legiunea bulgară și să încadrat în cadru de unificare și ajutare a altor state.Vasil Levski (în bulgară Васил Левски) (n. 18 iulie 1837
Gheorghi Rakovski () [Corola-website/Science/318413_a_319742]
-
Sava Rakovski (în bulgară: Георги Сава Раковски), născut Sabi Stoykov Popovich (în bulgară: Съби Стойков Попович), a fost un revoluționar și scriitor bulgar, conducător al luptei de eliberare a Bulgariei de sub dominația otomană el a dus pînă la capat legiunea bulgară și să încadrat în cadru de unificare și ajutare a altor state.Vasil Levski (în bulgară Васил Левски) (n. 18 iulie 1837, Karlovo, Bulgaria - d. 19 februarie 1873) este pseudonimul sub care este cunoscut Vasil Ivanov Kuncev (în bulgară Васил
Gheorghi Rakovski () [Corola-website/Science/318413_a_319742]
-
Кунчев), revoluționar și erou național al Bulgariei. La vârsta de 20 se ani a fost uns diacon, dar viața de călugăr nu l-a atras, așa că în 1862 a fugit în Șerbia, unde s-a înrolat ca voluntar în „Legiunea bulgară” organizată și condusă de , participând astfel la ostilitățile sârbo-turce. Din această perioadă datează și pseudonimul „Levski” (că un leu), deoarece în timpul unui exercițiu de instrucție a făcut un salt foarte lung, considerat de colegii săi că este precum săritură unui
Gheorghi Rakovski () [Corola-website/Science/318413_a_319742]
-
instrucție a făcut un salt foarte lung, considerat de colegii săi că este precum săritură unui leu. În perioada 1862-1868, Levski a participat la aproape toate atacurile armate duse de bulgari împotriva Imperiului Otoman. A militat pentru ridicarea întregii populații bulgare la lupta împotriva opresiunii otomane, visând că, după eliberare, Bulgaria să devină o republică democrată, bazată pe principiile enunțate de Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. În 1869, Levski a început să organizeze, în acest scop, comitete locale, pentru ca in
Gheorghi Rakovski () [Corola-website/Science/318413_a_319742]
-
efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Erdecburnu făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
care se întrec bărbații tineri și în putere ai satului. Acest eveniment este cunoscut astăzi sub numele “Pehlivanul satului”. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Erdec-Burnu era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), ucraineană (%) și bulgară (%).
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Pocrovca-Nouă a fost fondat în 1812 de către cazacii dunăreni. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la
Pocrovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318406_a_319735]
-
familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Pocrovca-Nouă a fost fondat în 1812 de către cazacii dunăreni. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces
Pocrovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318406_a_319735]
-
vită și de carne de oaie. Școala din sat este o școală mixtă cu predare în limbile română și ucraineană . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Pocrovca-Nouă era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și bulgară (%).
Pocrovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318406_a_319735]
-
Vasil Petrov Kolarov (în ) (n. 16 iulie 1877, Șumen, Imperiul Otoman, astăzi în Bulgaria - d. 23 ianuarie 1950, Sofia) a fost un lider comunist și academician bulgar, care a îndeplinit funcțiile de scretar-general al Cominternului (1922-1924), președinte interimar (1946-1947) și prim-ministru al Bulgariei (1949-1950). Kolarov s-a născut în orașul Șumen din Imperiul Otoman (astăzi în Bulgaria). După absolvirea Liceului la Varna, a lucrat ca profesor
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
ruptura ideologică a BWSDP, Kolarov a rămas în aripa revoluționară redusă numeric a lui Dimitar Blagoev și a fost ales ulterior în Adunarea Națională (parlament) în 1913 și 1920. În acel timp, el s-a aflat printre conducătorii Partidului Comunist Bulgar, fiind ales în 1919 ca secretar al Comitetului Central și a condus delegația bulgară la Congresele al II-lea și al III-lea ale Cominternului în 1921 și 1922. Participant activ la Comintern, Kolarov a fost ales secretarul său general
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
Dimitar Blagoev și a fost ales ulterior în Adunarea Națională (parlament) în 1913 și 1920. În acel timp, el s-a aflat printre conducătorii Partidului Comunist Bulgar, fiind ales în 1919 ca secretar al Comitetului Central și a condus delegația bulgară la Congresele al II-lea și al III-lea ale Cominternului în 1921 și 1922. Participant activ la Comintern, Kolarov a fost ales secretarul său general între anii 1922-1924, luând parte la congresele partidelor comuniste din Germania, Italia, Franța, Norvegia
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
și s-a stabilit la Moscova. În timpul exilului său, a îndeplinit diverse posturi academice și politice în Uniunea Sovietică și în Comintern. După moartea lui Dimitar Blagoev în 1924, a devenit conducătorul extern al Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar. După incendierea Reichstagului (1933), a fost înlocuit la conducere de către Gheorghi Dimitrov, care dobândise atunci o faimă internațională. Kolarov a revenit în Bulgaria în 1945, în timpul ocupației țării de către Uniunea Sovietică, și a fost ales din nou în Adunarea Națională
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
1945, în timpul ocupației țării de către Uniunea Sovietică, și a fost ales din nou în Adunarea Națională. În anul 1946, a fost reales. El a îndeplinit funcția de președinte al Adunării Naționale (15 decembrie 1945 - 8 decembrie 1947). a condus delegația bulgară la Conferința de Pace de la Paris în 1946. După răsturnarea monarhiei în Bulgaria la 15 septembrie 1946, Kolarov a devenit președinte al Președinției Provizorii a Bulgariei (15 septembrie 1946 - 7 noiembrie 1947), în perioada creșterii rolului politic al comuniștilor în
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
Sovietică, care încerca să destabilizeze situația din țară și pregătea o incursiune a Armatei Roșii în România cu scopul de a ocupa Basarabia. Incidentul a fost pus în legătură cu planul Cominternului cu privire la România, conceput de Federația Comunistă Balcanică și liderul comunist bulgar Vasil Kolarov (secretar general al Cominternului în 1922-1924) la mijlocul anului 1924 — implicând o acțiune simultană a trupelor sovietice și a organizațiilor comuniste de pe teritoriul Basarabiei. După primul război mondial, relațiile dintre România și URSS au devenit încordate. Printre motivele care
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
să se predea și au continuat lupta. Pe 22 aprilie, grecii au hotărât ca atace liniile egiptene cu 3 000 de luptători, pentru a deschide o cale pentru evacuarea a aproximativ 6 000 de femei, copii și necombatanți. Un informator bulgar l-a anunțat pe Ibrahim despre intenția grecilor. Doar 1 800 de greci au reușit să-și croiască drum prin liniile egiptene. aproximativ 3 - 4 000 de femei și copii greci au căzut prizonieri și au fost transformați în sclavi
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
să mai ocupe funcții importante în administrația otomană și și-au pierdut puterea și privilegiile. În Constantinopole și în restul marilor orașe otomane negustorii și bancherii greci și-au poziția dominantă, locul lor fiind luat de bancherii armeni și negustorii bulgari. Din perspectiva istorică pe termen lung, apariția statului independent grec a marcat unul dintre cele mai importante evenimente, care au dus în cele din urmă la disoluția Imperiului Otoman. Pentru prima oară în istoria Imperiului Otoman, un popor creștin aflat
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]