6,635 matches
-
te încălzești.” Am început să cânt ceva tărăgănat...Fiarele nu s-au mișcat din loc. Am cântat răzbit, în timp ce corzile pocneau una după alta. Când mâinile îmi erau înghețate, l-am îndemnat din nou pe Goguță. „Cântă, băiete, pe o coardă, că eu nu mai pot”...O încercat el să îngaime ceva, dar nu ieșea nimic. „Hai să tăcem, să vedem ce vor face jivinele” - am spus eu” Ajuns aici cu povestea, Pâcu s-a oprit să-și îndese tutunul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am să încerc să cânt așa cum am să pot.” Am pornit a scârțâi eu, dar mare lucru nu ieșea. Am hârâit-o cât am putut mișca degetele; când au rămas țepene ca niște bețe, a început Goguță să chinuie singura coardă care i-o mai rămas. Si uite-așa, scârța-scârța, până când o nouă pocnitură m-o făcut să înțeleg că Goguță o mântuit-o cu cântatul. Nu mai avea nici o strună! Am încercat să tăcem și să-i ținem pe lupi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o mântuit-o cu cântatul. Nu mai avea nici o strună! Am încercat să tăcem și să-i ținem pe lupi la distanță cu focul. Dar de unde? Dihăniile au început să facă iar pași spre noi. „Bade Costâne, încearcă matale pe coarda ceea, că ne halesc lupchii! Uite la ei cum ne țintesc cu ochii.” „Brrr!” o făcut Goguță, tremurând ca varga...Am început să cânt eu mai avan, dar tot nu ieșea mare brânză.” Pâcule! Să nu spui că nu s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de râs. Până luleaua nu a scos fum, Pâcu nu s-a dat bătut. Pe urmă a pus mâna pe ulcica cu vin, a tras o dușcă bună și, cu o privire poznașă, din care se vedea că a întins coarda cât a putut mai mult, a pornit a vorbi: Păi de unde să știe bietul Halângă tâmplarul ce-i aceea otopsie? Nici vorbă. Da’ l-o ținut pe om cu sufletul la gură? L-o ținut. Dacă nu știai ce-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cîntăreții Heman, Asaf și Etan aveau țimbale de aramă, ca să sune din ele. 20. Zaharia, Aziel, Șemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia și Benaia aveau lăute pe alamot; 21. și Matitia, Elifele, Micneia, Obed-Edom, Ieiel și Azazia, aveau arfe cu opt coarde, ca să sune tare. 22. Chenania, căpetenia muzicii între Leviți, cîrmuia muzica, fiindcă era meșter. 23. Berechia și Elcana erau ușierii chivotului. 24. Șebania, Iosafat, Netaneel, Amasai, Zaharia, Benaia și Eliezer, preoții, sunau din trîmbițe înaintea chivotului lui Dumnezeu. Obed-Edom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
știu dacă vei avea tăria să suporți șocul, când vei auzi numele chirurgului care a fost “mâna a doua”. Lia a intrat În joc fără să vrea și devenise curiozitatea Întruchipată: ochii măriți, privirea intensă, iscoditoare, și auzul ca o coardă Întinsă la maximum... Întrebarea Îi flutura pe buze: “cine a fost <mâna a douaă, tati?” ― Și, cum spuneam, “mâna a doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i era la sarcina ce o avea de rezolvat, ci la ce poate să cuprindă cartea din fața lui. Cred că ești pe calea cea bună, vecine. Pune mâinile - așa, ca din Întâmplare, peste desen - și urmărește-i mimica” - a Întins coarda gândul de veghe. Când sfatul a fost urmat de Gruia, o umbră de nemulțumire a trecut pe fața securistului. În cele din urmă, și-a dat arama pe față: ― Ce conține cartea din fața ta? ― Este un tratat de Anatomie, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
consulți după toate regulile profesiei... Acuma n-ai să-mi explici mie cum Împunge rața și că totul se petrece după carte... Ei, da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat... Gruia și-a ascuțit simțurile. Era ca o coardă Întinsă peste poate. „Așa da, amice!” - l-a lăudat gândul de veghe. ― Bănuiești pentru ce te-am chemat? Lăsăm la o parte discuțiile și atenționările din momentul când ai venit În Iași. Îți mai amintești cred că atunci ai avut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul... Cu o grimasă care semăna cu a celor care Înghit chinină, doctorașul a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau mai degrabă obrăznicia afișate de acel doctoraș. Dar... „Să nu Întinzi coarda mai mult decât trebuie, stimabile!” - l-a avertizat profesorul În gând... În dimineața aceea, profesorul a făcut vizita bolnavilor după toate regulile artei! Când a ajuns la salonul doi, a ascultat prezentarea situației, făcută cu mult profesionalism de medicul primar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aș vrea să fac totuși vreo doi pași spre depozite, ca să văd cum se mișcă celovecii pe acolo. Ne-ar prinde bine, atât nouă, cât și celor de la divizie” - a propus Undiță. „De acord, băiete, dar știi tu povestea cu coarda... Cântă frumos până n-o Întinzi prea tare. Dacă ai Întins-o, atunci plesnește. Și e mare păcat de coardă, da’ și de muzicant”... Cum cei de față au slobozit zumzet de râs, Petrică a reușit să-și mai tragă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prinde bine, atât nouă, cât și celor de la divizie” - a propus Undiță. „De acord, băiete, dar știi tu povestea cu coarda... Cântă frumos până n-o Întinzi prea tare. Dacă ai Întins-o, atunci plesnește. Și e mare păcat de coardă, da’ și de muzicant”... Cum cei de față au slobozit zumzet de râs, Petrică a reușit să-și mai tragă oleacă sufletul. Nu mult timp, Însă: „Am să trag de ea numai până o simt bine Întinsă - a făcut Undiță
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fie vreun rus de pază... Din zidul de ninsoare am auzit clar: „Gatova, rebiata? Nu, paidiom!” „Gatova, gatova” - a răspuns Păpădie tușind, ca să nu priceapă „celovecul” că e o voce străină. Toate simțurile au devenit oțelite și Întinse ca o coardă... Ne-am dat seama că În fața noastră se afla un singur rus, fiindcă făcuse imprudența de a veni spre noi. Am avut impresia chiar că Îi văd și chipul: un individ cu față bucălată, scund, și cu „balalaica” la piept
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care eram i-a confundat. Țin mult la impresia asta venită de foarte departe. "Tătișor, s-a întors tătișor!" Mă tem că și pentru Victor, și pentru Iordan Marievici, marile evenimente ale vieții au fost concertele, audițiile. Pentru tata, o coardă a sufletului era în pian. Fidel n-a fost Iordan decît muzicii. Singură iubire constantă și continuă. Nu știu dacă reținea datele căsniciilor. Rememora cam așa: "După concert, am plecat pe front". Concertul era cel al Filarmonicii ieșene, din 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
general care, atunci când dă de necaz, nutrește o speranță salvatoare. E în firea omului ca, atunci când întâmpină răul în viață încearcă să se gândească mai mult la moralitatea adevărată. Astăzi am avut liniște în casă, fără nici un telefon, odihnindu-mi corzile vocale, mult solicitate în alte zile când dau și mai ales când primesc telefoane de la prieteni și cunoștințe ori rude apropiate, acele puține pe care le mai am. În ziua următoare vremea e cu un soare palid, fără putere calorică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
voi face, dacă starea de sănătate îmi va permite acest lucru. Am primit telefoane de la d-na Maria Willinger din Germania, de la dl. Marcel Cuperman din S.U.A., precum și alte telefoane din țară, încât în final simt că mi-au obosit corzile vocale, așa cum se întâmpla la catedră după 3-4 ore, de curs, dar o singură dată pe an e Crăciunul cu datinile speciale! De la Bâlea Lac din Făgăraș aflu că hotelul de gheață construit acolo a adus mult mai mulți turiști
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
perversă, o capcană perfectă din care evadarea era imposibilă. Nu vedea insecta, însă o bănuia ascunsă pe undeva, stând la pândă, pofticioasă, intuia chiar și gândurile ei, vine ora mesei, ha-ha-ha, delicios prânz, ha-ha-ha, gândurile acelea bănuite zbârnâiau ca o coardă bine întinsă, o linie melodică ieftină dintr-un film prost, unul în care victima stă (bineînțeles, nu putea fi altfel) în cadă, în spatele perdelei de plastic ieftin, se săpunește cu simț de răspundere și observă înspăimântată umbra unui braț, brațul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bijuterie de preț și îl lipi de trupul său cu o afecțiune asemenea celei cu care obișnuia să se lipească de mama și de tatăl său, în scenele lor de tandrețe. Luă apoi arcușul și trăgându-l ușor pe câteva corzi, umplu întreaga casă cu câteva sunete disparate. Nu era o melodie, dar lui i se păru că era începutul unui cântec care avea să-i încununeze viața cu o bucurie fără asemănare. Alex și Ina își imaginară cum în camera
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Îmi vorbește? Părea gata să plângă. Mă Încânta ocazia rară de a o auzi pe Emily vorbind‑o de rău pe Miranda, dar știam că un Viraj Paranoic Runway este iminent, așa că am vorbit cu precauție. Am atins doar o coardă discretă de simpatie și indiferență. Nu tu ești de vină, Em, jur. Ea știe cât de mult muncești - ești o asistentă nemaipomenită. Dacă nu ar ști ce treabă bună faci, ar fi scăpat de mult de tine. Doar nu s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și de prăpastie poate să i-o provoace? Mi-a spus că, dacă voi șovăi o singură dată, să nu mă mai gândesc la alpinism și mi-a mai spus că, dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de coardă În toate turele lui alpine. Ce-mi pot dori mai frumos În viață, decât primejdia de a Înfrunta asprimea stâncii și grozăvia prăpăstiilor? În fiecare clipă, cu fiecare nou pisc Învins, aș urca spre adevărata viață, așa cum mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tot ce mă Înconjoară este el, când mă obsedează atât de dureros acea clipă. Aș vrea să scriu „Trebuie să mă smulg, trebuie să Înving“, dar nu pot. A fost prea luminos fulgerul și mi-a aprins cea mai sensibilă coardă a sufletului, iar zgomotul lui, vigoarea lui, mi-au asurzit urechile, nu mai simt nimic În jur, trăiesc În fiecare clipă acea sublimă uitare de sine care m-a dominat atunci. Învăț noaptea, e mai multă liniște, În suflet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lăsat În urmă, nici cea mai mică părere de rău, dar nici cea mai mică bucurie. Când Îți prețuiești prea mult viața, o pierzi mai repede, și aceasta mai ales În alpinism. Cel care urma să-mi fie tovarăș de coardă făcea totul din dragoste. De un an Încheiat mă iubea cu o pasiune În care se aruncase cu ochii Închiși. Eu, profitând de aceasta, Învățasem tehnică alpină de la el. Mă prefăceam de multe ori că mă interesează persoana lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să gem de o usturime aproape insuportabilă. Căldura Îmi arsese și uscase toată gura. Dar puterile Îmi erau treze, fuseseră doar bine educate. Abisul de sub mine era incredibil. 400 de metri. Gol imens. La o surplombă, mi s-a blocat coarda. Cea mai ieșită În afară dintre surplombe. Mă Învârteam În loc În scărițe, deasupra imensității de gol. Îmi plăcea. Mai doream, mai doream să stau acolo, să mă uit În jos, să-mi satur ochii de zare. Plăcerea de a urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care ai fost, care erai, care ești, a trecut, s-a topit, nu mai este, nu mai poate fi refăcut, reînviat; doar cuvântul material, el este viu, se reîntregește, se umflă de viață, se reanimă brusc În aerul vibrat de coardele vocale ale celui ce-l folosește; dar mai este el al tău, al celui care l-a rostit prima dată, sau e deja al celui ce-l rostește (folosește) acum În lectură? A Întoarce acest cuvânt, a-l retrăi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o figură blândă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. ― În sfîrșit! zise brusc Nadina, enervată puțin și cu un gest ca și când s-ar fi hotărât să puie capăt convorbirii. Lui Platamonu i se păru că a întins prea mult coarda și aștepta un prilej să dea înapoi. O știa excesiv de ambițioasă și în stare într-adevăr să-și caute alt arendaș. Ar fi culmea ca, în loc să cumpere moșia, să o piarză de tot. În momentul acesta intră Grigore. O anunță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau în același pas, fiecare nepotri veală stârnea un sunet în pieptul ceasornicului, ca și cum i-ar fi plesnit o coardă. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pe noi... continuă Isaia, iar Iadeș agită cădelnița, răspândind aromele fierbinți ale alcoolurilor tari. Când se lăsă tăcerea, Bunelu se apropie de umărul popii și îi șopti : — Asta venea de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]