7,296 matches
-
să semene tot mai mult cu un gând de sinucidere și Încă n-aveam răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc și n-aș mai fi vrut să știu. Totuși beteșugul care-l silea să se țină băț Îl chinuia pe maistrul Victor Gomoiu poate mai tare decât lăsa el să se vadă. Îl vedeam cum se apleacă după un cancioc sau o lopată aruncată prin curte pe unde nu-i e locul, și de bună seamă că junghiul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
adresa. Poate te-oi duce acolo eu, mergem Împreună... Nu știu ce dracu’ mă Îndemna să-l trimit acolo. Ce să-i fi dat Motănica din pensia ei de boală? Atârnă pieile de pe pisicile alea, de te și miri la ce mai chinuiește bietele animale ținându-le pe lângă ea. E cam bolnavă Motănica, vere, ar fi bine să treci barem s-o vezi. Puse cele două sute ale mele peste banii lui și-i numără. Avea patru sute și ceva cu totul. Avea destul, Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
astea era bineînțeles la curent și plutonierul, știa și el atâta cât socotea moșu' că trebuie să știe, oricum mai mult decât noi și mai mult decât dada Leontina, care nu se mai sătura chelfăind la salam În spatele nostru și chinuindu-se să soarbă berea din gaura cutiei. Până să se hotărască să-și aducă un pahar, vărsase deja o jumătate de cutie pe halat și pe jos. Amândoi erau la fel de interesați de Laur. Ca veri ce-i eram, eu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l ia somnul, dar bine că-i tuns chilug. Printre strâmbături Steluța căsca și-mi spunea cu mâinile că are o mașină de tuns și-i place să-l tundă des. Până să facă rost de ea i-l cam chinuiau și-l sugeau dihăniile alea de lindini, și-l mai bușesc și țiganii ăștia de sus și se mai umple de julituri jucându-se prin toate gropile și șantierele astea dimprejur. Nu poate să-l țină În casă cu nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gura mea și buzele mele Într-un geamăt orgasmatic atotcuprinzător. Noi suntem poporul! Eu sunt poporul, bestii nemernice! Mi-am Întors privirea Înlăcrimată spre priveliștea meselor din restaurant și ei erau peste tot și erau mulți. Poporul răbda și se chinuia. Poporul chefuia În draci. În loc de orice altceva, un chelner bătrân cu fața stacojie-vineție mă Întrebă de unde vin. - Vin de la Timișoara, prietene. Am spus niște vorbe magice, care-l fac să tragă un scaun, să se așeze și să se bage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi cu voi, ce camioane mai reparați până le faceți praf... - Trebuia să ne cauți dacă-ți era dor. Trebuia să mă cauți, Ortansa. Am avut atâta nevoie de tine, nici nu-ți Închipui cât de mult... Cât m-am chinuit și-am suferit, Ortansa... - Hai că... Rămase cu gura Întredeschisă și pentru o secundă am văzut-o iarăși strâmbându-se, copleșită de-o oroare de necuprins În vorbe. Nu-mi dădeam seama ce mă oprește să o scuip Între ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îndopându-mă cu fierturile Ortansei și grișul lui Gabriel stând la mâna unor târâturi ca Restoiu și madam Plumbeanu? Dar În definitiv pe cine caut io aicea pe plaja asta? Mi-e că pe mămica mea Felicia pe care-au chinuit-o și au hăcuit-o În halu’ ăla și n-am să mai găsesc În veci ce caut, pe tăticu’ meu contabuilul de cursă lungă, cu fruntea răcindu-se și dând În clocot În ritmul sacadat al pompei hidroforului, Tatăl nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aburi... și se liniști. Eram acasă.. acasă... Bucuria care mă năpădi nu-mi încăpea în piept. Așteptarea îngrămădită în suflet... atinsese prea plinul... Dar, brusc, un simțământ nelămurit mi se cuibări în suflet.. O strângere de inimă începu să mă chinuie, și, nu înțelegeam de ce... Gara ne-a primit ca o străină... cu o răceală care ne pătrundea în oase... Chipul hâd al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
multora. Realitatea era... că eram abandonați sub ocupație rusească și comunistă. A intervenit și seceta... Ce vară fierbinte... vara lui 1946!.. De la Paști și până la Rusalii, o dată s-a îndurat Cerul să zvârle câțiva stropi, și de atunci vremea se chinuia și se zbuciuma zile și nopți întregi, dar degeaba... Văzduhul rămânea mai departe încremenit. Soare fierbinte.. nici o adiere de vânt, nici o fărâmă de nor.. Luna lui Cuptor decolora văzduhul... Nici o undă de vânt nu adia peste câmpuri.. Toropeala s-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
seara aceea, camarazii bântuiți de gânduri rele și mai tăcuți ca niciodată, au adormit fără săși mai vorbească. Baltă a închis ochii târziu, mult după miezul nopții... după ce a făcut planul de retragere spre nord. Un gând urât, însă, îl chinuia.. nu-l slăbea... „De ce, oare, am rămas până’n zori și n-am plecat imediat... de ce..?!”, Baltă, copil al munților, avea instinctul primejdiei al sălbăticiunilor, presimțea nenorocirea că vine ca un vânt rece... O clipă a lipsit să ordone: „Scularea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
palme mari, domnești... înecând, străzile... Ninsoarea încetase... Soarele, palid, se ivi într o spărtură de nori.. Câțiva fulgi de zăpadă, pufoși se mai zbat încă, pe la ferestre, vrând parcă să intre.. S-a sunat deșteptarea... Ne-am trezit ca.. istoviți.. chinuiți de gânduri... Cumplita istorisire, despre căpitanul Baltă și luptătorii din munți, continua să ne stăruie în minte. Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni... izgonind liniștea sufletului. Natura încremenită, sub suflarea aspră a iernii, se contopea parcă, și ea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prilej de reflecție.. de interiorizare.. După masa de prânz, toată școala avea liber în oraș,.. Cei mai mulți, dintre colegii de clasă au rămas în școală... în „repetitorul mare”, tulburați de sfârșitul tragic, al luptătorilor din munții Neamțului. Toți erau întunecați.. posomorâți.. chinuiți de gânduri. Înserarea zilei de iarnă se lăsă repede... Peste puțin, se înnopta. În minte îmi reveneau, cuvintele Evangheliei.. „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția Cerurilor !”. Orarul din prima luni, după vacanța de iarnă, începea cu matematica... Profesorul Țimpoc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
are semnificație: e înțeles doar ca indicație a unei plăceri de natură sexuală. Obsesie Sunt în permanență timorat. Mă simt asediat fără scăpare de moartea lăuntrică. Și totuși aici nimeni nu e angoasat de această obsesie care pe mine mă chinuie zi și noapte. Aici se trăiește senin, ca și cum moartea nici n-ar exista, de parcă ar fi o altă dimensiune, pentru o altfel de existență. Poate că sunt cu adevărat bolnav. Aș dori să știu ceva în plus; aș dori să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
contăm pentru ceilalți doar în funcție de averile noastre. Orgoliu Mă simt din nou foarte singur; încerc să cumpănesc și să analizez hotărârea asta contemplându-mi viața parcursă. Ideea că această ultimă călătorie a mea nu va fi niciodată cunoscută nimănui mă chinuie obsesiv. Cine știe dacă însemnările Aiei vor fi citite vreodată. Când îmi pun această întrebare, înțeleg că vechiul meu orgoliu nu m-a părăsit cu totul; e doar bine ascuns sub câteva văluri. Mi-ar plăcea să se știe că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
uitat de mine însumi, dându-mi toată silința de a o seduce prin tot ce spun. Fetița însă ascultă în tăcere, cu vădită răceală; deodată mă privește cu ură și fuge, întorcându-mi spatele. Dorința de a o revedea mă chinuie de atunci în permanență; n-am mai văzut-o, nici măcar o dată. Acum mi se pare că tot mai simt chinul acela; poate că, instantaneu, mă îndrăgostisem cu adevărat de fetița aceea, deși eram foarte mici, dar încercările mele de seducție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fie după moarte atât de binevoitor încât să nu mă părăsească imediat. Geții cred că sufletul rămâne în preajma trupului defunctului, ferindu-l de orice pericol. Aș vrea să fie adevărat. Sunt îngrozit de viziunea trupului meu lipsit de apărare... Mă chinuie gândul că ar putea să fie profanat de fiare exact ca hoitul acela pe care l-am văzut sfârtecat fără milă pe plajă. Nu știu de unde-mi vine grija obsesivă de ce o să i se întâmple trupului meu. Nemurire Ea îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
barierele și tensiunile de gen. Mie una îmi este foarte drag acest concept, despre care am tot discutat cu studenții (mai ales cu studentele, la Litere numărul domnișoarelor fiind net preponderent). Îmi este foarte drag conceptul fiindcă, oricât s-ar chinui mulți sau multe nemulțumite de eteritatea lui să-l aducă în corp, conceptul nu se referă la materialitate, ci la spirit, după cum Virginia o spune dincolo de orice dubiu. De ce am accepta mai degrabă (pentru a câta oară o citez?) "nu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
între ideile și principiile masculin-feminin, care nu mai sunt concepute ca o binaritate în conflict, ci ca unitate în armonie. (...) conceptul minții androgine transcende, trece dincolo de barierele și tensiunile de gen. (...) Îmi este foarte drag conceptul fiindcă, oricât s-ar chinui mulți sau multe nemulțumite de eteritatea lui să-l aducă în corp, conceptul nu se referă la materialitate, ci la spirit, după cum Virginia o spune dincolo de orice dubiu. De ce am accepta mai degrabă (pentru a câta oară o citez?) "nu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de ciment care se demola și care avea niște geamuri mari, frumoase. Și mă învârt eu într-o zi, îmbrăcat în militar, pe acolo. Pe atunci era o cinste să fii militar, lumea te respecta dom'le, știa că ești chinuit și muncit. Și cum mă uitam eu lung pe acolo, un cetățean îmbrăcat frumos, cu cravată, zice: "La ce vă uitați, tovarășe căpitan?" "Dom'le, mă uit cum dărâmă ăștia aici, strică și cornierul și geamurile". Dar la ce v-
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
cu pește. Și-ntre timp au apărut peștii ăia mărunți și uite așa s-au legat una de alta. GAZ-ul, pentru noi, era aur. Știți de ce? Pentru că mergeam în aplicații. Nu-i dai toată ziua tanchistului aceeași mâncare. Îl chinui de dimineață până noaptea în tanc, în praf și frig, și-i dai doar fasole sau macaroane. Și luam cu noi porci, luam și porci vii și îi tăiam. Cu cine am făcut GAZ-ul? Cu subofițerii. "Fraților, pentru noi
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
doctorat pe tema tragicului, fiica mea, care pe atunci avea vreo cinci ani, sătulă de faptul că stăteam toată ziua cu cărțile în loc de a mă juca cu ea, s-a întins într-o zi pe cartea pe care tocmai mă chinuiam s-o citesc (Ființa și neantul, J. P. Sartre) spunându-mi: Citește-mă pe mine? Citește-mă pe mine! exprimă, în primă instanță, dorința unui copil de a beneficia de atenția tatălui în aceeași măsură în care beneficiau cărțile. Și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tinde să ne consolideze opinia transformând-o în poziție). Schimbarea paradigmelor științei poate antrena și o modificare a manualelor și metodelor de predare, ce ar putea explica tot mai multa "știință" de care-i suspectăm pe profesori că o aplică, chinuindu-i, copiilor noștri. Metamorfoza modului de a înțelege lumea antrenează și modificarea cantității și calității celor ce trebuie învățate. Cu cât înaintez în viață cu atât îmi par mai scurte perioadele istoriei, simțindu-mă mai aproape de cei ce-mi păreau
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
identitate; această trudă asigură stabilitatea locului de pornire ce justifică dreptul de-a spune eu în sens tare. * Poate că tendința de stabilizare (tendința către Unul) derivă din modul de a fi al limbajului nostru, ale cărui limite fie ne chinuim să le depășim ca mediind în mod insuficient accesul la ceea ce este, fie încadrează realitatea în mod adecvat. * Analiza, pe care Thomas Kuhn o face, revoluțiilor științifice, paradigmelor și schimbărilor de paradigmă ce determină aceste revoluții, dă seama în mod
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de altfel foarte reușit, cred că este "sistemul de idealuri" (sau poate doar "idealuri" deoarece nu sunt sigur că au caracter sistemic), prin aceasta înțelegând, la fel ca autorul amintit, tot ce ne atrage să acționăm, ce îndeamnă să ne chinuim existența într-o direcție sau alta. Refuzul termenului iluzie aici are un caracter mai curând operațional, fiind determinat totodată și de o evidentă dorință de obiectivare. Altfel spus, nu doresc (aici) să judec, ci să arăt numai cum funcționează. Am
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
al ansamblului, ansamblu în care dominante erau scopurile sub care stătea lucrarea respectivă 1. În cazul unei bisericii, spre exemplu, participau arhitecții, numiți „geometri”, cei care calculau în principal rezistența și dimensiunile clădirii (căci tentația originalității cu orice preț nu chinuia mintea artiștilor bizantini), apoi maeștrii pictori care schițau desenele mozai¬curilor și frescelor și executanții, cei care inserau cuburile de mozaic și făceau pictura, ca și specialiștii care ciopleau lespezile de marmură și basoreliefurile. Accentul cădea pe scopurile clădirii, pe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]