KorAP: Find »[drukola/base=cosmic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...241 242 243 ...311 >

7,769 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

material", "personal" "impersonal" etc. În Brihadăranyaka Up. (II, 3,3), Brahman este perceput sub două form corporală (și muritoare) și nemuritoare. Upanișadele medii 41 dezvoltă în mod mai sistemat această tendință - atestată deja în Rig Veda - de a reduce totalitatea cosmică și constiin la un unic principiu. Kaâha Up. (în special III, 11 sq.) prezintă o ontologie cosmologică desti de originală: Spiritul universal (purusd) stă deasupra; dedesubt e "nonmanifestatul" (avyakta care pare să participe și la lumea "spirituală" și la cea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
modalități ale Ființei Primordiale, Unul/Tot42. Prin urmare, Cosmosul și Viața reprezintă activitatea conjugată a acestor două modalități ale Ființei Primordiale. Esențialmente, eliberarea constă în înțelegerea acestui "mister,; o dată dezvăluită paradoxala manifestare a Unului/ Tot, se reușește degajarea mecanismelor procesului cosmic. Din perspective diferite, acest proces cosmic poate fi considerat un "joc" (lila) divin, o "iluzie" (mâyă), datorită neștiinței, sau o "încercare" de natură să impulsioneze omul ca să caute libertatea absolută (mokșa)43. Ceea ce contează, înainte de toate, este faptul că paradoxala

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Prin urmare, Cosmosul și Viața reprezintă activitatea conjugată a acestor două modalități ale Ființei Primordiale. Esențialmente, eliberarea constă în înțelegerea acestui "mister,; o dată dezvăluită paradoxala manifestare a Unului/ Tot, se reușește degajarea mecanismelor procesului cosmic. Din perspective diferite, acest proces cosmic poate fi considerat un "joc" (lila) divin, o "iluzie" (mâyă), datorită neștiinței, sau o "încercare" de natură să impulsioneze omul ca să caute libertatea absolută (mokșa)43. Ceea ce contează, înainte de toate, este faptul că paradoxala coexistență a celor două modalități contradictorii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Natură și în toate formele vieții (II, 16-17), este identificat cu Rudra, creator și distrugător al lumilor (III, 2). Cât privește Natura (prakrti), ea este măyă Stăpânului (Rudra-Siva), "magia" creatoare care înlănțuie toate ființele individuale (IV, 9-10). Prin urmare, creația cosmică poate fi înțeleasă fie ca o emanație divină, fie ca un "joc" (lila) în care, orbiți de ignoranță, oamenii se lasă ademeniți. Eliberarea se obține prin Sămkhya și Yoga, adică prin înțelegerea filosofică și prin tehnicile psiho-fiziologice ale meditației (VI

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
titlurile sale subliniază structura lui de zeu al atmosferei: Ombrios și Hyettios (Ploiosul), Urios (Cel care trimite vânturi prielnice), Astrapios (Cel care trăsnește), Bronton (Cel ce tună) etc. Dar Zeus este mai mult decât o personificare a cerului ca fenomen cosmic. Caracterul său uranian este confirmat prin suveranitatea sa și prin nenumăratele sale hierogamii cu diferite zeițe chtonicne. Totuși, exceptând numele și suveranitatea (cucerită, de altfel, prin lupte dure), Zeus nu seamănă cu vechii zei indo-europeni ai cerului, de pildă, Dyaus

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-și, capabilă să acopere totul, Ouranos (Cerul) înstelat" (Theogonia, 118 sq., după traducerea lui P. Mazon). Hesiod îi descrie pe Ouranos, "plin de iubire, și aducând cu el noaptea, arătându-se și învelind Pământul" (Theogonia, 176 sq.). Din această hierogamie cosmică! A rezultat pe lume o a doua generație divină, aceea a Ouranizilor: cei șase Titani (primul. Okeanos, ultimul, Cronos) și cele șase Titanide (printre care Rheia, Themis, Mnemosyne), cei trei Ciclopi cu un singur ochi și cei trei Hecatoncheiri. E

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
reușit să-și păstreze suveranitatea, punând astfel capăt în chip definitiv succesiunii violente de dinastii. 84. Triumful și suveranitatea Iui Zeus într-adevăr, după ce 1-a doborât pe Typhon, Zeus împarte, prin tragere la sorți, dominația asupra celor trei zone cosmice. Oceanul i-a revenit lui Poseidon, Lumea subterană lui Hades ' Vezi în ultima vreme M. L. West, Hesiod's Theogony, pp. 18 sq.; P. Walcot, Hesiod and the Near East, pp. 27 sq. 4 M. L. West, op. Cit., 379 sq

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în lumea de dincolo pentru că știe drumul și se poate orienta pe întuneric. Dar el nu este un zeu al morților, deși muribunzii spun că sunt luați de Hermes. El își permite să circule nepedepsit în toate cele trei niveluri cosmice. Dacă însoțește sufletele în Infern, tot el este acela care le aduce pe pământ, cum se întâmplă cu Persephona, cu Euridice, sau, în Perșii 22 Obiceiul este atestat și azi la numeroase popoare și tot în legătură cu călătoriile. Olympienii și eroii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
repetate la nesfârșit de către zei, eroi și oameni). Este vorba, pe scurt, de o justificare religioasă a sexualității; căci, stârnite de Afrodita, chiar excesele și violențele sexuale trebuie recunoscute ca având origine divină. Întrucât domnește în toate cele trei niveluri cosmice, Afrodita este atât celestă (Asteria, Ourania), cât și marină (Anadyomene, "cea ieșită din mare")37 și terestră: sub pașii ei drumurile se acoperă de flori; ea este "cauza primă" a fertilității vegetale (Eschil, Danaidele, fr. 44). Dar Afrodita nu va

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a trecut mâna pe deasupra lui și îndată s-a vindecat" (Zătspram, 22: 12-13, după traducerea lui M. Mole, op. Cit., p. 334). Acestea sunt încercări tipic șamanice. 13 Aceste Entități - sau "Arhangheli", cum au mai fost numiți - sunt în legătură cu anumite elemente cosmice (foc, metal, pământ etc.). De la epoca de piatră la Misterele din Elemis Teologia lui Zarathustra nu este "dualista", în sensul strict al termenului, pentru că Ahurâ Măzdă nu este confruntat cu un "antizeu"; opoziția se declară, la origine, între cele două

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
existența Răului constituie condiția prealabilă a libertății umane. Se știe unde se poate căuta preistoria unei teologii asemănătoare: în diferitele sisteme mitico-rituale de bipartiții și polarități, de alternanțe și dualități, diade antitetice și coincidentia oppositorum, sisteme care exprimă totodată ritmurile cosmice și aspectele negative ale realității, în primul rând existența Răului. Dar Zarathustra conferă o nouă semnificație religioasă și morală acestei probleme imemoriale, în câteva versuri ale textelor găâhă se găsesc germenii nenumăratelor elaborări ulterioare care au dat spiritualității iraniene trăsăturile

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
implică pedepsirea răilor și răsplata celor drepți (§ 122). Dacă textele găthă sunt opera lui Zarathustra - și opinia aproape unanimă a savanților este aceasta - ne e permis să tragem concluzia că Profetul s-a străduit să abolească ideologia arhaică a ciclului cosmic periodic regenerat și a proclamat eshaton-uiminent și irevocabil, hotărât și adus la îndeplinire de Ahură Măzdă. Pe scurt, punctul de plecare al învățăturii lui Zarathustra este revelația atotputerniciei, a sfințeniei și bunătății lui Ahură Măzdă. Profetul o primește direct de la

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lupte împotriva răului. Nici o îngăduință față de forțele demonice întruchipate de daevas. Această tensiune nu va întârzia să se înăsprească în dualism. Lumea va fi împărțită în buni și răi, și va sfârși prin a deveni o proiecție, la toate nivelurile cosmice și antropologice, a opoziției dintre virtuți și contrariul lor. O altă opoziție este abia indicată, 17 Marjan Mole și Gheraldo Gnoli au pus, cum trebuie, în lumină înnoirea imediată a lumii ca urmare a sacrificiilor (yasna) săvârșite de către preoți. De la

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
al religiei lui Zarathustra 18. Transformarea celor mai importante divinități ariene în Amesa Spenta (Sfinții Binevoitori), care constituie escorta lui Ahură Măzdă, și faptul că fiecare din aceste Entități conține o valoare abstractă (Ordinea, Puterea, Devoțiunea etc.) guvernând un element cosmic (focul, metalul, pământul etc.) denotă atât imaginație creatoare cât și capacitate de reflecție religioasă. Asociindu-i divinitățile Amesa Spenta, Zarathustra ajunge să precizeze chipul în care Ahură Măzdă intervine în lume - și lămurește de asemenea cum poate Domnul, prin "Arhanghelii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
înainte de toate, în vocabular se remarcă unele inovații semnificative: Amesa Spenta sunt menționați pentru prima oară în grup, și se găsește termenul yazata ("zei") care va deveni important în mazdeismul ulterior. Se distinge o anumită tendință de resacralizare a realităților cosmice. Focul este identificat cu Spiritul Sfânt, Spenta Mainyu (Yasna, 36: 3); împreună cu soarele, focul este asociat cu Ahură Mazda 41. Soarele este forma vizibilă a Domnului, "mai înalt decât cele înalte" (Yasna, 36: 6). Așa, Adevărul, este asociat totodată cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
altfel preeminența lui Așa în Yasna-ce-lor-sapte-capitole: e invocat împreună cu Ahură Mâzdă și se proclamă unirea Domnului "pentru totdeauna" cu Adevărul (Yasna, 40: 2, 41: 6). Așa înseamnă acum mai mult decât Adevărul, Justiția, Ordinea; este o personificare de structură totodată cosmică și spirituală 42; este numit "cel mai prielnic, binefăcătorul, eternul, făcut din lumină" (Yasna, 37: 4). Vohu Manah, care-1 inspira pe Zarathustra în imnurile găthă, e împins pe un loc subordonat. Și mai suprinzător: se vorbește de "soțiile bune" ale

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
morții lui Zarathustra, dintre mesajul Profetului și religia tradițională. Totuși, dacă e adevărat că Zarathustra accepta în fond cultul lui Haoma, condamnându-i doar excesele, nu mai este vorba de sincretism, ci de o promovare solemna a valorilor vechii "religii cosmice" indo-iraniene. Găthă ale lui Zarathustra și Găthă-celor-șapâe-capitole fac parte din liturghia sacramentală, yasna, care constă în mare parte din invocații monotone, adresate Ființelor divine. Yast-ele sunt imnuri adresate, fiecare în parte, unor zeități deosebite. Este vorba de unii zei pe

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și striga: "să putem fi noi cei care vom înnoi existența aceasta" (Yasna, 30: 9) - a revalorizat vechiul scenariu mitico-ritual care asigura reînnoirea Lumii prin repetiția anuală a cosmogonici, în zoroastrism, intenția eshatologică a sacrificiului este continuu întărită, fără ca valoarea cosmică prin aceasta să se șteargă. Se poate discerne un proces analog cu "istoricizarea" ritmurilor și fenomenelor cosmice în iahvism (§ 57). Lupta cu monștrii și alte teme eroice tradiționale sunt interpretate ca momente ale dramei eshatologice mazdeene, anume lupta împotriva demonilor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
vechiul scenariu mitico-ritual care asigura reînnoirea Lumii prin repetiția anuală a cosmogonici, în zoroastrism, intenția eshatologică a sacrificiului este continuu întărită, fără ca valoarea cosmică prin aceasta să se șteargă. Se poate discerne un proces analog cu "istoricizarea" ritmurilor și fenomenelor cosmice în iahvism (§ 57). Lupta cu monștrii și alte teme eroice tradiționale sunt interpretate ca momente ale dramei eshatologice mazdeene, anume lupta împotriva demonilor daeva, așteptarea și pregătirea înnoirii universale (fraso-kereti). Întrucât Lumea era simbolic recreată și Timpul reînnoit prin ritul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
apoi cea solară înainte de a ajunge în Rai (garodmân), ascensiune relatată în opera târzie Ardai Viraz Namak. 62 Videvdăt, 19:28-32; N. Soederblom, op. Df., pp. 89-90. După Videvdăt 13:19, câinii păzeau podul; cf. câinii lui Yama. Berezaiti, Muntele Cosmic (în fapt, Podul - care se găsește în "Centrul Lumii" - și leagă Cerul de Pământ), întâmpinate de Vohu Manah, sufletele trec prin fața lui Ahură Măzdâ și a spiritelor Amesa Spenta. Despărțirea răilor de buni are loc fie înainte de Pod, fie la

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și în Iran. Așa cum am văzut (cf. § 104), înnoirea finală, prefigurată deja în liturghia celebrată de Zarathustra, este anticipată în ritualurile de Anul Nou (Nawroz). Tradiția a sfârșit prin a situa în jurul Anului Nou cele trei evenimente hotărâtoare ale dramei cosmice și umane: creația, 61 Yasna, 9: 4 sq.; vezi alte referințe în N. Soederblom, op. Cit., pp. 175 sq. Și A. Christensen, Leș Types du premier homme., II, pp. 16 sq. 64 Vezi A. Christensen, op. Cit., passim., și G. Dumezil, Mythe

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cf. N. Soederblom, op. Cit., pp. 172 sq. Vezi și Bundahim, XXXIX, 14: Mcnok i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea eshatologică 66. Dar, întrucât anul întruchipează totalitatea timpului cosmic, ultimele zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale anului. Credința este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cuvântul e aplicat de 60 de ori lui David). Ceremonia încoronării comportă, alături de alte rituri, oncțiunea, proclamarea regalității și întronarea 3. Ca reprezentant al lui Iahve, regele lui Israel, la fel ca și suveranii Orientului antic, trebuie să mențină ordinea cosmică (Ps. 2: 10-12), să impună dreptatea, să-i ocrotească pe cei slabi (Ps. 72: l sq.), să asigure fertilitatea țării: "Ca să se pogoare dreptatea ca ploaia peste câmpul cosit. În țară va fi belșug de pâine, până și pe vârfurile

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
H. Ringgren, op. Cit., p. 86. Creator și Rege al Lumii, Iahve este, de asemenea, Judecătorul Creației sale. "La timpul hotărât, voi judeca cu dreptate" (Ps. 74: 2). El judecă întru dreptate (P.v. 95: 10). "Dreptatea" sa, în același timp morală, cosmică și socială, constituie legea fundamentală a Universului 9. Iahve este "Dumnezeul cel Viu", altfel spus el se deosebește atât de idolii care "nu grăiesc", și "sunt purtați pentru că nu sunt în stare se meargă" (Ieremia, 10: 5), cât și de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pare să fie o interpolare. răspunsul lui Iahve dezamăgește prin caracterul său impersonal. Dumnezeu vorbește "din sânul vijeliei" (38: 1), într-o veritabilă teofanie, dar el ignoră întrebările lui Iov. Iahve se mulțumește să-i reamintească atotputerea sa, opera sa cosmică, complexitatea Universului, varietatea infinită a manifestărilor vieții. După ce a evocat marile structuri cosmice și legile care guvernează Cerurile și Pământul, Iahve îi vorbește despre lei, țapi și alte făpturi cărora el le asigură viața și înmulțirea după ce i-a modelat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]