7,041 matches
-
că aceste basculări i se trec de multe ori cu vederea lui Crohmălniceanu, în timp ce altora nu. Confratelui Gheorghe Grigurcu îi apar de neînțeles admirația și iubirea arătate necondiționat lui Crohmălniceanu de scriitorii optzeciști și în special de foștii membri ai cenaclului Junimea, nedispuși să ia în considerare faptul că altădată mentorul lor a militat, în spirit leninist, pentru partinitate în literatură. Chestiunea este mai întâi o chestiune de psihologie. Scriitorii tineri de acum douăzeci de ani, care-i fuseseră și studenți
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
avea încredere. Aș spune ceva și în legătură cu „Amintirile de la Junimea“ ale lui Ov. S. Crohmălniceanu. Istoria acestei grupări literare studențești, de care numele profesorului Crohmălniceanu este atât de strâns legat, are și o „preistorie“ uitată azi pe nedrept. Ivi rea cenaclului a fost un efect al scurtei liberalizări ideologice de la mijlocul anilor ’70, când a apărut admirabila revistă Amfiteatru condusă de Ion Băieșu. Cenaclul Junimea a fost înființat și girat de Amfiteatru și de Catedra de literatură română de la Filologie (șeful
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
profesorului Crohmălniceanu este atât de strâns legat, are și o „preistorie“ uitată azi pe nedrept. Ivi rea cenaclului a fost un efect al scurtei liberalizări ideologice de la mijlocul anilor ’70, când a apărut admirabila revistă Amfiteatru condusă de Ion Băieșu. Cenaclul Junimea a fost înființat și girat de Amfiteatru și de Catedra de literatură română de la Filologie (șeful acesteia: G. Ivașcu). La întâlnirile de duminică dimineața, care se desfășurau în amfiteatrul Odo bescu, participau statornic, printre alții: Mircea Martin, Laurențiu Ulici
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ar zice totuși că a câștigat ceva, dată fiind masa îmbelșugată pe care ne-a oferit-o, magnanim, seara, la Carul cu bere. Într-o zi, Fănuș mi-a spus să mă prezint la „cercul literar“ al facultății (nu exista cenaclu), unde era programat să citească. Iar m-a impresionat cu amicii lui literari, căci a venit să-l asiste Al. Andrițoiu, un poet cunoscut. Fănuș a citit o povestire cu subiect țărănesc, Cocoșul roșu, care mi-a plăcut mult. Ne
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
eminescian, pe deoparte, și dorința secretă de a reinventa poezia, pe de alta.” Acest act se conturează ca un privilegiu dar și ca o contribuție a câtorva mari poeți care acoperă cu creația lor direcții importante ale poeziei (p.539). Cenaclul „Academia bârlădeană”, Bârlad, 1915-1943 1. Perioada și locul în care a activat: A. Bârlad, mai 1915-1921.B. 1921-1933. C. În ultima perioadă, 19331943, cenaclul a avut mai mult o orientare științifică. Ședințele se țineau săptămânal în casa lui G.Tutoveanu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
contribuție a câtorva mari poeți care acoperă cu creația lor direcții importante ale poeziei (p.539). Cenaclul „Academia bârlădeană”, Bârlad, 1915-1943 1. Perioada și locul în care a activat: A. Bârlad, mai 1915-1921.B. 1921-1933. C. În ultima perioadă, 19331943, cenaclul a avut mai mult o orientare științifică. Ședințele se țineau săptămânal în casa lui G.Tutoveanu din str. Vornicul A. Sturdza, nr. 4, din B-dul Epureanu precum și în Casa Națională „Stroe Belloescu". 2. Întemeietori au fost: George Tutoveanu, Teodor Pamfile
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
8. 9, 10, 1942, p. 506. URSU, G. G. Amintiri despre G. Tutoveanu și alți scriitori bârlădeni, în: Școala bârlădeană. Culegere alcătuită și îngrijită de prof. Constantin Clisu. Bârlad, 1972, p. 21—31. URSU, G. G. De la „Academia bârlădeană" la cenaclul literar „Al. Vlahuță", în: Coordonate bârlădene (Culegere literară), Bârlad, 1972, p. 24 —28. URSU, G. și NEDELEA, G. Antologia scriitorilor bârlădeni. Bârlad, Atelierele grafice „Neculai Peiu", 1937, p. 85. URSU, G. G. și ZELETIN, C. D. Societatea literară „Academia Bârlădeană
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Atelierele grafice „Neculai Peiu", 1937, p. 85. URSU, G. G. și ZELETIN, C. D. Societatea literară „Academia Bârlădeană". La centenarul G. Tutoveanu (1872—1957), în: România literară, 5. nr. 47, 16 nov 1972, p. 7. VALERIAN, I. Alexandru Vlahuță și cenaclul de la Bârlad, în: I. Valerian, Chipuri din viața literară. București, Minerva, 1970, p. 9—18. VRABIE, Gheorghe, Bârladul cultural Cu o prefață de N. Petrașcu, București, Tip. I. T. Copuzeanu, 1837, p. 260—264. Cărți despre Vasile Voiculescu Mărturii despre
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
uneia îi luam o sută de mii. Ca să nu fie chiar degeaba. Și îmi făcea o plăcere extraordinară să stau cu ele și să scriem împreună niște texte, chiar cu deficitul lor de inteligență cu tot. Era un fel de cenaclu personalizat. Chiar mi se pare abject să iau bani pentru așa ceva. Chestie țărănească, de om care desfide contractul și pune preț doar pe înțelegerea între oameni. Mă rog, și o chestie de sexualitate sublimată cumva, pentru că una arăta trăsnet. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
magmă informă, din care speri ca la un moment dat să ia naștere ceva mai bun. De-aia în lumea asta e nevoie de coerență. De-aia nu mă recunosc în literatura care se scrie. Am fost la un singur cenaclu, dar discuțiile cu Pif erau mult peste discuțiile de acolo. Care propuneau incoerența ca metodă de lucru. Era la modă să fii cinic. Rău. Îi ascultam pe puștii care-și povestesc isprăvile. „Io nu sunt sănătos!“, se dădeau ei rotunzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sistemului, că ești un rebel. În felul ăsta doar îți declari apartenența la turmă. Tot ce fac ăștia e impostură. Se dau poet damnat care suferă, sunt chinuiți, dezamăgiți de nimicnicia oamenilor și efemeritatea viului. De fapt, mulți dintre membrii cenaclului sunt puțoi de bani gata, care nu mai pot de bine și cărora li se pare extrem de interesant să facă pe nefericiții. Dacă nu ai o dramă reală, atunci îți confecționezi una. Nici cu poeții, nici cu studenții de la Litere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aplaneze. Blazat îngrozitor, nu mai credea în ceartă. Că un conflict ar schimba ceva. Pentru el, nu mai avea sens. Lumea asta de acum care nu-l mai satisface deloc. Nu-i mai spune mare lucru. Spune o vorbă din Cenaclu sau a unchiului său, Marele Prozator, și o spune așa, ca și cum ar încerca să refacă o atmosferă, ca și cum îi pare rău că, spunând-o acum, a zgândărit răni vechi și urâte, cicatrizate de mântuială. Citează. Citatul ăla cândva a creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
schimb, era nemilos cu apa minerală, să nu te atingi de apa lui minerală. E și ceva lașitate în atitudinea asta a lui de a se refugia, de a nu se implica, de a trăi din amintiri. Când mergea la cenacluri, venind din provincie. Toți ai lui, ca într-un apostolat. Mit al exilului. Dar acum n-a mai rămas nimic. Îmi aduc aminte cum s-a enervat, la lansarea unei cărți, pe un coleg care tămâia generația. Vorbește despre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În 1932 conduce Imprimeria Națională. Între 1930 și 1932 are funcția de director la Direcția Recensământului General al Populației, iar din 1932 până În 1939 lucrează la Loteria de Stat. După pensionare În ființează așa numita Academie Beldie, un fel de cenaclu care func ționează la domiciliul său din Jules Michelet, mediul de gestație a viitoarelor memorii. Financiar o duce greu, e nevoit În această perioadă să facă muncă de corector În tipografii. Moare de endocardită malignă pe 11 iunie 1953, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și la Cuvântul, cotidianul fondat de Titus Enacovici. Aspectul grafic al acestui ziar era decis de Constantin Beldie și de prietenul său Cezar Petrescu. După retragerea la pensie, În 1947, Costică Beldie a Încercat să Înjghebeze, În condiții grele, un cenaclu. Așa a luat ființă celebra „Academie Beldie“, care-și ținea ședințele În aparta mentul său, nr. 13, de la etajul doi al imobilului din stra da Jules Michelet nr. 15. În acest cenaclu Își are geneza excepționalul volum de memorii intitulat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a Încercat să Înjghebeze, În condiții grele, un cenaclu. Așa a luat ființă celebra „Academie Beldie“, care-și ținea ședințele În aparta mentul său, nr. 13, de la etajul doi al imobilului din stra da Jules Michelet nr. 15. În acest cenaclu Își are geneza excepționalul volum de memorii intitulat Lume și Întâmplări dintr-o jumătate de veac. 1900-1950. Amintiri. Perioada 1947-1953 a vieții lui Costică Beldie capătă noi valențe sub aspectul acestei activități literare imposibil de valo rificat până azi. Din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
l-a revizuit și completat, astfel că va trebui reașezat pe format, dându-mi peste cap și imaginile aferente. Nu mai vorbesc de corectură, la o primă privire găsind deja destule greșeli de culegere. Azi am dat la tipar antologia Cenaclului „Mugurii“ și volumul Ioanei Cristiana Cernea, propuse de poetul Leonid Iacob, atât Lumea cuvintelor (58 pagini), cât și Tortul copilăriei (56 pagini) trebuind citite cap-coadă, pentru că erau culese cu sute de omisiuni la diacritice și nu numai, iar În cazul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
G. Adrian a mers relativ ușor, la Harry BarShalom a trebuit să zăbovesc mai mult, Întrucât am rescris practic profilul, dublând bagajul de informație. Tot ieri, forțat de Întâlnirea cu poeții Mihaela Mocanu și Octavian Mareș, am ajuns la Întrunirea Cenaclului „Octavian Voicu“. Spre deosebire de ședințele anoste din ultima vreme, aceasta a fost mult mai animată și de calitate, grație Îndeosebi invitatului special, criticul și editorul Cristian Livescu. După ce Petre Isachi a trecut În revistă viața și cărțile criticului literar Al. Piru
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și s-a arătat foarte Încântat de lectura Însemnărilor mele, cerându-mi permisiunea să Împrumute Ieșirea din lume și altei persoane. Victor Munteanu, În schimb, m-a luat imediat la trei păzește, reproșându-mi că n-am scris nimic de cenaclul și manifestările lui de la Avangarda XXII, insistând În mod special pe reușita festivalului de poezie. L-am liniștit imediat, Întrebându-l dacă acesta a avut loc În decembrie, când am Început eu jurnalul. N-a mai avut replică, dar a
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
un gând bun și fericire Întru Întâmpinarea sărbătorilor de Paști! Buc. 18.04.2000 Ion Machidon (antologia colectivă Ție, Doamne!, Editura Amurg sentimental, 2000). 3 iulie 2012 Ieri după-amiază, la 32 de grade, am făcut iarăși imprudența să merg la Cenaclul „Octavian Voicu“, mai mult pentru a mă Întâlni cu Telu Leonte și Octavian Mareș, pe care doream să-i chestionez În legătură cu biografia lor. N-a fost să fie, Întrucât musafirii buzoieni, scriitorii Nicolae Pogonaru, Lucian Mihăilescu și Emil Niculescu, ne-
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
iulie 2012 Încă un autograf, precedat de o misivă: Stimate Domnule Cornel Galben, Vă trimit un volum de versuri cu rugămintea de a-l „cronica“ În revista „13+“ Locuiesc În Câmpina, Prahova, sunt membru al „Grului de la Ploiești“, și al cenaclurilor locale. Admir faptul că revista „13 plus“ este puternic axată pe literatură, lucru foarte rar În zilele noastre. Vă mulțumesc și vă urez Succes! Dorin Boroianu Câmpina - 06.03.2002 Spre ghinionul lui, n-am avut răgazul să „cronichez“ volumul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Palatul Copiilor din Comănești, unde am avut scurte discuții cu profesorii Eugenia Boteanu și Leonid Iacob, plasticiana oferindu-mi lucrarea pentru revista Plumb și dezvăluindu-mi stadiul În care se află cu scrierea romanului, iar poetul m-a prezentat membrilor Cenaclului Literar „Mugurii“ și m-a asigurat că până la sfârșitul lunii Îmi va trimite noul volum de versuri. Cum le voi publica, rămâne de văzut... La Primăria Moinești, poetul Florin Costea m-a ajutat să lămurim enigma nevirării sumei, explicându-mi
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
confuzii, îți întind o mână. Lui Constantin Șerban, marele romancier din zilele noastre, mâna i-a întins-o un bărbat cu o singură mână. Un ciung, care, pe deasupra, era și fonfăit. A fost singurul care, la prima lectură într-un cenaclu, l-a lăudat pe Șerban, cu multe argumente de bun-simț, de acolo, din fundul sălii, unde-și avea întotdeauna locul, între bătrânei, paranoici și naivi, fiind, firește, asimilat acestora. Caracuda din primele rânduri, care venea la cenaclu doar ca să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lectură într-un cenaclu, l-a lăudat pe Șerban, cu multe argumente de bun-simț, de acolo, din fundul sălii, unde-și avea întotdeauna locul, între bătrânei, paranoici și naivi, fiind, firește, asimilat acestora. Caracuda din primele rânduri, care venea la cenaclu doar ca să-și bată joc de unii și de alții, trăgea la sorți pe cine să-l umple de rahat și pe cine să-l acopere - nemeritat, bineînțeles - cu elogii. Erau băieți bogați și cinici, care se jucau de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ideologice cu mișcarea legionară. Lucru rile nu erau tocmai grave, dovadă că nu era la pușcărie și că putea să-și permită destul de frecvente escapade la București, sub pretextul tratamentelor dentare... și, ori de câte ori venea în capitală, nu pregeta să țină cenaclu cu numeroșii săi prieteni, printre care și cuconițe intelectuale, însetate, în tristul peisaj bucureștean al acelor timpuri, de o gândire mai serioasă și mai liberă, atât în adâncimile, cât și în paradoxurile ei. și toate acestea le oferea corespondența ori
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]