6,870 matches
-
acestor tipuri de purtători magnetici. Nanocristalele din magnetita au fost preparate printr-un procedeu chimic de sintetizare. S-a utilizat o sare a fierului bivalent solubila în apă, clorura feroasa (1 mol FeCl2*4H2O) și o sare a fierului trivalent, clorura ferica (2 moli FeCl3*6H2O). În același timp s-a preparat o soluție alcalina, hidroxid de sodiu (NaOH) în apă distilata cu o concentrație de cca. 5 mol/l. Pentru obținerea unui mol de magnetita s-au folosit 7 moli
NANOPARTICULE DIN MAGNETITA CA PURTATORI MAGNETICI by Geta Olariu, Crina St?ngu () [Corola-other/Science/84280_a_85605]
-
alcalina, hidroxid de sodiu (NaOH) în apă distilata cu o concentrație de cca. 5 mol/l. Pentru obținerea unui mol de magnetita s-au folosit 7 moli de hidroxid de sodiu. În urmă amestecării celor două soluții, alcalina și de cloruri s-a obținut un precipitat de culoare bruna care ulterior s-a colorat în negru. În prima etapă are loc formarea simultană a hidroxizilor de fier bivalent și trivalent, iar în a doua etapă hidroxizii feric și feros elimina apă
NANOPARTICULE DIN MAGNETITA CA PURTATORI MAGNETICI by Geta Olariu, Crina St?ngu () [Corola-other/Science/84280_a_85605]
-
puternic electropozitive, arsenul reacționează cu ușurință, formând arseniuri. Arseniurile se pot obține prin topirea componenților, prin trecerea topiturii sau vaporilor de arsen peste metale, dar toate se pot obține și prin aluminotermie sau prin reducerea trioxidului de arsen și a clorurii metalului cu hipofosfit de sodiu (NaHPO). Cu metalele grele și din grupele secundare, arsenul formează combinații intermetalice, ce împrumută structura spațială a sulfurilor: arseniura de Ni este similară cu FeS, PtAs, FeS,iar FeS are rețeaua ortorombică a marcasitei FeS
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
o aproximare utilă pentru legăturile care se formează între atomi care au un singur electron mai mult decât stratul exterior complet, și un altul căruia îi lipsește un electron pentru a-și completa ultimul strat, astfel cum apare în compusul clorură de sodiu și în alte săruri ionice. Cu toate acestea, multe elemente prezintă valențe multiple, sau tendința de a pune în comun diferite numere de electroni în cadrul diferiților compuși. Astfel, legăturile chimice dintre aceste elemente iau multe forme de punere
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală". În anul 1901, obține la Universitatea din Paris al doilea doctorat în științe cu dizertația "Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante" (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii). În anul 1900 se reîntoarce în țară și este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină și Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul "St. Vincent de Paul" din București. În anul 1902 își
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
utilă în stabilirea tendințelor periodice. Un "ion" este un tip de un atom sau moleculă care a cedat sau acceptat unul sau mai mulți electroni. Cationii încarcați pozitiv (de exemplu, cationul de sodiu Na) și anionii încarcați negativi (de exemplu, clorura Cl) pot forma o structură cristalina de sare neutră (de exemplu, clorura de sodiu NaCl). Exemple de ioni poliatomici care nu se despart în timpul reacțiilor sunt hidroxizii (OH), fosfații (PO) și alții. Ionii în stare gazoasa sunt adesea cunoscuți sub
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
atom sau moleculă care a cedat sau acceptat unul sau mai mulți electroni. Cationii încarcați pozitiv (de exemplu, cationul de sodiu Na) și anionii încarcați negativi (de exemplu, clorura Cl) pot forma o structură cristalina de sare neutră (de exemplu, clorura de sodiu NaCl). Exemple de ioni poliatomici care nu se despart în timpul reacțiilor sunt hidroxizii (OH), fosfații (PO) și alții. Ionii în stare gazoasa sunt adesea cunoscuți sub numele de plasma. Un "compus" reprezintă substanță chimică pură, formată din mai
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
definită și posedă anumite proprietăți fizico-chimice. În momentul când mai multe substanțe sunt prezente, rezultatul este numit amestec. Exemple de amestecuri sunt aerul și aliajele. Proprietățile fizice ale unei substanțe reprezintă acele calități caracteristice și definitorii ale acesteia; de exemplu, clorura de sodiu este întâlnită sub diverse forme - granulara, sub forma sarei de bucătărie sau sub forma cristalizata (între 2-3 mm, până la 5 cm în diametru). Indiferent de forma în care ar fi întâlnită, prezintă aceleași proprietăți caracteristice (aranjarea cristalina, gust
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
este forța electrostatica de atracție. De exemplu, sodiul (Na), un metal, cedează un electron pentru a deveni un cation de Na, în timp ce clorul (Cl), nemetal, primește acest electron pentru a deveni Cl. Ionii sunt uniți datorită atracției electrostatice, iar compusul clorura de sodiu (sarea de bucătărie) este formată. Într-o legătură covalenta, unul sau mai mulți electroni de valentă sunt împărțiți de 2 atomi: rezultatul atomic care este încărcat negativ este denumit moleculă. Atomii vor împărți electronii de valentă în așa
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
Mg=MgCl2 3Cl2+Fe3=2FeCl3 -Reacționează cu substanțe compuse -Reacționează cu baze tari Cl2+2NaOH=NaCl+NaClO+H2O -Reacționează cu săruri Cl2+2KBr=2KCl+Br2 Clorul poate avea următoarele stări de oxidare: Clorul se găsește în natură sub formă de cloruri. Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
MgCl2 3Cl2+Fe3=2FeCl3 -Reacționează cu substanțe compuse -Reacționează cu baze tari Cl2+2NaOH=NaCl+NaClO+H2O -Reacționează cu săruri Cl2+2KBr=2KCl+Br2 Clorul poate avea următoarele stări de oxidare: Clorul se găsește în natură sub formă de cloruri. Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și 37
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
2NaOH=NaCl+NaClO+H2O -Reacționează cu săruri Cl2+2KBr=2KCl+Br2 Clorul poate avea următoarele stări de oxidare: Clorul se găsește în natură sub formă de cloruri. Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și 37, într-o proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
depozitelor solide în scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și 37, într-o proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În industria chimică, clorul este, de obicei, produs prin electroliza clorurii de sodiu dizolvată în apă. Această metodă, industrializată în 1892, este folosită în prezent pentru a traduce tot clorul gazos industrial. Odată cu clorul, metoda produce hidrogen gazos și hidroxid de sodiu (hidroxidul de sodiu fiind, de fapt, cel mai importantă
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
industrial. Odată cu clorul, metoda produce hidrogen gazos și hidroxid de sodiu (hidroxidul de sodiu fiind, de fapt, cel mai importantă dintre cele trei produse industriale obținute). Procesul funcționează conform ecuației chimice următoare: 2NaCl + 2HO → Cl + H + 2NaOH Electroliza soluțiilor de clorură are loc în conformitate cu următoarele ecuații: Catod: 2H + (aq) + 2 e-→ H (g) Anod: 2Cl-(aq) → Cl (g) + 2 e- Procesul global: 2NaCl (sau KCl) + 2HO → Cl + H + 2NaOH (sau KOH) În electroliza cu diafragmă, o diafragmă din azbest (sau fibră
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
ușor impurificată alcaline, dar ele nu sunt împovărate cu problema de a preveni descărcarea mercuruluui în mediu și sunt mai eficiente energetic. Electroliza membranei celulei angaja membrană permeabilă ca un schimbător de ioni. Sodiul saturat (sau de potasiu) soluția de clorură este trecută prin compartimentul anodic, lăsând la o concentrație mai mică. Această metodă este mai eficientă decât cea cu diafragmă și produce un sodiu foarte pur (sau potasiu), hidroxidul de la concentrație este de aproximativ 32%, dar necesită saramură foarte curată
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
unde a asistat Ia cursurile unor prestigioși profesori, printre care Costin D. Nenițescu, Petru George Spacu, Emilian Bratu, Nicolae Racliș, Margareta Giurgea. Imediat a fost admis la doctoratul cu frecvență. A susținut teza de doctorat cu tema „Reacții catalizate de clorură de aluminiu" în 1959, când era încadrat la Institutul de Fizică Atomică, unde a organizat primul laborator de compuși marcați izotopic, cumulând și obligațiile de asistent (apoi șef de lucrări) la Catedra de Chimie Organică. Docența și-a susținut-o
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
procesul de fabricare al vitriolului a produs acid sulfuric. După numele primei mare producții din Nordhausen, produsul a fost redenumit Vitriol Nordhausen. Primele investigații științifice ale acidului sulfuric au fost desfășurate de către Johann Rudolph Glauber. El a reacționat acidul cu clorura de sodiu și a obținut acid clorhidric și sulfat de sodiu, care a fost denumit "Sarea Glauber". Totuși, metodele în care erau folosiți sulfații erau foarte complicate și scumpe. Pentru a obține cantități mai mari de produs, în secolul al
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
m. În limanul Sasîk se varsă râurile Cogâlnic și Sărata, schimbul de apă având loc și prin canalul Bîstroe. Salinitatea apei variază într-un interval de la 0,7 la 3,0 g/litru. Predomină sărurile de sulfat de magneziu (MgSO), clorură de sodiu (NaCl) și clorură de magneziu (MgCl). În anul 1978 a fost construit un dig care a închis portița naturală, transformând limanul dintr-o lagună ce era, într-un lac cu apă dulce. Digul este din nisip consolidat (cu
Limanul Sasic () [Corola-website/Science/308582_a_309911]
-
Microscopie, Electrochimie și Conductivitate). Rezultatele preliminare au arătat ca solul de la suprafața este moderat alcalin, cu un pH între 8 și 9. S-au găsit ioni de magneziu, sodiu, potasiu și clorura; nivelul total de salinitate este modest. Nivelul ionului clorura este scăzut, si astfel anioni prezenți nu au fost identificați de la început. pH-ul și salinitatea sunt neproblematice din punct de vedere al biologiei. Analiza TEGA a primului eșantion de sol a indicat prezenta apei și a dioxidului de carbon
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
ar putea conduce la o acumulare de gheață. Problemă prezenței compușilor organici rămâne deschisă, deoarece mostrele ce conțineau perclorat ar fi dus la dezagregarea compușilor organici. Rezultatele publicate în revista "Science" după finalul misiunii au arătat că unele mostre conțineau cloruri, bicarbonați, magneziu, sodiu potasiu, calciu, si, posibil, sulfați. pH-ul a fost calculat a fi 7,7 + sau - 0,5. A fost detectat perclorat (ClO), un puternic oxidant. În anumite condiții, percloratul poate împiedica dezvoltarea vieții; unele microorganisme însă, obțin
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Acidul clorhidric este o soluție apoasă a hidrogenului clorurat (HCl). Soluția este un acid anorganic tare făcând parte din grupa acizilor minerali. Sărurile acidului clorhidric se numesc cloruri, dintre care cea mai cunoscută este clorura de sodiu (NaCl) (sare de bucătărie). Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în Evul mediu, acesta fiind menționat în lucrările datate în sec. XV sau XVI ale alchimiștilor ce încercau să
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
despre tehnici de vopsit scrisă de venețianul Gioanventura Rossetti la sfârșitul secolului XVI, ca fiind prima sursă în care se descrie modalitatea de preparare a acidului clorhidric. În secolul XVII Johann Rudolf Glauber din Karlstadt am Main, Germania, a folosit clorura de sodiu și acidul sulfuric pentru a obține sulfatul de sodiu în procesul Mannheim, din care rezulta hidrogen clorurat gazos. Joseph Priestley din Leeds, Anglia a preparat acid clorhidric pur în 1772, iar în 1818 Humphry Davy din Penzance, Anglia
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
este un acid monoprotic, adică poate disocia o singură dată în apă prin cedarea unui proton. În soluția apoasă de acid clorhidric, ionul H reacționează cu apa pentru a forma ionul hidroniu, HO: Celălalt ion care se formează este anionul clorură, Cl. Acidul clorhidric poate fi folosit pentru a prepara sărurile sale numite „cloruri” (de exemplu, clorura de sodiu). Este un acid puternic, disociind complet în apă. Acizii monoprotici prezintă o singură constantă de disociere, Ka, ce indică gradul de disociere
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
cedarea unui proton. În soluția apoasă de acid clorhidric, ionul H reacționează cu apa pentru a forma ionul hidroniu, HO: Celălalt ion care se formează este anionul clorură, Cl. Acidul clorhidric poate fi folosit pentru a prepara sărurile sale numite „cloruri” (de exemplu, clorura de sodiu). Este un acid puternic, disociind complet în apă. Acizii monoprotici prezintă o singură constantă de disociere, Ka, ce indică gradul de disociere în apă. Pentru un acid tare cum este acidul clorhidric, valoarea acesteia este
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]