7,090 matches
-
au spus : „A, știți cum e cu familia aceasta ? În primul rând, familia aceasta nu mai e întreagă, că în familia aceasta erau trei, în Transilvania. Erau românii, erau ungurii și erau sașii, iar acum suntem numai doi și ne certăm între noi. CĂ, atunci când rămân numai doi, ce să faci ? Te cerți. Dar, ideal, ca să meargă această familie, ar trebui să fie așa : românul să lucreze la câmp...“ - asta românii îmi ziceau, nu alții - „ungurul să se ocupe în bucătĂrie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
familia aceasta nu mai e întreagă, că în familia aceasta erau trei, în Transilvania. Erau românii, erau ungurii și erau sașii, iar acum suntem numai doi și ne certăm între noi. CĂ, atunci când rămân numai doi, ce să faci ? Te cerți. Dar, ideal, ca să meargă această familie, ar trebui să fie așa : românul să lucreze la câmp...“ - asta românii îmi ziceau, nu alții - „ungurul să se ocupe în bucătĂrie, că sunt buni la bucătĂrie, iar contabilitatea și conducerea casei, mana‑ gementul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la Câmpulung, sediul redacției este în strada Flondor nr. 7, fost strada Domnească... Optimist, Cuvântul, în ianuarie 1924, se întreabă întrun fel de editorial: „Cum stăm? și își răspunde: Stăm destul de bine. Pe când liberalii (partidul domnului Nistor din Bucovina) se ceartă pentru ministere și gheșefturi, partidul averescan s-a rupt în două iar celelalte partide mai mici, aproape nu mai știu ce rost au pe lume, partidul țărănesc și-a întărit organizațiile sale în toate țările din România.” Apoi vorbește despre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
caerul l-aș înnoda, ca să rămână-n veci netors, iar eu-copil.” (Din Junimea literară nr.7-12 (iuliedecembrie)1932). * În preajma gândului (revistă de cultură!). Redacția Cernăuți. De mărimea unei batiste, noua „revistă” se crede o necesitate imperioasă. Colaborările? Scrise anapoda și certate cu talentul. E. Ar. Zaharia, emanator de scrieri cu amenințări mușchetărești, semnează rânduri de critică aiurită. (Ce caută pe acolo Aurel Putneanu?). (Din Junimea Literară nr.1-3/1933) * „Iconoclașilor”, „invaziei mucoșilor”, luptei „Lupilor tineri” a „imberbilor mâzgâlitori de hârtie”, în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
împotriva unora care nu sunt numiți în clar, ci doar sub eticheta reprobatoare de „evoluționiști”. Dumneavoastră vă revine să decideți dacă o asemenea carte este indicată pentru publicul francez - sau întrebați-l mai degrabă pe Dumézil. Știți bine că sunt certat cu Wșidengrenț de ceva vreme... iar judecățile mele nu sunt dintre cele mai imparțiale. Mă citează, e adevărat, dar în maniera cea mai nefericită, acolo unde ar fi trebuit să-i citeze în locul meu pe Éșmileț Senart sau Darmesteter. Lucrez
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lumea scriitoricească, unde cine critică colaboratorii comunismului este imediat amendat. Monica Lovinescu se vede nevoită a-l contrazice pe Nicolae Manolescu pentru care "procesul comunismului s-a făcut în România doar în literatură", afirmînd că nici un scriitor nu a fost "certat" de-a binelea pentru vreo jumătate de secol de minciună dirijată. O tăcere vinovată s-a așternut peste țară, intelectualii, scriitorii, refuză să analizeze cei cincizeci de ani de teroare, minciună, supușenie de partid, schizofrenie generalizată, de schilodirea psihică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la fericire? restul, prin raportare, sînt fleacuri. Marele păcate, deasupra celui trupesc, vituperat de Apostol în Corinteni, le crede a fi păcatul supărării și al enervării prin angajarea completă a persoanei. Aici aflăm marea nefericire care îl urmărește pe cel certat cu Domnul prin mînia purtată omului de un alt semen. Frica și prostia, alte păcate groaznice pe care creștinismul le respinge. Așa cum grijile nu te lasă să dormi sau, brusc, te deșteaptă la o bucată de noapte, la fel poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la măsluirea alegerilor din '46. Tatăl încearcă să-l recupereze de sub influența comunistă, să-l aducă acasă, unde să aibă grijă de gospodărie. Vor locui împreună între '47 și '48. Tatăl schimbă în acest interval cîteva concubine. Vechii tovarăși îl ceartă că i-a părăsit, atenționîndu-l că tatăl îi distruge a doua oară viitorul. La începutul lui decembrie '48, după o ușoară altercație, tatăl își alungă fiul, refuzînd a-i da cele trebuincioase la drum: "I-am cerut căciula, i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și încep să discute afaceri. — E o podăreasă, copii, concluzionează dezamăgit Mamutu’. Stați cuminți. Ah, ce piatră de pe inimă mi-ai luat, râde Pribeagu. Înseamnă că există o șansă să o atingem. În timp ce el și Pribeagu au început să se certe pe faptul că era sau nu o prostituată, că era sau nu doar o țigăncușă frumușică, foarte aranjată de niște mâini murdare, care își făceau veacul oferind protecție la Crucea de Piatră sau alte zone în care oamenii gustau din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prea naivă, în dame de companie nu mă încred așa ușor. Termină, sare Cristi, nu e vreo ușuratică de bordel. Ce știi despre ea de te grăbești s-o judeci așa repede ? — Ho ! Ho, cumetre, râde Mamutu’. De ce să ne certăm pentru o muiere, în loc să gustăm un pește proaspăt cu lămâie ? — Ei, știam eu că lipsea ceva vinului nostru. Mamutule, mare adevăr ai grăit ! Am o foame de lup și alta nu ! Și așa trece mai bine de un ceas, ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te așteaptă... Ionel Fernic te așteaptă... Publicul te așteaptă... Banii te așteaptă, faima te așteaptă, aplauzele, uralele, nu asta visai ? Să cânți ? — Am avut o zi îngrozitoare, dragul meu Sachi. — Nu zău ? Atunci hai să-i schimbăm deznodământul ! — M-am certat cu profesorul Vrăbiescu... îi șoptește Cristi. Lasă, că mâine poate recupera dânsul, și-o să se certe și el cu tine. Acum, hai ! — Nu e de glumă, Sachi, am de ales ! Ori Răcaru, ori Conservatorul. Așa mi-a spus. — Ha, cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
uralele, nu asta visai ? Să cânți ? — Am avut o zi îngrozitoare, dragul meu Sachi. — Nu zău ? Atunci hai să-i schimbăm deznodământul ! — M-am certat cu profesorul Vrăbiescu... îi șoptește Cristi. Lasă, că mâine poate recupera dânsul, și-o să se certe și el cu tine. Acum, hai ! — Nu e de glumă, Sachi, am de ales ! Ori Răcaru, ori Conservatorul. Așa mi-a spus. — Ha, cu atât mai bine ! Poate n-aveai timp de amândouă. — E vorba despre Operă... Operă ! — Operă, da
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la mare căutare și frunzele de cocaină de mestecat sau canabisul de fumat, care, chiar dacă nu le găseai la bar, ci mai mult pe lângă el și erau destul de scumpe, se cereau pentru o seară de neuitat. Taximetriștii începuseră să se certe pe locuri la Răcaru, aglomerând o porțiune mare a Griviței din jurul restauran- tului. Și nu numai pentru că birjarii sau șoferii lăsau și tot luau clienți, dar tot parcând și așteptând lângă crâșmă apucau, fie și de la distanță, să-l audă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
starea inexplicabilă pe care-o avea de când plecase din București. — Pari cam abătut, Bibi, ești bine ? îl întreabă imediat Pițu, care stătea chiar vizavi de el, la geam. Relația dintre cei doi frați era într-o permanentă schimbare, ba se certau ca la ușa cortului, ba se împăcau și plângeau împreună, nemaiștiind și nemaiînțelegând ce anume îi mâh- nise. Total opuși ca temperament, ca fire, și cu vise din lumi la fel de diferite, nu uitau niciodată de legătura de sânge, care era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zeu misterios, puternic și imprevizibil - imprevizibil În sensul unei creații, al unui dans continuu! - Cel ce-mi ascundea misterul existențial. Sigur, pentru unii, pentru mulți, acest „mister” este pur și simplu o prostie, o gogoriță romantică, o fantasmă a celor certați cu logica sau cu bunul-simț. Da, dar eu aveam și am nevoie de acest quelque chose, de acel je ne sais quoi, partea indiscutabil poetică sau nebună a ființei mele raționale dacă nu simte, atunci presimte cu siguranță ceva „dincolo
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
coleg de liceu de la Ploiești al lui Nichita a schimbat atunci tonul și se pregătea să mă amenințe, se’nțelege, În numele colegilor săi și al ideii de „libertate”, dar eu m-am ridicat iute de la masă, nu voiam să mă cert cu el. Mi-am dat seama că redacția, În plenul ei și cu foarte puține excepții, mă va boicota și atunci m-am hotărât „s-o ocolesc”, adică să scot primele numere fără „ei” și În afara redacției. Pleșu a blocat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
i-a urmat un șoc cu adevărat teribil: nu trebuia numai să plătim dezastruoase sume Rușilor ca „despăgubire de război”, dar firmele sovietice s-au implantat brutal În centrul economiei noastre slăbite de un lung război, spoliindu-ne de singurele noastre certe valori - de la petrol, cărbune și aur, la grâu, porumb și radiu. Dar adevărata nenorocire nici nu a fost cea de natură „fizică”, oricât de dureroasă, ci uimirea, stupefacția păturilor intelectuale, dar și a celor largi, că va trebui să ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Fusesem „băiat cuminte“ de peste patru luni și eram de părere că asta merită sărbătorit cumva. Dar cum chefurile opulente de Halloween făcuseră parte din trecutul meu (trecutul pe care Jayne voia să-l nege și să-l șteargă), ne-am certat din cauza acestui „bairam“ (cuvântul ales de mine; Jayne a folosit termenul „bacanală“), amiabil, chiar în glumă, până când - surpriză - a cedat. Am pus această scăpare pe seama dezorientării provocate de repetarea filmărilor unor scene pentru un film pe care îl crezuse terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e a r a p ă r i n ț i / p r o f e s o r i M-am convins că nu văzusem nimic. O mai făcusem de multe ori (când tata mă lovea, când m-am certat prima oară cu Jayne, când am luat o supradoză în Seattle, de fiecare dată când voiam să intru în contact cu fiul meu) și mă pricepeam de minune să ignor realitatea. Ca scriitor îmi venea ușor să-mi imaginez un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu tencuiala căzută, fântâna secată, în Cabo San Lucas. Soarele e extrem de puternic. Într-o parte se vede emailul albastru și sclipitor al mării, iar în cealaltă parte ruinele unui sat. Eram aproape epuizat din cauza părerilor de rău. De câte ori ne certaserăm în excursia aceea? Cât de beat fusese toată săptămâna? De câte ori făcusem o criză în acele zile de coșmar? Excursia aceea fusese atât de dureroasă încât mi-a împietrit inima. Am șters din memorie totul despre acea perioadă, în afară de senzația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sublinie Robby, era întuneric și el își ținuse ochii închiși majoritatea timpului pe parcursul celor „întâmplate“. Am realizat că în acest moment rămăsesem singurul martor. Ofițerul Boyle mă întrebă: - Ați băut ceva în seara asta, domnule? Deschide chepengul trapei. Pescărușii se ceartă. Rafalele de vânt se năpustesc asupra ta. Tatăl tău stă în tunelul unui viaduct care traversează autostrada. - Poftim? L-ai auzit, cârâi scriitorul. Boyle veni mai aproape, coborând vocea, întrebând: - Ați băut ceva în seara asta, domnule? - Nu sunt obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-a spus: „Da, am auzit, sau cunosc (nu rețin) de tov. Dimitriu, eu am venit aici pe locul care Îl cere el , mi s-a dat și Însărcinarea de a aranja și chestia cu pictura, căci la Fălticeni se ceartă mai mulți, am să văd ce am să fac...”. După ce mi-a văzut lucrările, a convocat pe toți pictorii, care și ei i-au arătat ale lor și, În ședință a spus cu politețe și modestie că nu-și dă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
spaniol - Alberto Porlan Villaescusa și soția sa, frumoasa și delicata Gloria Mengual, poliglotă, asistentă pentru grupul spaniol și portughez - a fost prădat. Li s-au furat banii - aproape 800 de dolari - din camera lor de hotel. Îi văd cum se ceartă. Cine a închis ultimul ușa? Și, mai ales, cine a uitat deschisă ușa seifului?... Poliția ia amprente și chestionează vecinii de cameră. Noroc că nu sunt cazat la un etaj cu ei. Cred că se conturează deja un capitol important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
multe avantaje. Îl întreb dacă a aflat și ce se spune despre el în Trenul Literaturii. Da. Că își schimbă în fiecare zi hainele, că se parfumează abundent, că este lăudăros, bogat, că vorbește tare și mult, că s-a certat la cuțite cu attendent-ul turc, Sezer Duru, că o simpatizează pe însoțitoarea ucrainenilor, iar aceasta, spre ghinionul lui Chingiz, este cu soțul ei, Andriy Bondar. Interlocutorul nostru nu e deranjat de vorbele care circulă pe seama lui, mai ales că multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întâlnirilor și le-a „combinat” destul de nefericit, încât unii dintre scriitori trebuiau să se prezinte în același timp la două adrese. Sankt-Petersburgul a oferit cele mai multe surprize în ce privește cazarea și structura sejurului, și asta din cauza faptului că guvernatorul Iakovlev s-a certat cu stafful rusesc și a renunțat să aloce sumele de bani promise... Notele critice din discursul lui Thomas nu sunt luate în discuție, eventual parate, de către partenerii proiectului (spanioli, ruși...), care sunt și ei prezenți la conferință. Ar fi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]