6,859 matches
-
Deși, dacă stau să mă gândesc bine, nu scenele erotice din budă mă Înfrânseseră. De fapt mă mustra conștiința că mă apucasem să-i povestesc negrului despre Cristina. Oare ce-mi venise, de unde până unde să m-apuc eu de confesiuni? Și, hai, faptul că-i vorbisem de Cristina era cât de cât de Înțeles. Dar de ce și despre Diafana? Clar simptom de impotență, mărturisirea asta a admirației! Nu-mi venea să cred! Ce fusesem În stare să fac! M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cândva, întâmpla și mie. Femeia deveni atentă, el sesizase. Deținuta se încorda. Simțea deja că la intervale relativ scurte trebuia să se aștepte la această expresie de neajutorare pe chipul lui, precedată sau însoțită, cum se întâmplase acum, de simulacrul confesiunii. „Știți, nu suport pitorescul“, începuse el întâlnirea. Chipul și glasul slujiseră aceleiași tânguiri neputincioase, de copil îmbătrânit și singur. Ați întârziat, deci. Tovarășii au fost arestați, fără a vă mai vedea. Jocul nostru cere uneori puțină ticăloșie. S-ar putea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ascuțită, între copacii bătrâni și cortegiul cu mortul încă viu cu doar câteva ore în urmă. Împrejurări care trecuseră brusc din filele cărților în lumina crudă a zilei, ca o somație. O asculta, stânjenit, neștiind cum să primească darul atâtor confesiuni. Exista vreo legătură între schimbările neplăcute ale chipului acum urâțit, uscat, cu pomeții ascuțiți, cu fălcile și bărbia prea osoase sub cearcănele adânci, de strigoi, și această exagerată și revendicativă atenție acordată senzației ? Raportarea oricăror crize afective la perceperea lor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aceștia sunt cei mai vocali. Știu că am scris absolut degeaba acest text. Prostul de Internet, nu se va recunoaște niciodată în el. N-ai cum să te recunoști, dacă ești prost făcut grămadă, dar te crezi genial. Neapărat genial! Confesiunile unui zâmbet blond Un soi de prieten m-a apostrofat la un moment dat că prea mă iau de politicieni. Adică, voia să spună, că ar trebui să las în pace aceste specimene ale naturii, (deși unele chiar că parcă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de carton. Turnam peste el apă fierbinte, așteptam două minute și era gata" povestea presei unul dintre viitorii astronauți români, în legătură cu experiența sa din Mars Desert Research Station. Dar vă rog, numai să vă gândiți, cu ce ochi privesc aceste confesiuni „dramatice" unii pensionari de ai noștri, având în vedere, că aici apar cuvinte pe care aproape că le-au uitat, ca de exemplu, „omletă" și „apă caldă", cuvinte care pentru unii definesc niște chestii, care pentru ei există doar pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
obligația de a le filtra. Prin urmare, unii popi se plâng, că „din nefericire, există și pomelnice răuvoitoare. Nu sunt multe, dar există". Preotul atunci se roagă pentru sănătatea chiar a celor menționați în astfel de situații. In cazul altor confesiuni, cum ar fi Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, rugăciunile sunt postate la vedere, direct pe site-ul casei de rugăciune "Sunt Maria și am 10 ani și mă rog lui Dumnezeu și Fecioarei Maria să nu îmi mai fie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
volumul Cu privighetoarea pe umăr (2010), cu cele două părți ale lui, Scară la cer și Manuel, în 2011, Iuliana Paloda-Popescu aduce în fața cititorilor o antologie, 101 poeme, publicată în Colecția Ideal a Editurii Biodova din București, alcătuită din poeme confesiune, în care lirica puternic reflexivă trădează sensibilitatea deosebită a autoarei, pentru care fiecare imagine sau măcar fiecare semnal dinspre realitatea concretă, palpabilă este sugestia unei lumi de dincolo de cuvinte, pe care ea vrea să o întrupeze în artă, de la promisiunea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în volum: Vinu’ vărsat din Cetăți înierbate / edifică Arta, Enzima și Mustul; / acum e-o literă ce stă mai aparte / expusă oricui să și învolte pronia și Gustul. Îmbinând elemente de prozodie tradițională și modernă, versurile lui Valentin Predescu sunt confesiuni ale unui eu dezabuzat de o realitate percepută aproape mereu ca ostilă, dar la care cel care se simte persona non grata, mai abitir decât alții, pare a fi devenit, în parte, imun, fiind conștient că, neavând mai mult decât
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
liric din volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu este o sinteză de trăire nemijlocită, în imediat, și de livresc, cu participarea oniricului - indus de experiențe ale copilăriei și ale adolescenței -, dar și cu aportul intertextualității, din care se coagulează o poezie confesiune, având, mai ales, rol cathartic. În acest context, hamlet, iosif brodski, djaghilev, traian filip, leopold bloom, ezra pound etc. nu sunt simple fonetisme cu care poetul să-și pavoazeze poemele, ci mărci de suflet, nume ale propriilor trăiri, martori exponențiali
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să pierd - se confesează poetul, contemplând înfățișările lumii al căror catalizator se vrea, însă recunoscându-și, indirect, vulnerabilitatea în căutarea unui punct de sprijin, oriunde se profilează, dar în dragostea noastră, în primul rând, ca să nu cădem / necunoscuți de pe pământ... Confesiuni, așadar, majoritatea poeziilor din volum revelează un eu atent să identifice sensurile cât mai puțin la îndemână pentru ceilalți, în existența cotidiană, dar și în propria ființă, după ce s-a produs o disfuncție, poate ireversibilă (jumătate din roțile / care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Deltei. Rodion ar putea fi doar preambulul unei scrieri mult mai ample. George Vulturescu: Alte poeme din Nord Alcătuind un amplu De profundis, poemele din volumul lui George Vulturescu, în care adesea este invocat Transcendentul, pot fi citite ca o confesiune, de-a lungul căreia poetul caută să-și înțeleagă rostul și să înțeleagă totodată lumea prin prisma experienței ontologice acumulate, peste care se așază cea creatoare. Sub formă de enjambament, aceste litanii confesiune, cu accente de psalm, traduc artistic contorsiunile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
invocat Transcendentul, pot fi citite ca o confesiune, de-a lungul căreia poetul caută să-și înțeleagă rostul și să înțeleagă totodată lumea prin prisma experienței ontologice acumulate, peste care se așază cea creatoare. Sub formă de enjambament, aceste litanii confesiune, cu accente de psalm, traduc artistic contorsiunile sufletești ale celui care e conștient de statutul de om, dar nu-și poate accepta pur și simplu destinul, pentru că numai piatra stă să aștepte fulgerul, iar o formă de reacțiune la acțiunea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rafinamentului senzorial și analitic al viziunii artistice. Apartenența scriitoarei la ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de mai târziu nu face excepție, ci schimbă numai unele accente. Confesiunea feminină stă la baza tuturor proliferărilor stilistice din perioada lirică, într-o expresie lirică, spontană și abundent neologică, ilustrând prezența liberă a unei intelectualități ostentative. Aglomerarea de notații, acel balastru literar, sunt prezente atât în proza de început, cât și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
care vor răsădi marile romane nu e acela liric și confesiv al sufletului care-și caută ieșire în lume, ci acela reflexiv, al conștiinței oglindă a lumii, după cum afirma Nicolae Manolescu „Și cu asta ne aflăm deja la confiniile ionicului”. Confesiunea se produce cu o neobișnuintă abundență și vehemență ca ale marilor ape când îneacă ogoarele de primavară. S-a spus că „literatura feminină” nu are putere de observație a vieții reale, a oamenilor și rânduielilor întinse dincolo de aria individualității proprii
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor scriitoricești. Frumusețea, caracterul oniric al acestor proze, este confesiunea apropiată poeziei, vizând descifrarea complexului existenței, mai exact autocunoașterea : Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit și ochiul meu vede toate firele cât de încâlcite care mână faptele lor exterioare și viața lor internă. Dacă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Autoarea sfidează normele compoziționale și stilistice, preferând confuzia genurilor, într-o expunere alertă, degajată, în care pasiunea și luciditatea se întrepătrund. Frenezia erotică apare pe aceeași pagină cu ironia intelectuală, senzualismul și întrebările grave se împletesc și se resping alternativ, confesiunile fiind astfel greu de încadrat. Pseudojurnalul intim e o formulă globală, însă nu singura. Povestiri, schițe, scrisori, ele sunt când mostre de impresionism liric, când meditații capricioase. Le străbate un curent viu de sensibilitate și imaginație liberă, cu nostalgii dincolo de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
atunci, și n-au înțeles atâta lucru, că eram făcută să învăț mult, sunt timpuri când dorința de a ști, de a cerceta , de a mă afunda în labirintul cunoașterii, mă cuprinde cu furie”. Aceeași idée este regăsită într-o confesiune din “Jurnalul de la sfârșitul vieții”: “Părinții mei scumpi și luminați refuzaseră cu hotărâre să mă lase să urmez studii mai departe, la universități, în țară sau Ăcum aveam ocazia) în străinătate. Eram unicul copil, mama era cardiacă, și armele ei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ceva care te pune pe gânduri, sau îți aduci aminte de ceva important trăit sau auzit care se cere scos la lumină. Așa că, de azi începând, am deschis acest jurnal care, treptat, va ajunge și la dumneavoastră, dragi cititori ai confesiunilor mele. Doresc din tot sufletul ca ceea ce am de transmis să fie bine înțeles și folositor tuturor celor ce au nevoie de o îndrumare, de un sfat, de o alinare. Să fie folositor „celor de lângă mine, celor căzuți pe cale, celor
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Dar a evitat să-mi dea amănunte. Socotind, probabil, că și așa eram prea crispat, a preferat să reia convorbirea întreruptă de ecografie. ― Chiar nu mai credeți în nimic? O cameră de spital nu e locul cel mai potrivit pentru confesiuni. Și nici eu nu eram într-o stare potrivită unei discuții despre certitudini. Fixam tavanul văruit proaspăt, gîndindu-mă la ce putea să urmeze. Un nou infarct? O operație pe inimă? într-un târziu, i-am răspuns, străduindu-mă să mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai știu ce. Lasă, nu-i nevoie. Hai să ne gândim împreună. A fost sau este? ─ Eu zic că este. Mai înainte ziceai că nu, că dispar după moarte. Da, dar acum după ce am rostit cuvintele, m-am răzgândit. În Confesiunile sfântului Augustin, mi le-a dat clarinetistul, e vorba la un moment dat despre felul în care cântăm un cântec. E un lucru foarte simplu, banal chiar. În fiecare clipă, cântăm o singură notă din cântec, dar în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
descrie la modul pateticromantic: subțire, nici scundă, nici înaltă, față smeadă, părul negru revărsat pe umeri, ca o „invitație la păcat” (citez chiar de la începutul caietului). Deși am parcurs puține pagini, am deja impresia că manuscrisul lui P.H.L. este o confesiune disimulată. Sexagenarul scriitor, persoană publică cunoscută la vremea lui, remarcabilă prin sobrietate și pu9 doare, n-ar fi avut curajul să și transcrie fără ocol propria trăire, să-și expună cel mai bine păzite „încăperi” ale sufletului. Deduc, prin urmare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
viril, ca să o transpună pe țărmul exotic al tuturor senzațiilor și visurilor, alimentate de căldura trupului, de freamătul sângelui... ... Și nimic nu este mai liniștitor pentru prezent! („Nu se știe cum va fi pentru viitor!” comentează P.H.L.) Urmăresc în continuare confesiunea Domnului R., în spatele căruia presupun că se ascunde autorul, P.H. Lippa. Cine s-ar fi așteptat ca acest scriitor cuminte, cu gusturi clasiciste, să scrie o „poveste” cu vizibile implicații psihanalitice, dar și cu accente ceva mai „libertine”? Fără a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
străduiește să definească acel capital sufletesc care susține soliditatea fericirii trăite în doi. Face apel uneori și la argumente concrete, ce-și au importanța lor. Astfel, Teodora îl surprinde pe iubitul ei, într-un moment de plinătate sufletească, cu următoarea confesiune: „Înainte de a te cunoaște pe tine nu am știut ce înseamnă orgasmul.” Este de presupus că a ezitat mult până s-o spună. Femeia știe că bărbatul nu trebuie să se simtă mai „important” decât este (în viața ei). Poate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Poate chiar a fost, deși este tentat mai curând să analizeze, să caute motivații ori sensuri ascunse. Altfel-zis, să „problematizeze”, îndepărtând, involuntar, tocmai acea bucurie spontană, simplă, trăită de orice îndrăgostit căruia i se dăruiește iubire. 21 mai, 2006 După confesiunea de mai sus a Teodorei, profesorul R. nu se simte mai „important”, dar, în mod sigur, copleșit. Ceea ce trăise până acum ca într-o „dulce beție” se ridică la nivelul „conștiinței responsabile”. Totuși, nu este un „lucid” și un introspectiv
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
traiectorie”. 25 mai 2006 Mă întreb din nou de ce insistă scriitorul pe mărturisirea Teodorei despre cunoașterea „relativ târzie” a satisfacției sexuale. Cu el! Datorită lui! (Sau, mai exact, amândurora nota mea). În realitatea trăită de orice cuplu, o astfel de confesiune ar putea trece drept ceva obișnuit, (poate chiar necesar!), niște vorbe șoptite ce dau intensitate îmbrățișărilor. P.H.L. propune însă o perspectivă analitică, „tipic masculină” asupra acestui episod de absolută intimitate. Eroul său, numit în continuare Domnul R., are un mic
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]