6,656 matches
-
cu un înțeles existențialist "angajare", și în numele ei chemat la judecată Flaubert, care a fost făcut responsr ii de represiunea Comunei din Paris fiindcă n-a luar atitudine în timpul acelor evenimente. Astăzi poziția se numește mai simplu și mai modest: "contestare". Gesturile care o ilustrează nu sânt însă mai puțin spectaculoase chemării în judecată a lui Flaubert (care, În treacăt fie spus, a mai apărut o dată în fața unei instanțe, de astă dată una adevărată, ca să dea socoteală de concepția sa morală
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
beție, fără posibilitate de iluzionare din partea cititorului că ar fi vorba de vreo parabolă, liricul ei creator, și față de care imprecația și viziunea neagră a lui Celine par de un inocent și roz sentimentalism, ar fi, după domnul Sartre, o contestare. Contestare a cui? A lumii burgheze, firește, a cui altcuiva? Am citit în aceste recente luări de atitudine practice în sprijinul studenților în grevă din Franța, în care se afirmă de dragul de a fi purtat pe brațe de "katanghezii" de la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fără posibilitate de iluzionare din partea cititorului că ar fi vorba de vreo parabolă, liricul ei creator, și față de care imprecația și viziunea neagră a lui Celine par de un inocent și roz sentimentalism, ar fi, după domnul Sartre, o contestare. Contestare a cui? A lumii burgheze, firește, a cui altcuiva? Am citit în aceste recente luări de atitudine practice în sprijinul studenților în grevă din Franța, în care se afirmă de dragul de a fi purtat pe brațe de "katanghezii" de la Sorbona
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
declin, destrămându-se într-o multitudine de stătulețe rivale. Istoria nu a înregistrat existența vreunei civilizații care să fi făcut un asemenea salt. Întotdeauna are loc un proces lent de evoluție. În prima etapă se produce de obicei o necruțătoare contestare a tot ceea ce fusese cândva sacru. Certitudinile interioare se spulberă. Convingerile cele mai adânci sunt destrămate de investigațiile îndrăznețe ale oamenilor de știință, înzestrați cu spirit analitic. Vă repet că această civilizație trebuie să fi încetat brusc, în epoca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în legătură cu copilăria marelui poet. O asemenea carte ar trebui scrisă însă enunțiativ, sobru, fără artificiile stilistice care îi plac atât de mult lui Traian Bădulescu-Șuțeanu. FantazAri sordide Ovidiu Băjan este un poet talentat, cu un temperament de răzvrătit, specializat în contestarea lumii. El se consideră, pe urmele lui Tudor Arghezi, „singur și pieziș“ în univers: „nu există lumea numai eu / plin de silă-n fața unor ani / craniu-mi stă în gura unui leu / inima un cuib de șobolani // poezia nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
structuri provizorii, a unor sensuri sub care așezăm lucrurile pe moment pentru a le putea înțelege. Este vorba de legături temporare ce acoperă setea noastră de sens, stabilite dintr-un reflex al unificării sub semnul căruia stă însăși posibilitatea sensului. Contestarea metafizicii de către postmodernism vizează deconstrucția acestor teze, prezentarea lor drept posibilități umane de a înțelege și eliminarea suprapunerii forțate cu modul de-a fi al lucrurilor. ٭ Observațiile lui Bruce Lipton privind dependența geneticului de factorii de mediu deschid atât către
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cobor, la asta servesc scările când nu servesc la urcare, pe o scară, cei care nu coboară, urcă, și cei care nu urcă, coboară. Părea că ajunsese la o concluzie irefutabilă, din cele pentru care nu există nici o posibilitate de contestare logică, dar deodată, ca un fulger instantaneu și fulgurant, un alt gând îi trecu prin cap, Să cobor, să cobor până acolo. Da, să coboare acolo. Decizia pe care a luat-o Cipriano Algor a fost că la noapte va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu urîtul și sfîrșește prin a cînta mai puțin omul și mai mult un ideal al ei despre om. Procust are deci chipul lui Apolo și cruzimea zeului din scena În care l-a schingiuit pe Marsyas. Dar simpla lui contestare nu e suficientă pentru a formula un alt adevăr. Ne-am fi putut opri la afirmația că tîlharul care ataca trecătorii Între Megara și Atena a fost numai o formă perversă, o nebunie a ideii de măsură, Învinuindu-i doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
idei, în ce structură argumentativă le-a încadrat și la ce concluzii l-au dus. Foarte adesea el ajunge în alt loc decât autorul care i-a prilejuit sau fecundat un gând. În alte cazuri influența se exercită prin reacție, contestare sau polemică. E o influență de grad secund. Nae Ionescu reacționează la o gândire care intră în conflict cu a sa și, în consecință, construiește un discurs divergent sau opus celui care l-a provocat. Exemplele sau tipologiile pe care
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
străin. Preoția este relativă, așa cum relative sunt toate serviciile, iar eu sunt un om ca oricare altul. Lumea este laicizată și gândește în mod laic, iar marea ei sfidare adusă creștinismului și bisericii o reprezintă tocmai laicitatea ei fundamentală și contestarea structurării piramidale a Bisericii. Franța a declanșat o revoluție democratică în lume asemănătoare în multe puncte cu cea declanșată de Luther în interiorul Bisericii Catolice. Seara ajung la Aix en Provence și grație intervenției Luizei găsesc o familie care să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
normal, este reprimat. Carnavalescul este “în stare să încalce regulile, subversiv, profanator”, dar dispune de un caracter ambiguu care, pe plan ideologic și folosind aceleași procedee, îl ajută să facă la fel de bine jocul reacției pozitive, ca și pe cel al contestării. Honore Daumier „Gargantua” Katharsisul comic este mijlocit, pe de o parte, de o imaginație creatoare de distanță, iar pe de altă parte, printr-un context ce anulează distanța. Satisfacția produsă de eroul comic presupune condiția invulnerabilității spectatorului și a sesizării
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
în loc să mediteze la textul biblic. Plăcerea de a admira figurile grotești reprezentându-l în ultimă instanță pe diavol este explicată prin uimirea admirativă în fața bogăției și diversității de forme expuse. De aici derivă o altă funcție a mirabilului, aceea a contestării ideologiei creștine, conform căreia omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Acest tip de mirabil respinge maniheismul creștin, opoziția bine/rău, Dumnezeu/Satana, optând pentru amestecul de divin și demonic, care nu țintește neapărat spre distrugerea răului, ci spre îmblânzirea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
un esențial nonconformism, o voință radicală de revizuire a normelor radicale ale poeziei” (Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, ed. a II-a, Ed. Paralela 45, Pitești, 2002, p. 189). În mod semnificativ, după Macedonski nu se mai înregistrează nici o contestare - modernistă sau avangardistă - a geniului eminescian fondator; estetismul românesc chiar va încerca, prin unii reprezentanți ai săi - Ștefan Petică, D. Anghel, Nicolae Davidescu, B. Fundoianu -, să îl recupereze, dintr-o nevoie de legitimare internă. Evadarea în vis, exotism și imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mulți, imitatori, gata să simtă după o anume formulă. Acestea sînt observațiile, foarte juste, ale d-lui Duhamel. Dar dînsul nu spune că și școlile aduc oarecare folos: agită, stimulează, provoacă discuții. Și nu totdeauna discuțiile sînt nefolositoare” (ibid). Contestarea lui Densusianu indică o primă depășire a maniheismului ruralism etno-național vs estetism urban și cosmopolit, fapt evidențiat în articolul „Mișcarea contimporană poetică“: „S-ar atribui grăbit toată zarva ultimei ere artistice celor două curente: tradiționaliști-simboliști, poporaniști-dezrădăcinați. Multă vreme diferențierea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sîntem păzitorii lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității tradiționaliste și apologia „valorilor negative” dau tonul acestui număr. Pentru tinerii semnatari aflați în răspăr cu „massele” manipulate, războiul apare drept revelator al tarelor unei lumi condamnate la autodistrugere: „Fără îndoială, era nevoie de un eveniment, războiul, pentru ca dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ball, ignorînd istoriile lui R. Lalou, M. Raymond sau A. Thibaudet, antologiile de la Sagittaire Krà și celelalte... Interesant este faptul că și André Breton, cu ocazia Congresului spiritului modern (martie 1922, dată cînd va fi consfințită nașterea mișcării suprarealiste prin contestarea lui Dada), îl va elimina pe Tzara din cadrul suprarealismului cu argumente naționaliste, citîndu-i pe „dadaiștii” Huelsenbeck, Schad și Val Serner (achiziționat de la familia Breton de Biblioteca Națională din Paris, Cota 14316. Manuscrise, achiziții noi, dosarul „intim” al respectivei manifestări a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în opinia lui, acela de „a ne consola de eventualele complexe” provinciale prin invocarea obsesivă a precursoratului absolut: „Însă calitatea de precursor, chiar aceea de precursor absolut, nu este încă un indice valoric”. Potrivit autorului, „nu poți da seama de (...) contestarea limbajului literar (Urmuz) fără să întreprinzi tu însuți o operație echivalentă, adică să te autocontești în calitate de limbaj critic. Aceasta e cu atît mai necesar în context românesc, cu cît complexul „ctitoricesc” care a caracterizat marile figuri ale criticii noastre, psihologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mare precursor”, dar nu și scriitor mare, opera lui fiind „foarte restrînsă”. Ion Negoițescu nota malițios (deși nu depreciativ) faptul că Urmuz a atins „maximum de notorietate cu minimum de operă”, o „operă” net inferioară cantitativ monografiei lui Nicolae Balotă. Contestările radicale au fost însă — după 1965 — destul de rare. Probabil cea mai radicală dintre ele îi aparține lui Alexandru George („O legendă”, în Semne și repere, Cartea Românească, 1971, dar apărută în periodice cu un an înainte). Criticul se declară dintru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
materiale... Observația și probele confirmă verdictul dezolantelor laboratoare și al analiștilor siguri pe ei cu privire la interconvertibilitatea dintre geniu și creier - bietul creier de laborator, palpabil, sondabil, ponderabil.“ Pentru el, religia practicată nu oferă baza de la care să poată porni În contestarea acestei perspective; după cum nu se lasă impresionat nici de pretențiile spiritualismului de a putea stabili legături cu viața de dincolo de văl. Morții se definesc prin absență și tăcere. Și atunci, ce Îi dă dreptul să creadă În posiblitatea propriei nemuriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ci și de teorii despre viață și moarte deopotrivă. În fața uriașelor hecatombe, flirtul cu agonicul, cu morbidețea, cu devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem de valori În care secolul al XIX-lea credea, cu toate contestările și subminările pomenite deja. E proiectată În haos, pierzându-și reperele, o lume care Încă miza pe umanism, dar și pe triumful individualismului. În felul lor ciudat, suspendați Între clase, credințe, sisteme estetice, dandy-i aparțineau și ei acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
doctrină a diferenței, dandysmul Își afirmă orgolios dorința de a-și delimita subiecții, de a-i face să fie mereu altfel. Principiile sale - În acest sens - pot fi numite cu o brutală directețe: unicitate, individualitate, narcisism, orgoliu, vanitate, singularitate, singurătate, contestare. Simpla parcurgere a termenilor ne sugerează În primul rând un program etic. Așa și este. Doar că, prin extensie, aceste principii morale Își pot cu ușurință anticipa consecințele În plan estetic. Să particularizăm. Un dandy autentic vrea să uimească fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
presupune un public; dandy-ul nu se poate impune decât opunându-se.3 Capitolul dedicat dandy-lor din Omul revoltat al lui Albert Camus ar putea fi citat (dar și comentat critic) aproape În Întregime dacă analizăm dandysmul ca formă de contestare. Sfidarea legii morale și divine care se transformă pentru dandy În program existențial Își găsește rădăcinile, după Camus, În etica romanticilor. Un proiect ce privilegiază individul orgolios, unic demiurg al propriei vieți, ce exaltă sfidarea În sine, refuzând orice „conținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
legea vieții Înseși. Dar mai intens e efortul lor de refuz a ceea ce societatea a normat până la ei. Pentru că Întreaga biografie li se joacă Într-un spectacol pe scena socială, acolo vom Întâlni cele mai numeroase manifestări ale dorinței de contestare. Dacă ar fi să imaginăm o scală În crescendo a formelor negativității și i-am adăuga un inventar al mijloacelor prin care un dandy se poate Împotrivi convențiilor, ar rezulta un tablou dintre cele mai vaste. În câte feluri, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce e dincolo de un eu, cum s-a văzut, supradilatat. Forța de șoc (bine calculată Însă) a oricărei apariții. Provocarea (dar rareori scandalul). Subversiunea. Refuzul. Capriciul. Tupeul. Insolența. Impertinența. Cinismul. De la bun Început trebuie spus că dandy-ul practică o contestare subtilă, nu brutală. Are un radicalism oarecum temperat, pentru că o manifestare provocatoare În exces l-ar exclude treptat sau chiar brusc din mijlocul lumii În care vrea totuși să fie validat. Sunt bine cunoscute cazurile unor aspiranți la gloria dandy-lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de societate burgheză care vrea să Își stabilizeze statutul. O asemenea lume (dar și cea aristocratică În curs de dispariție) Îi Îngăduie pe dandy cu un amestec de fascinație și uimire amuzată, pentru că simte (dar și știe) că forța de contestare a acestora nu e devastatoare. Temeliile sistemului nu vor fi niciodată surpate de dandysm. „Revolta dandy-lor subversionează inutil regulile economiei burgheze, se joacă puțin și la fel de zadarnic cu ierarhiile stabilite, demască degeaba unele ipocrizii puritane, proslăvind gratuitatea și plăcerea: ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]