10,800 matches
-
de cumpărat după ce termini tu pictura, candelabru, odoare, mi-ar place să instalăm și o teracotă frumoasă, să putem face iarna foc și-n toamna asta cu ajutorul lui Dumnezeu să putem sluji biserica, Între timp încep să vină și ceilalți călugări la masă, conversația se generalizează, Te gândești atunci, Theo, mi se adresează la un moment dat când eu dau semne de nerăbdare, și când ai timp vino să facem hârtia, Prea bine, părinte! 13 august, durerile de cap tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
afară și a pășit în afara schelei, Și acum vrea din nou să se întoarcă, tot în poiană m-am retras ca să-i citesc ultimele rânduri și nu numai, am venit aici să citesc nestingherit și să fiu departe de privirile călugărilor, simțindu-mă rușinat, lasă-ți inima să vorbească, astăzi poimâinea cerută de Diana, ultimele însemnări din caietul lui Theo, Peste poiană și pădure un aer insuportabil de singurătate, mă ridic brusc din iarbă și știu că trebuie s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de farmecul militar, de această platoșă din argint și aur își prinse pe umăr o chalmys de mătase purpurie, împodobită și ea cu aur și pietre venite din India. Tânărul Împărat anticipa moda din vremea Imperiului Bizantin; atunci nimeni, nici măcar călugării, n-ar fi îndrăznit să critice strălucitoarele veșminte brodate, colorate, împodobite cu pietre, pe care până și grosolanul și creștinul Justinianus, fiul unor țărani barbari, le îmbrăca pentru riturile de la Haghia Sophia și banchetele din chrisotriclinium. Însă tânărul Gajus Caesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
albe avea?“ „O fi vorba despre vreun sfânt care n-a putrezit, nici nu s-a Înnegrit prea tare...“ „Ba eu cred că e mai degrabă un hoț care a vrut să fure odoarele sfinte ale bisericii.“ „Sau e un călugăr asasinat.“ „De ce nu un boier?“ „Poate chiar fiul domnitorului, ucis ca să nu ia domnia de către adversarii familiei domnitoare.“ „O fi un spion trimis de către turci sau de frânci, sau de ăilalți, cum dracu’ se chemau dușmanii noștri de atunci“, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu știu de ce amorul pisicilor mi se pare o sfidare la adresa oamenilor; există În strigătul lor atâta pasionalitate, atâta dureroasă plăcere, că nu se poate compara nicidecum cu debila pasiune antropoidă. Deschid fereastra ce dă În curtea conventului nostru de călugări. Văd cuplul În exercițiul funcțiunii. Ea e vărgată ca o tigresă, suplă În mișcări, inventivă și capricioasă ca o tânără neînvățată. Se preface că stă, apoi fuge imprevizibil și se urcă pe zidul ce desparte cele două construcții. Acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bilet, niciodată nu-ți mai zic nimic. Eleonora P.S. Totuși, dacă ai timp după ora asta, rămâi cu mine să-ți spun. N-am avut timp. Mă plictisește această Eleonora cu suferințele ei amoroase. De câte ori ies din conventul nostru de călugări din Matei Basarab, pe partea de vizavi, de la o fereastră de la primul cat, mă Întâmpină (sau mai precis „ne Întâmpină“) o ciudată arătare: are un cap smochinit, aninat prin sfoara roasă a gâtului de un corp dăulat, ce nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că nu am pe nimeni pe lume și am ajuns În Dumbravă și m-am așezat pe o bancă și mai era acolo o doamnă și mi-a spus să mergem la Oastea Domnului că ea a vorbit cu un călugăr de la Sâmbăta și că mă ia și pe mine și m-a dus la un domn și i-am spus că vreau să mă călugăresc. „De ce?”, m-a Întrebat el. „Așa vreau eu!” „Bine. La Sfântu’ Ilie vii la mânăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ocupă-te de filozofie. — Și oare nu-i căsătoria cea mai bună, poate unica școală filozofică? — Nu, domnule, nu! Ce, n-ai văzut cât de mulți filozofi mari au fost burlaci? Din câți îmi amintesc, afară de cei care-au fost călugări, îi ai pe Descartes, pe Pascal, pe Spinoza, pe Kant... — Nu-mi vorbi de filozofii burlaci! — Și Socrate, nu-ți amintești cum, în ziua când trebuia să moară, a izgonit-o, ca să nu-l deranjeze, pe soția lui, Xantipa? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
1651, cu intenția de-a infirma o dată pentru totdeauna credințele „maurilor și ale evreilor“. Fima intenționa să scrie un studiu despre originile creștine ale antisemitismului. Dar Între timp Îi trezi o vagă curiozitate subiectul „Dumnezeului ascuns“. Se cufundă În biografia călugărului Eusebius Sophronius Hieronymus 1, care studiase ebraica sub Îndrumarea unui profesor evreu, se stabilise la Betleem, În Iudeea, În anul 386, și tradusese ambele Testamente În latină, adâncind, poate cu bună știință, ruptura dintre evrei și creștini. Însă studiul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
poate urmărind o muscă invizibilă pentru Fima. Cândva pe aceste dealuri și prin văile șerpuitoare dintre ele umblau judecători și regi, cuceritori, profeți care consolau și amenințau, salvatori și reformatori ai omenirii, escroci, impostori, vizionari, preoți și auzitori de voci, călugări, trădători, mântuitori, prefecți romani, guvernatori bizantini, generali musulmani și prinți cruciați, asceți, pustnici, făcători de minuni și martiri. Până În ziua de azi Ierusalimul mai trage clopotele bisericilor În amintirea lor, le plânge numele din vârful minaretelor și Îi invocă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rând acum o privire retrospectivă asupra cimitirelor din Danzig, ca atare anticiparea povestirii târzii Unkenrufe, sau ar trebui să mă cazez imediat? Căminul Caritas din Düsseldorf Rath era administrat de călugări franciscani. Trei sau patru patres și o duzină de călugări care serveau aveau în grijă, în apropiere de uzina Mannesmann, destul de bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni singuri. Până și un criminal în serie pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni singuri. Până și un criminal în serie pe nume Kürten se spune că a fost omenit prin anii ‘20 de călugări. Și, fiindcă nevoia nu dădea niciodată înapoi, complexul de clădiri rămas zdravăn ca prin minune și înconjurat numai de ziduri puțin înalte și de un gard scund, a supraviețuit ca enclavă eficientă în îndeplinirea scopurilor caritabile fiecărei schimbări de putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gard scund, a supraviețuit ca enclavă eficientă în îndeplinirea scopurilor caritabile fiecărei schimbări de putere politică. În vremuri de pace ori de război, niciodată nu a dus lipsă de afluență. Ca prior, pater Fulgentius era cel ce conducea așezământul. Un călugăr de vârstă mijlocie ce părea morocănos, care, când am fost în audiență, nu s-a interesat de tăria credinței mele, ba chiar m-a pus pe loc să scormonesc într-o ladă cu miros închis, conținând haine primite ca donație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmări. Cu încăperea noastră lipsită de ferestre, întrucât era închisă în mijlocul clădirii și aproape imposibil de despovărat de mirosul de bărbați tineri, încăpere care, însă, bine încălzită fiind, păstra căldura, se învecina chilia unui frate servitor, al cărui nume de călugăr l-am uitat. Dar silueta lui înaltă și deșirată, tot mereu grăbită și care părea că zboară mi-a rămas în minte în cele mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai cu seamă că ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai cu seamă că ochii lui în permanență înroșiți, chiar și atunci când supravegheau lucruri profane precum împărțirea rației de pâine, păreau a o privi pe Fecioara Maria. Pe lângă asta, de funia care-i înconjura călugărului mijlocul atârna o legătură de chei care semnaliza venirea și plecarea lui preț de două colțuri. Tot timpul era pe drum. Se grăbea ca și când ar fi trebuit să urmeze o chemare încoace, încolo. Nimeni nu știa peste câte broaște de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puțin de șaptezeci. Nișă de dormit lângă nișă de dormit, ei întruchipau de decenii, cu un echipaj din care unii mureau, iar alții veneau constant din urmă, căminul de bătrâni coordonat de Caritas. Printr-o fereastră glisantă a chiliei sale, călugărul supraveghetor avea sub ochi zi și noapte sala și, în ea, moșnegii decrepiți și lipsiți de viață, apoi imediat mișcați din nou de neliniște și de accese de tuse care se perpetuau sau de ciondăneli bruște. Până când ne adânceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tuse care se perpetuau sau de ciondăneli bruște. Până când ne adânceam în somn îl auzeam vorbind prin ferestruică, blând adormitor, ca și când ar fi vorbit cu niște copii. Accentul lui lăsa să se bănuiască faptul că se trăgea din Sauerland. Uneori, călugărul fără nume îmi îngăduia o privire prin ferestruica lui. Ceea ce am văzut, caducitatea existenței umane, mi-a rămas atât de viu în minte, încât mă văd pe mine însumi, și anume în carne și oase, mutat, cu tot cu tusea mea tabagică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui spre sala de mese a bătrânilor. Aceea dădea, prin geamurile ei înalte, spre curtea umbrită vara de castani. Sub castani se aflau bănci, întotdeauna ocupate de bătrâni care sufereau de tuse permanentă sau de astm. La micul dejun, doi călugări de la bucătărie așezau un cazan voluminos cu supă de griș pe masa din camera noastră. Supa era amestecată cu lapte praf, care era livrat de frații franciscani din Canada. În ciuda plângerilor repetate făcute în gura mare, supa de griș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din granitul belgian și care puțeau a pucioasă, ca bășinile bătrânilor. Ultimul luciu îl dădeai cu mașina de lustruit. La sfârșit de săptămână, însă, se scutura tot praful de piatră: de sâmbătă până duminică se dansa. Asta a început așa: călugărul care se ocupa de supravegherea bătrânilor care tușeau întruna și a noastră, beneficiarii paturilor cu două etaje, fratele cu rasa în vânt și cheile zăngănind și care slujea din zori până târziu, stătea sâmbăta după-amiaza, tăcut, în ușa deschisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tăcut, în ușa deschisă a chiliei sale și privea cu evlavie cum ne aranjam noi ca să ieșim în oraș. Eu mă vâram în pantalonii negri găsiți în lada cu haine din donații a lui pater Fulgentius. În camera de rufe, călugărul care slujea acolo le călcase o dungă tăioasă. Îmbrăcat și cu jacheta mea cu model în ace de brad, trebuie să fi arătat ca unul din acei profesioniști care deschid dansul. Din păcate, în camera noastră de zece paturi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să exploateze conjunctura în afacerile cu țevi, m-a învățat cum se face un nod de mărime medie la cravată. Alții își frecau încălțările să strălucească, alții își fixau părul cu apă cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa mâinile să-i dispară în mânecile rasei și se uita în urma grupului cu o atitudine împietrită, de îndată ce, plini de euforie, de parcă mergeam să scoatem o comoară, porneam spre petrecerile dansante ale sfârșitului de săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nenumărate ori, care probabil că erau de vârsta mea sau chiar mai bătrâne decât mine, unele ilustrate alb-negru, altele color. Așa că elevul le răsfoia și vedea tablouri interzise de Dix și Klee, Hofer și Feininge și sculpturi de Barlach - viitor călugăr citind - și marea femeie îngenuncheată a lui Lehmbruck. Și am văzut încă multe altele. Dar de fapt ce anume? Doar faptul că mi se făcuse foarte cald e sigur. Atât de mult mă fascinase, și totodată mă speriase, ceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
putea ca pater Fulgentius, prior al căminului Caritas, cu expresia lui severă și sumedenie de cicatrici de vărsat de vânt și iubitorul de Rilke, pater Stanislaus, un om sensibil, călcând neauzit, care cita cu predilecție versuri din Privighetoarea îndârjită a călugărului baroc Spee von Langenfeld, să fi ajuns pe hârtie. Mi-aș dori să existe o coală pe care fratele grăbit care supraveghea totul, a cărui privire aștepta în permanență un miracol al Fecioarei Maria, ar putea fi recunoscut în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu animale și făpturi fabuloase din atelierul flamand al lui Hieronymus Bosch - pater Fulgentius a renunțat la strădaniile sale de a mă converti. „Ah, da, carnea“, a spus el și și-a ascuns mâinile în mânecile rasei; așa procedează întotdeauna călugării atunci când îi atacă diavolul. Totuși, câteva decenii mai târziu, la o producție continuă, succesul îmi devenise obișnuință, faima - plicticoasă, iar pizma obișnuită - pe cât de scârboasă, pe atât de ridicolă; când cearta pe teren politic cu adversari atât din tabăra dreptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fără o pregătire academică de sculptor - aș fi dat ascultare sfatului primit de la stareț și m-aș fi refugiat, întâi de probă, apoi ca novice, în sfârșit cu legământ în atelierul mânăstiresc lăudat de pater Fulgentius... Eu în chip de călugăr. Ce nume de călugăr mi-ar fi fost atribuit? Ce anume, în afară de sfinții doriți, mi s-ar fi oferit pentru sculptură figurativă? Oare, asemenea maestrului de la Naumburg, odinioară, aș fi așezat pe soclu și aș fi împerecheat personaje profane, întemeietori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]