10,108 matches
-
moment era testată, fără Îndoială În așteptarea celor câteva execuții care erau afișate pe poartă ca fiind programate În zorii zilei următoare. Gardianul m-a condus dincolo de o ușă din stejar, În sus pe niște scări mochetate și pe un coridor la capătul căruia s-a oprit. În fața noastră era o ușă din mahon lustruit În care a ciocănit. A așteptat un moment și apoi m-a poftit Înăuntru. Guvernatorul Închisorii, Dr. Konrad Spiedel, s-a ridicat din spatele biroului ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aici. Pun rămășag că nici nu a fost de multă vreme. — Păi, și atunci ce căutăm aici? Aruncăm și noi o privire, atâta tot. — Vorbești de parcă ne-am afla la magazinul Grunfeld’s, zise ea ținându-se după mine pe coridorul Întunecat din piatră. Nu se auzea decât zgomotul pașilor noștri, ai mei puternici și apăsați, de mers care are o țintă precisă, ai ei nervoși și pe jumătate În vârful picioarelor. La capătul coridorului m-am oprit și am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ea ținându-se după mine pe coridorul Întunecat din piatră. Nu se auzea decât zgomotul pașilor noștri, ai mei puternici și apăsați, de mers care are o țintă precisă, ai ei nervoși și pe jumătate În vârful picioarelor. La capătul coridorului m-am oprit și am privit Într-o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
țipătul șocat al lui Inge. Țipă apoi din nou, numai că de astă dată mai tare și mai Îndelung. Am luat-o la goană prin sala de mese, În jos pe scările spre subsol și am găsit-o stând pe coridor, sprijinită fără vlagă de peretele bucătăriei. — Ești bine? — E oribil. Ce anume? am Întrebat-o și am intrat pe ușă auzind-o spunând: — Nu te duce acolo, Bernie. Dar era prea târziu. Cadavrul era așezat Într-o parte În lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nici nu sunt atât de multe mașini În Germania. Se Întoarse Într-o parte pe scaun ca să mă vadă mai bine, În timp ce vorbi mai departe: Am un prieten, inginer, care mi-a spus că se construiește o autostradă chiar peste Coridorul Polonez, și că există una proiectată prin Cehoslovacia. De ce se construiesc astea, dacă nu pentru a se putea folosi la deplasarea unei armate? Mi-am dres vocea Înainte de a răspunde și asta mi-a oferit câteva secunde ca să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu era nimic În comparație cu mirosul lor, care era acela al morții. M-au dus Într-un marș cu salturi printr-un lung pasaj mirosind a urină, până la un lift care ne duse cinci etaje mai sus, lăsându-ne pe un coridor mochetat care, cu pereții lui cu lambriuri din stejar și portrete Întunecate reprezentându-i pe Führer, Himmler, Canaris, Hindenburg și Bismarck, avea aerul unui club exclusivist pentru gentlemeni. Am trecut prin niște uși batante din lemn, de Înălțimea unui tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Sturmann-ul l-a lovit cu bocancul până l-a lăsat fără cunoștință. Tot timpul, noi prizonieri se alăturau șirului. După o oră, cred că eram mai mult ca sigur pe puțin o sută. Ne-au pus să mărșăluim pe un coridor lung până Într-o curte pavată unde am fost Încărcați În mașinile verzi ale poliției. Nici un om din SS nu urcă În camionete cu noi, dar nimeni nu vorbi prea mult. Fiecare stătea tăcut, singur cu gândurile sale despre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am să am o vorbă, ca și cu cinstitele voastre fețe boierești: nu v-am spus că acesta om de boierie nu este? Plecați la slujbele voastre și lăsați caftanele în mâinile mele! porunci domnitorul, trântind ușa ce ducea la coridorul dinaintea salonului. „Dacă era o copilă sau soție a vreunui boiernaș moldovean, uita Măria Sa să trimită ștafete!” se gândea hatmanul Barnovschi, căutându-l pe diacul Radu pentru a-și pecetlui făgăduiala. Dar diacul se feri de privirea pătrunzătoare a hatmanului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dezgropat-o și, după ce savantul german și-a satisfăcut curiozitatea, au îngropat-o la loc. Abia la câteva decenii după aceea, Coatlicue a fost dezgropată definitiv. A fost pusă la început într-un colț din holul Universității, apoi într-un coridor, fiind socotită nu o operă de artă, ci o curiozitate științifică și istorică. Bizara aventură s-a încheiat la muzeul național de antropologie, Luvrul Mexicului, unde Coatlicue tronează acum în marea sală consacrată culturii aztece. Cum să ți-o închipui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de căldură a acoperișurilor? Sau o ploaie devenind străvezie în Piața Universității? Există orașele în care trăim și cele care ne găzduiesc temporar. Pe acestea le vom vedea aproape totdeauna din stradă. De partea cealaltă, nu există de obicei decât coridoarele impersonale ale hotelurilor. Mă uit la autobuzele care trec în viteză pe Avenida Juarez (șoferii sunt plătiți, am aflat, după numărul persoanelor transportate, ceea ce îi face să gonească) și simt că dincolo de ele, și dincolo de strigătele vânzătorilor de ziare amestecate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Începutul oricărei îndrăzneli, cred eu. Dacă, la Palenque, aș fi îndrăznit să pătrund în junglă, m-aș fi lămurit, probabil, că greșeam comparînd-o cu un labirint. Eroare pe care au făcut-o și alții, am impresia, asemuind încîlceala lianelor cu coridoarele labirintului și fiarele sălbatece din junglă cu Minotaurul. Or, într-un labirint, altceva e important. El are un centru. Acolo vrea să ajungă cel care pătrunde într-un labirint. Dacă nu se rătăcește, dacă reușește să găsească un drum și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
poate rătăci foarte bine și pe o linie dreaptă. Lipsită de orice podoabă vegetală, capitala Yucatănului își etala pretutindeni singurul lux posibil în acel ținut: piatra. Mereu aceeași. Cenușie, poroasă, ca în vechile statui. Pașii sunau pe străzi ca pe coridoare. Nimic nu absorbea zgomotele, nu le atenua. Ziua, soarele ardea nestingherit zidurile caselor, mai degrabă modeste, neapărate de nimic. Atunci, până și umbra era fierbinte. Seara, lumea se înghesuia pe trotuare, căci zidurile încinse n-avuseseră timp să se răcorească
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii. îmi imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă întunecată. Se lasă răpită de jocul orbitor al soarelui care, printre crengi, atinge uneori fața apei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lui? în creierul primitiv cu idolii săi obsceni? Mai departe, în somatic? Erau acolo galerii ca de sarcopți, ubliete, zone de spargere către nervi cranieni și artere și intestine? Târziu, 76 când obosisem de atâta abstractă hoinăreală, după ce înaintasem pe coridoare încîlcite, pline de camere cu ușile deschise, am ajuns într-o aripă a clădirii în care totul se întuneca progresiv. Acolo mă copleși teama. Ușile erau acolo pecetluite cu uriașe, obscene lacăte. Pe coridoare apăreau animale necunoscute, care miroseau îngrozitor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atâta abstractă hoinăreală, după ce înaintasem pe coridoare încîlcite, pline de camere cu ușile deschise, am ajuns într-o aripă a clădirii în care totul se întuneca progresiv. Acolo mă copleși teama. Ușile erau acolo pecetluite cu uriașe, obscene lacăte. Pe coridoare apăreau animale necunoscute, care miroseau îngrozitor. Pe jos nu mai erau covoare, ci un mozaic de ciment șlefuit, umed ca în sălile de baie. întunericul era roșcat, crepuscular, îndreptîn-du-se spre un cafeniu de lac în amurg. Drumul cobora, căci la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
obscuritatea de nepătruns unde se ating molatic sinapsele, unde chemoreceptorii se întind în cărnița transparentă ca firicelul negru din coarnele melcului, Lulu nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un loc obligatoriu de trecere spre adevărata Enigmă. Pe culoarul Lulu sânt uși încuiate, cu lacăte stacojii, alte uși de sticlă, prin care pot vedea, câte ceva în camerele întunecate dacă îmi lipesc fruntea de sticla
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urmă în capul oaselor, golit de orice gând. O lumină verzuie, stranie, venită de nicăieri se rotea în dormitor, așa că puteam vedea fețele lucioase ale colegilor mei, dormind cu câte o mână sub cap. Am ieșit pe ușă. Am străbătut coridorul și am ajuns la poarta de la intrare, ferecată toată cu scoabe și ținte de fier. Am deschis-o și am respirat cu ușurare aerul proaspăt al nopții. Am coborât scara arcuită, cu balustrade somptuoase. Clădirea conacului era luminată stins și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Mă strângeam cât mai mult în mine, ca să ocup cât mai puțin loc, îmi făceam vizuina acolo unde nimeni nu ar fi stat, de ce veneau peste mine și acolo? "Lăsați-mă-n pace! Lăsați-mă dracului în pace!" strigam pe coridoarele pustii și în sălile înghețate în plină vară. Am ieșit, căci mă înăbușeam, pe ușa principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de treptele ce urcă aproape din ușă, lângă scări ascensorul, dau să scot biletul cu adresa Natașei, înaintez în holul semiluminat, deslușesc și treptele care coboară, la demisol, apartamentul trei, cobor treptele încercând să mă descurc în obscuritate, la capătul coridorului o fereastră pe jumătate deasupra pământului lasă să treacă prin sticla mată o lumină filtrată, unu, doi, trei, apartamentul trei, bat la ușă, nici un răspuns, încerc ceva mai tare și în cele din urmă tot mai insistent, o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tirbușonul, Natașa cu părul despletit și mâinile în poală tace, Boris! Încerc eu încă o dată, Vrei și tu un pahar cu vin? mă întreabă destupând fără grabă sticla, Nu! și ies furios din cameră, lovindu-mă de întunericul neprevăzut de pe coridor, 28 mai, copilul s-a dus, am fost lângă Sabina până în ultima lui clipă, pentru prima oară sunt martorul morții unui înger, așa i-am spus și Sabinei, că acest copil nu era decât un înger rătăcit pe pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o țigară, mi se adresează în franceză, ca și cum eu ar trebui să cunosc această limbă și n-o pot face să tacă, eu preocupat de liniile trupului ei gol și din când în când vine spre mine imaginea Anei pe coridorul luminat al facultății, lângă fereastră, vorbind în franceză unui străin despre mine însumi, tot despre mine vorbește acum și Mireille, dar ea nu-și dă seama și eu n-o înțeleg, o las însă să vorbească, în timp ce cărbunele meu aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Randolph Media deținea și un post de televiziune micuț, dar din ce în ce mai apreciat, denumit Channel 9, și un mare post de radio comercial, dar se părea că acestea operau în altă locație. Ashling a coborât din lift și a înaintat pe coridor, către recepție. Locul părea să zumzăie de oamenii care se grăbeau într-o parte și în alta, cu hârtii în mână. Ashling era atât de emoționată încât simțea o senzație acută de greață. Chiar în fața recepției, un bărbat înalt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plăcuța de pe ușa de la intrare scrie ,,INTERZIS!!!”. Încăperea nu este păzită și nici nu are lacăte la intrare. Sunt multe legende care vorbesc despre elfii ce au intrat și nu au mai ieșit de acolo. Într-o zi, trecând pe coridorul unde se afla și acea cameră, am văzut că ușa era întredeschisă. La început mi-a fost teamă să mă uit prin deschizătură, dar până la urmă am prins curaj. Era o cărare largă, pe marginea căreia erau multe flori viu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
biroul începu să se umple de polițiști care mormăiau despre mahmureală, diminețile de luni în general și Bucky Bleichert, maestrul coregraf transformat în boxer, noua achiziție a departamentului. Am stat ascuns în cămăruță până i-am auzit că ies pe coridor. Când în birou se așternu tăcerea, m-am îndreptat spre o ușă pe care scria SALA DE ȘEDINȚE. Iar când am intrat, am fost ovaționat îndelung. Am fost aplaudat în stil milităresc. Cei aproximativ patruzeci de polițiști în civil s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plictisitorul rezumat al infracțiunilor din 10 ianuarie și m-am trezit doar atunci când căpitanul Jack a zbierat: — Asta-i tot! Locotenentul Millard, sergentul Sears, sergentul Blanchard și polițistul Bleichert să se prezinte urgent în biroul domnului Loew. Liber! Am străbătut coridorul ce ducea spre biroul lui Ellis Loew. Lee, Russ Millard și Harry Sears erau deja acolo, forfotind în jurul biroului lui Loew și răsfoind un vraf din ediția de dimineață a ziarului Herald. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]