6,257 matches
-
comunitate religioasă, în general, în iudaism sau creștinism. Termenul în sine a fost inventat de către creștini, dar ideea apare în surse ebraice. Formularea internă a textului poate fi de asemenea specificată, de exemplu textul masoretic este textul canonic în iudaism. Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa lui Petru și
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
în cea mai veche Biblie din lume, dar au fost mai târziu abandonate, de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv că ar fi prea recentă. Cărți care au fost foarte aproape de a fi definitiv incluse în acest canon, dar în cele din urmă au ratat includerea: Evanghelia după Petru și Apocalipsa lui Petru, prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal. În canonul Noului Testament au fost incluse cărți
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal. În canonul Noului Testament au fost incluse cărți care erau: vechi, apostolice (scrise de apostoli sau de asociați ai apostolilor), populare și în mod special ortodoxe (adică erau conforme cu învățăturile taberei ortodoxe sau proto-ortodoxe). De aceea evangheliilor, deși au fost scrise
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
special ortodoxe (adică erau conforme cu învățăturile taberei ortodoxe sau proto-ortodoxe). De aceea evangheliilor, deși au fost scrise anonim, le-au fost aplicate nume de apostoli sau de asociați ai apostolilor, altfel ele n-ar fi putut fi incluse în canon. Prima mențiune a celor 27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor datează din anul 367, într-o scrisoare a lui Atanasie din Alexandria, la circa trei sute de ani după scrierea acestor cărți. Canonul era încă disputat
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
fi incluse în canon. Prima mențiune a celor 27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor datează din anul 367, într-o scrisoare a lui Atanasie din Alexandria, la circa trei sute de ani după scrierea acestor cărți. Canonul era încă disputat în acea vreme, iar scrisoarea sa nu a rezolvat disputele. Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul al V-lea. Numai 8 din cele 27 de cărți sunt în mod sigur scrise de autorii
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
a lor datează din anul 367, într-o scrisoare a lui Atanasie din Alexandria, la circa trei sute de ani după scrierea acestor cărți. Canonul era încă disputat în acea vreme, iar scrisoarea sa nu a rezolvat disputele. Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul al V-lea. Numai 8 din cele 27 de cărți sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial în protestantism de Martin Luther (n. 1483 d. 1546) și de Conciliul Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
de Martin Luther (n. 1483 d. 1546) și de Conciliul Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. De remarcat că Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. De remarcat că Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. De remarcat că Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena.
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
acea misiune. Nuvela descrie alegerea participanților la misiune, străbaterea Codrilor Grimmerdhore și ambuscada în care este surprinsă misiunea. Nuvela se încheie odată cu părăsirea codrului. Din punctul de vedere al autorului, faptul ca "Gilden-Fire" să fie considerată ca fiind parte a canonului seriei sau nu, este deschis oricăror opinii. Inițial, "Gilden-Fire" făcea parte dintr-o secțiune mai largă a planului făcut pentru "Războiul uriașilor", care urmărea în "timp real" misiunea către Uriași, dar a fost eliminată din motive de spațiu și de
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
Rut”, adică "Sulul lui Rut") este una din cărțile Bibliei ebraice, unul din cele cinci suluri (Meggilot) din cadrul Scrierilor Hagiografice (Ketuvim), fiind situată între Cântarea Cântărilor și Plângerile lui Ieremia, sau ale Scrierilor istorice din Vechiul Testament, unde este situată, conform canonului creștin, mai la început, între Cartea Judecătorilor și Cartea I a Regilor. În liturgia evreiască Sulul lui Rut este citit în sinagogă cu ocazia sărbătorii Shavuot. Este o scriere de mică amploare și conține doar patru capitole. "" prezintă iubirea lui
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
foarte bogat”, dar înseamnă și „foarte vrednic”. Numele celeilalte rude care a refuzat la început să o dezlege pe Rut s-a șters și e menționată drept „cutare” - „ploni almoni” (Rut 4,1) Sulul lui Rut este singura carte din canonul Bibliei ebraice în care protagoniștii principali sunt femei. E adevărat că narațiunea incepe cu Elimeleh si cei doi fii ai sai, care decedează până la versetul al cincilea, și se încheie prin versetul despre seria genealogică a nașterii unor băieți, dar
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
Gravitatea excomunicării constă în pierderea oricărei asistențe din partea Bisericii, ruperea „legăturii cu cele sfinte“, prin interzicerea de a participa la Sf. Liturghie și oprirea de la Sf. Împărtășanie. a este cea mai grea pedeapsă pentru un membru al Bisericii creștine. Potrivit canonului 13 stabilit la Primul conciliu de la Niceea, Sf. Euharistie se împărtășește și celor excomunicați sau aflați sub alte pedepse bisericești care-i opresc de la împărtășanie, însă numai în cazurile că aceștia se găsesc aproape de obștescul sfârșit. Sfântul canon 95, stabilit
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
creștine. Potrivit canonului 13 stabilit la Primul conciliu de la Niceea, Sf. Euharistie se împărtășește și celor excomunicați sau aflați sub alte pedepse bisericești care-i opresc de la împărtășanie, însă numai în cazurile că aceștia se găsesc aproape de obștescul sfârșit. Sfântul canon 95, stabilit la Al treilea conciliu de la Constantinopol mai prevedea că și anumiți eretici, care se reîntorceau la Biserică, puteau fi reprimiți și deci puteau redeveni membri deplini ai ei, numai după ce primeau Sf. Împărtășanie. Separarea ce s-a petrecut
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
data de comun acceptată a scrierii canonice, "A Doua Epistolă a lui Petru". Deși numeroasele referiri la acesta scriere fac dovada că se găsea într-o largă circulație, în cele din urmă Apocalipsa lui Petru nu a fost acceptată în canonul creștin. Manuscrisul a fost descoperit în 1886 de către Misiunea Arheologică Franceză într o veche necropolă din Akmîm în Egiptul de Sus. A fost publicat la Paris în 1892 (Bouriant, "Mémoires publiés par les membres de la Mission Archéologique Française au Caire
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
putem bănui că "Apocalipsa lui Petru" a fost scrisă înainte de mijlocul secolului al II-lea și că a cunoscut o largă circulație; a ajuns destul de cunoscută și trebuie să fi trecut printr-o schimbare considerabilă găsindu-și un loc în canon, dar până la urmă a fost respinsă și, pe termen lung, uitată cu totul. Dar chiar și înainte de descoperirea de la Akhmîm, caracterul general al cărții a fost dedus din rarele fragmente păstrate de vechii scriitori, precum și din elemente comune conținute în
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
încă din tinerețile sale , așa cum el însuși menționează în lucrarea autobiografică A celebration of Life: „Încă de când eram puștan am iubit poezia în Limba Engleză”. Celelalte Camere , al-Ġuraf al-uḥră , este fără îndoială , un stâlp al culturii arabe în lume și canon de referință pentru multe dintre evenimentele ce au marcat existența arabului, traiul și cultura sa în comparație cu lumea exterioară. Scrisă de marele autor, poet și nu în ultimul rând critic al lumii arabe, Jabra Ibrahim Jabra, romanul este imortalizat pe hârtie
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
Gheorghe Bărbulescu din Tismana și Matei Sulea din Peștișani, sub directa conducere și supraveghere a pictorului C.Bogdan, inspector al artelor pentru Banat. Pictura a fost realizată în ulei, după tradiția iconarilor bizantini și greci, utilizând culori discrete, după toate canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe. Tâmplăria a fost realizată de către Sabin Doandeș din Proitești. Sfintele odoare s-au procurat de la depozitul Ionescu din Craiova cu bani obținuți în urma unei subscripții publice organizate cu aprobarea guvernului de atunci. S-au înregistrat peste 20000
Biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Obârșia-Cloșani () [Corola-website/Science/320514_a_321843]
-
nu sunt cărțile pe care Biblia ebraică le numește Scrieri și nici toate bisericile nu au aceeași listă de cărți considerate apocrife). Încă din secolul al XVIII-lea, oamenii de știință au studiat inconsecvențele biblice în și dintre texte și canoane ca un mijloc prin care anumite adevăruri cu privire la textele biblice și societățile care l-au creat, pot fi studiate. Terenul a fost extrem de fructuos, dând naștere la numeroase teorii, cum ar fi ipoteza documentară și istoria Deuteronomistică (cu privire la originile Torei
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
Hei'an Zhuan" - "Epopeea Întunericului". Această colecție de legende epice este păstrată de către o comunitate de naționalitate chineză Han, locuitorii din zona muntoasă Shennongjia în Hubei și conține relatări de la nașterea lui Pangu până la epoca istorică. Documente istorice imperiale și canoane filozofice, cum ar fi Shangshu, Shiji, Liji, Lüshi Chunqiu și altele, toate conțin mituri chineze.
Mitologia chineză () [Corola-website/Science/320655_a_321984]
-
dl. Spock ca pe un sex simbol." Sulu și Uhura nu au avut prenume în serial. Prenumele lui Sulu, Hikaru, a fost dezvăluit în romanul "The Entropy Effect" al autoarei Vonda N. McIntyre. Acest nume a fost introdus „oficial” în canon de către George Takei în "". Prenumele Uhurei nu a fost niciodată rostit pe ecran, dar numele Nyota a fost folosit de către fani și în romanele ulterioare, fiind în cele din urmă menționat în filmul din 2009, care urmărește începuturile echipajului. Al
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
barajul hidroenergetic de la Bicaz. Biserica din Răpciuni face parte din cele 4 biserici de lemn aflate la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Arhitectura se încadrează în stilul vechilor biserici moldovenești din lemn. Pictura din interiorul bisericii se înscrie în canonul erminiilor bizantine. Construcția are mai multe inscripții în grafie slavonă, slavo-română sau română care se adaugă celor slavonești de la iconografie. A existat și un program de restaurare al bisericii de lemn care a debutat prin anul 2007. Biserica veche a
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
beton. Temelia a fost realizată din piatră de carieră și mortar în 1-10 rânduri, iar pardoseala construcției în scândură de brad în altar, naos și pronaos lespezi din piatră de carieră în pridvor. Pictura din interiorul bisericii se înscrie în canonul erminiilor bizantine, fiind realizate scene din Patimile lui Iisus (naos) și din Vechiul și Noul Testament (pronaos). Pictura a fost executată de meșterii locali din familia Zugrăvescu, direct pe suprafața netedă a pereților pregătiți prin astuparea rosturilor dintre bârne cu lut
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]