6,503 matches
-
turcul, care face o bragă!...Și dugheana turcului nici nu-i departe. Cu pașii lui ca de pisică, bătrânul o ia înainte. Eu îl urmez ca o slugă devotată și tăcută. În cale ne întâlnim cu vânzătorii de bragă și covrigi, cu marfa proaspăt luată de la cei ce o fac. Grăbiți nevoie mare, pentru că soarele dogorește strașnic și orice târgoveț vrea să se răcorească, dând de dușcă o ulcică cu bragă proaspătă. De departe zăresc o dugheană mai arătoasă și îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Vorbele turcului sunt însoțite de un zâmbet ce denotă o mare bucurie și plăcere de a avea musafir pe bătrânul călugăr...Apoi, până să punem mâna pe ulcelele cu bragă, turcul dispare și, ca adus de vânt, se întoarce cu covrigi calzi așezați pe un fund de lemn. Nu zăbovește nici o clipă că se repede să întâmpine alți mușterii...Mulți poartă giubele din țesătură scumpă. Turcul nu prididește cu plecăciunile și cu întrebările : „Ce dorește la luminăția voastră?”... Am căutat să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ridicăm să plecăm, turcul e lângă noi, cu același zâmbet și aceeași plecăciune de drum bun, totul însoțit de vorbe curtenitoare: Alî va mulțumește cu plecaciune pentru zabava la pravalia lui și cinste de a gusta la braga și la covrigi... În tot acest timp, Alî plutește pe lângă noi ca o umbră până la ușă, unde rostește plin de evlavie: Alah se pazeasca la dumneavoastra! Cu zâmbetul pe buze și cu setea ostoită, am ieșit în uliță. Ca de obicei, bătrânul pornește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu rochiile de la petrecere. Cu toate că nu era decât opt dimineața, era deja cald, iar aerul părea lăptos. Ne-am oprit la Benny, la ghereta Evreului Care Se Trezește De Dimineață, de unde ne luam întotdeauna, în drum spre serviciu, cafelele și covrigii, și unde am fost supuse unui interogatoriu amănunțit referitor la aspectul nostru dărâmat. —Ei, ia stați puținel, ce-ați focut voi două, fetilor? Ei? ne-a întrebat evreul. A ieșit din spatele standului ca să ne inspecteze. Jumătate din stradă se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era îndrăgostit de mine. Deși nu eram sigură că era îndrăgostit de mine. Cu toate că era foarte generos cu „Te iubesc“-urile. Problema era că el le declara tuturor că-i iubește. Chiar și lui Benny, tipul de la care-și cumpăra covrigii. De fiecare dată când făceam ceva drăguț pentru el, îmi spunea „Mulțam, păpușo, te iubesc“. Și nu trebuia să fie ceva extrem de drăguț. Era suficient și un sandvici cu brânză și pâine prăjită. Dacă mai erau oameni prin preajmă, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oamenii uită! Nici nu le pasă, se rățoi bătrânelul spre elegantul domn, rezemat de stâlp și cufundat în lectură. Uite la ei! Uită de toate, poți să le faci orice, uită. Cum le dai puțină plăcere, o zi frumoasă, un covrig, domnule, dă-le un covrig și puțin soare și gata, au uitat. C-așa e omul... Domnul elegant nu se simți, se pare, vizat de furia necunoscutului. Nici nu-l auzise, probabil. Își strânse sulul de ziare și se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pasă, se rățoi bătrânelul spre elegantul domn, rezemat de stâlp și cufundat în lectură. Uite la ei! Uită de toate, poți să le faci orice, uită. Cum le dai puțină plăcere, o zi frumoasă, un covrig, domnule, dă-le un covrig și puțin soare și gata, au uitat. C-așa e omul... Domnul elegant nu se simți, se pare, vizat de furia necunoscutului. Nici nu-l auzise, probabil. Își strânse sulul de ziare și se desprinse de stâlpul de lângăchioșc. Desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bacon și avocado. — Și eu ton și porumb, zice Zelda. Becky, tu ce vrei? — Pastramă și pâine de secară, zic într‑o doară. Fără maioneză. Nu cred că au așa ceva, spune Zelda, încruntată. Au șuncă cu salată verde... — Atunci un covrig, cremă de brânză și lox. Și un sifon. — Adica apă minerală, da? zice Zelda. — Ce e ăla lox? întreabă Emma, nedumerită, iar eu mă fac că n‑o aud. Nu sunt prea sigură ce înseamnă lox, dar asta se mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse cu invitați când, dinaintea porții, se opri o sanie. Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ce să-i fi explicat? Să-i fi făcut un desen și pentru: sunt-mai-rău (decât un arhitect): scriitor..? Deși scriitor și el, n-ar fi Înțeles cum fac eu, cu mânurile mele, o casă - din cuvinte. Ei, cum ! După rețeta covrigului (care se confecționează Învârtind aluatul În jurul unei găuri date), Învălătucesc și eu cuvinte de-jur-Împrejurul calidorului. Calidor, fecior de Bohr... SATUL - Când maică-ta a alcătuit monografia Manei, a coborât... - sau a urcat - În timp până la... Ia să te văd: cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se cade să văd jos - că, așa. În ograda lui Maxim parc-ar fi nuntă: Maxim s-a urcat În căruța deshămată În fața casei, agită pălăria, apoi o prinde Între amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de privit) decât de folosit. Și ce desfătare! Și ce „arătare” (demonstrație, demonstrare)! - Uite, băi’țălu moș’lui, zicea el, luând În mână de pildă, un cui de lemn de corn ceva mai lustruit. Aista-i pintru dat borț’ la covrig, bre! Iei covrigu cu mâna stângă, Îl țâi ghine, cu bortilitoru’ di borț’ di covrig țânut În mâna dreaptă, Îi: phu!!, o bortă, de s’ ne țâie minte, covrigu’! Sau „lustruitoru’ di teslă”... Un fel de lingură plată - fără găvan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
țălu moș’lui, zicea el, luând În mână de pildă, un cui de lemn de corn ceva mai lustruit. Aista-i pintru dat borț’ la covrig, bre! Iei covrigu cu mâna stângă, Îl țâi ghine, cu bortilitoru’ di borț’ di covrig țânut În mâna dreaptă, Îi: phu!!, o bortă, de s’ ne țâie minte, covrigu’! Sau „lustruitoru’ di teslă”... Un fel de lingură plată - fără găvan, tot din lemn, cu o parte mai rotundă, de care o țineai. Îi spunea „de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceea (sau Înainte? sau În-timpul) mă văd undeva, pe un drum, pe o șosea largă, mergând pe jos, În urma carului, ca să nu tragă prea din greu, bieții boi, că și ei sunt oameni - dar Între aceste momente: nimic. Golul. Gaura covrigului. De parcă nici n-aș fi coborât din calidor; de parcă nu mi-aș fi luat rămas-bun de la Moș Iacob al meu și de la Mătușa Domnica, și ea a mea; nici de la vecini, nici de la Duda, cu un copilaș În brațe, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
i se deschid, și uite că ea tot cu plecatul afară, plină de fandoseli și abureli de doi bani. Nu se putu stăpâni să n-o întrebe ce ar rezolva plecând. Ce-și închipuie că o așteaptă acolo? Câinii cu covrigi i-au prins alții, care s-au trezit mai de dimineață decât ea. Ce ne e dat, dragă, asta e. Ascultă-mă, sunt ca tatăl tău; puteam să-ți fiu tată dacă te-aș fi făcut la cinșpe-șaișpe ani... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
conturează tot mai clar pe chipul său, dragul meu, îți amintești când ai venit în clasa mea în pauza aceea și mi-ai spus, hai să plecăm acasă, și am fugit într-o clipă, iar pe drum ne-am cumpărat covrigi acoperiți cu cristale strălucitoare de sare, pe care mi-i puneam pe mână în loc de brățară, apoi mergeam acasă la mine sau la tine, acolo unde nu era nimeni în dimineața respectivă, iar Udi oftează, aș fugi cu tine și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și inima mi se umple de dor. Pe unde-o mai fi el acum? De felul lui Ionică era din Vințu de Sus. Moștenise averea bunicilor și venise valvârtej în capitală. Nu pentru că se aștepta să găsească oarece câini cu covrigi în coadă; simțea însă că lumea îl aștepta, iar el ardea de nerăbdare să se dăruiască. Înainte de a se stinge, bunicul lui Ionică ținuse să-i repete nepotului, cam contemplativ de felul lui, povestea strămoșului care pusese bazele familiei. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
profesorii nu produc nimic, au programul prea scurt și vacanțe prea lungi. Sunt o categorie neeficientă, nu aduc profit. Mă mir că nu propune nimeni să li se scadă salariile. Îmi fac un ceai de mentă și mușc dintr-un covrig cu mac. Dacă nu aș ști că cei mai mulți dintre politicieni au fost elevi mediocri, frustrați la maturitate de trecutul lor școlar, dacă nu aș cunoaște plimbatul de hârtii și învățarea maniacală a procedurilor de la companiile multinaționale, mai că m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dă slănină, săreau ceilalți la Rozmarin. Scoate briceagul și taie și pentru ea și pentru noi. Rozmarin tăia bucățele slănina ca să le îmartă. Când împărțitul se termina, s-așezau turcește toți și începeau ospățul. Mâncau cu poftă slănina, cu vreun covrig sau vreo bucată de pâine ce se mai găsea prin trăistuțele lor. Când ajungeau la ouă erau în impas. — Sunt fierte ouăle? — Să vedem, îi crăpa puțin coaja Păun.văzând că sunt crude, repede îl dădea pe gât, în timp ce Prințesa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Incompetentule! Taci și-ascultă! Ai numai o șansă, ultima, o unică șansă, ca să te reabilitezi în fața mea! Cap de pancreas! Aruncă naibii foaia aia la gunoi și ia-l pe turmentatul ăsta în spinare. Ne-au rămas doar lovele de covrigi. Așa că ne relocăm, mergem la tine acasă, îl mai lăsăm și pe el să se trezească, jucăm o carte și improvizăm. Temporizăm. Poate-poate apare, totuși, un sponsor, cineva cunoscut. Ce belești ochii? Pe cămilă! Go one! Executarea! Aoleu, Șefu', da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dea traista ei. Deasupra costumului național purtam boandă din piele de oaie. În ajunul Anului Nou începeam de la 12:00 ziua dintr-un capăt al satului și umblam din casă în casă prin tot satul. Oamenii ne răsplăteau cu colaci, covrigi, mere și nuci, dar și bani. Așa umblam până noaptea târziu. Cel mai plăcut era când ajungeam la nașa de botez care ne aștepta cu colaci de buhai împletiți în patru, cu mere și bani. Noaptea dormeam toate la una
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
ce să facă, să mă muște sau să fugă. Îl privesc drept în ochi : oare cui i-o fi mai frică dintre noi doi ? Mă privește la rîndul lui și parcă are o revelație : se întoarce cu spatele, se face covrig și se culcă la loc pe un pat de frunze căzute lîngă bordură. — Nu-i place !... - mă aflu și eu în vorbă cu o doamnă în vîrstă, în papuci și halat, care ademenește un maidanez cu o bucată de pîine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
transparenței se mută de la stat la instituțiile pe care le finanțează. Ați auzit, de pildă, de POSDRU ? Zilele trecute am semnat cele 12 bibliorafturi ale unui raport de etapă POSDRU și un coleg a căutat cu dispe rare codul la covrigi, fără care nu puteam deconta bufetul unei conferințe. Nu am auzit încă ce a făcut statul cu banii angajați prin contract... Această „cultură” are însă și niște particularități distinctive. În primul rînd, ea este, probabil, prima cultură artificială, și nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne leagă e iluzoriu. Atunci nu mai scoteam o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o luam încet în jos, până la Obor. Îmi suceam gâtul după fiecare chioșc de răcoritoare, cu instalație de sirop și sifon, cu spirale umplute cu cremă și covrigi " Ia cu sare și cu mac / face bine la stomac". Când eram mică de tot, mă trânteam pe jos dacă mama nu-mi cumpăra ce vroiam și țipam ca din gură de șarpe. Câte o bătrână se apropia, se străduia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]