6,333 matches
-
văzut pe Dumnezeu lângă mine. Era dincolo de lacrimile mele și-L vedeam prin ele. Duminică îmi găseam refugiu și tărie. Le primeam în Sfântă Biserică. Îmi luăm copiii cu mine, chiar din fașa. Stăteam toată slujba cu ei. Erau foarte cuminți, ca niște sfinți. Nu se foiau, nu deranjau, nu vorbeau în biserică. Ne înțelegeam prin semne sau șoaptă. Doamne, ce bine ne era în biserică. Era preot paroh Teodor Dăscălescu la biserică Vovidenia. De acolo făceam parte și acolo mergeam
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a fost pensionat cu gradul de locotenent colonel. În anul 2000, Petrișor, în gradul de Căpitan, a murit în timpul serviciului, pe frontieră și au rămas în urma lui soția și trei copii. Petrișor a avut noroc de o soție foarte cuminte și răzbătătoare, de copii cuminți, încât au fost copii bine crescuți și toți fac (au făcut) studii superioare. Poetul Radu Demetrescu Gyr a scris într-o poezie „noi n-am avut tinerețe”; sora Netuța poate spune că ea n-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de locotenent colonel. În anul 2000, Petrișor, în gradul de Căpitan, a murit în timpul serviciului, pe frontieră și au rămas în urma lui soția și trei copii. Petrișor a avut noroc de o soție foarte cuminte și răzbătătoare, de copii cuminți, încât au fost copii bine crescuți și toți fac (au făcut) studii superioare. Poetul Radu Demetrescu Gyr a scris într-o poezie „noi n-am avut tinerețe”; sora Netuța poate spune că ea n-a avut nici copilărie. Din copilărie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
când a mers la control, medicul radiolog n-a vrut să creadă că s-a tămăduit, și l-a mai pus odată la raze. Titi a terminat facultatea, a devenit inginer, s-a căsătorit, are doi copii, băieți frumoși și cuminți, cu studii superioare. A lucrat la Uzina de Mașini de Teren din Câmpulung Mușcel, apoi la FABRICA de Panouri Electrice din Alexandria, unde, pentru corectitudinea și cinstea sa, a fost dușmănit de niște colegi care doreau să ajungă sus și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
până la atingerea noroiului lunecos de dedesubt. Fiecare pas, o mică victorie. Între Motrosca și Lărgeanca era un fel de canal care aștepta de mult timp să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
rugămintea să nu citesc ce scrie acolo. Nu știu de ce, dar în seara aceea o mare curiozitate pusese stăpânire pe mine. M-am gândit să trec pe la Miliție și să-l rog pe șeful de post, care era un om cuminte și supus, să meargă să întrebe ce scria în acel bilet. M-a încercat regretul pentru lipsa de indiscreție de care dădusem dovadă atunci când îi înmânasem plicul cetățeanului din comună fără să-l fi citit, așa cum ar fi făcut orice
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care sunt mai apreciați și care primesc diferite funcții și salarii mari sunt membri de partid. La scurt timp, am fost invitată la o adunare de partid, iar cei pe care i-am văzut acolo îi știam ca oameni serioși, cuminți și foarte muncitori. De asemenea, la acea adunare erau toți șefii mai mici sau mai mari, începând de la șeful de echipă și până la directorul întreprinderii. Atunci am aflat că nu puteai să deții o funcție sau să fii în conducere
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de mâncați și apoi om vedea noi cu ce ajungeți până în sat, iar de acolo vă ajută inginerul cu mașina sau găsiți un tractor. Dacă mai stați o oră, coborâm și noi în sat. Puteți merge cu noi. Oamenii aceia cuminți și gospodari mi-au dat ceva uscat să mă schimb. Am adormit pe o bancă îngustă, acoperită cu un preș de coade. După ce s-a oprit ploaia, țăranul m-a dus cu căruța până în sat, de unde, cu un tractor, am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la ferma viticolă au venit două absolvente de liceu agricol, pe care le-am luat să stea cu mine, căci nu aveau unde locui. Seara când veneam acasă, uneori găseam ceva de mâncare gătit de fetele care erau vesele și cuminți. Era urât apartamentul, nu aveam 86 decât un pat, o masă, un scaun pe care îmi puneam hainele, dar era bine că nu mai deranjam pe nimeni și puteam veni sau pleca fără a depinde de cineva. Fetele făceau focul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare, care mă așteaptă să vin, să mergem la județ. Plecăm imediat ce se luminează de ziuă cu Dacia casierului, până la șoseaua națională. De aici așteptăm o ocazie pentru a ajunge la destinație. În sala de ședințe sunt doar primarii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lipsea din magazine, dar nu primeam nimic decât cu aprobarea primului secretar. Ar fi trebuit să învăț multe în acea zi despre relația mea cu cei din Palat! Din păcate, odată problemele momentului rezolvate, am redevenit același activist supus, umil, cuminte, mulțumit cu firmiturile care cădeau de la masa stăpânilor județului. DOUĂ SALAMURI DE VARĂ În fiecare lună, de obicei în ultimele zile, se organizau instruirile cu primarii și cu ceilalți activiști de partid. Era analizată situația politică, economică, socială și culturală
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de pericolul în care mă aflam. M-am urcat în mașina casierului și am plecat spre celălalt capăt al comunei. Pentru ce? Nu știam. Alergam dintr-un loc în altul, ca un animal încolțit. Credeam că oamenii din acel sat, cuminți și cu frica lui Dumnezeu, mă vor ajuta să plec din comună. Să știi că l-am sunat pe Ghiță, să vină să te ia. Dacă va găsi o mașină, va veni în câteva ore, mi-a spus casierul, fără
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în vis. Dar, comandându-ți visele, ți le blochezi, automat. Astă noapte am visat cu totul altceva, nesemnificativ, fragmente aiurite care nu se pot angrena într-o metaforă, într-un rebus cu vreo urmă de sens. * Dimineață cu peisaj strălucitor, cuminte, de abecedar. Munții s-au îmbrăcat cu un strat de zăpadă de un alb îmbietor; de bună seamă, pe o astfel de zăpadă lumea merită văzută și viața trăită. Dialogul de astă noapte pare un vis nepotrivit. Brazii întunecați, ascunzând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada curată, proaspătă, a coastelor obcinilor, să contemplu perfecțiunea dantelei albe cu care s-au împodobit brazii viguroși, solemni, dar mi-a obosit cheful. * Seara, clopotele, cu tonalități argintii. Toaca... Noapte cuminte, cu aer rece, bun. * Dimineața, o fată de optsprezece ani, de o frumusețe unică; grație și candoare, ochi inteligenți, proaspeți, verzi, sub o frunte perfectă. Ar fi un top model de senzație, ar face carieră de-ar avea, cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
frumoase au acest destin. Înainte de a pleca, odihnită, îmi spune că s-a hotărât. Peste un an va face un copil din flori, numai al ei... Pentru ea, pentru a fi așa cum simte că trebuie să fie. Surprinzătoare aceste fete, cuminți... Nu am găsit cuvinte să-i exprim... ce să-i exprim? Marea mea admirație. Asta, admirația mea. * Copilul din flori mi se pare cea mai respectabilă operă a speciei umane. Dacă aș fi fost tânăr celibatar aș fi căutat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
când erau îndrăgostiți, își trăgeau un glonț în inimă". O întreagă filosofie se întrevede în acest mic adevăr: romantism, serenade, patetism, dueluri, sinucideri... * Teodosie este un bătrân schizofren pe care îl întâlnesc zilnic de zeci de ani; este cuviincios, auster, cuminte și taciturn. Se vede că boala lui a îmbătrânit. Este unul dintre oamenii pe lângă care trăiești o viață fără a-i cunoaște alcătuirea sufletească dacă nu te ocupi special și cu o anumită îndemânare de ființa lui. Nici nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un faimos centru de agricultură pe care lucra o imensitate de ostași recoltați dintre infractori și fii de chiaburi, trimiși la batalioane de muncă. Erau sute de ostași (infractori, e adevărat, cu mentalitate de infractor), dar și mulți tineri necăjiți, cuminți, nepricepând prea bine ce se întâmplă cu ei. Instructorul "politic", un căpitan, cu mare funcție pentru acei ani (de la începutul ceaușismului), era un ins porcin, foarte elegant, cu cizmele lustruite-oglindă, ras zilnic și duhnind tot timpul a țuică și colonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai știu dacă există încă... Acolo oamenii se așezau la orice masă unde găseau loc, fără nici o formalitate, totul decurgea firesc, simplu. La masa mea s-a așezat într-o zi un ins între două vârste, îmbrăcat îngrijit, un om cuminte, "obișnuit". Amândoi, și eu și el, eram taciturni; am fi rămas, probabil, două prezențe tăcute de nu aș fi avut eu, pe masă, un ziar în care, pe două pagini întregi, se descria viața primului animal "clonat", oaia Dolly. Insul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Visul interzis" Nu știu de ce am coborât din metrou la Piața Crângași. Nu aveam nici o treabă la Crângași; nu aveam, în general, nici o treabă; într-o zi atât de încărcată de o căldură exotică, tropicală, nefirească, ar fi fost mai cuminte să fi rămas la hotel unde era liniște și răcoare. Dar nu am știut niciodată să-mi folosesc timpul liber și să-mi stăpânesc înclinațiile de vagabond ratat. Fără să mă gândesc, am coborât la Crângași, am urcat treptele către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
costă și acum sănătatea. La dimensiunile și greutatea lui trebuia născut prin cezariană. Dar, ghinion! Travaliul a început pe 26 ianuarie, adică la sfârșitul lunii, când spitalul terminase planul de cezariene (două pe lună) și doctorița mă îndemna să stau cuminte până pe 1-2 februarie ca să intru cu nașterea în planul lunii celeilalte. Din păcate, copiii nenăscuți se purtau după legile naturii, nu după cele ale partidului-stat. Tot așa făceau și bietele noastre organisme cărora le era foame la fel de tare, deși rațiile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
există însă nici una care să fi prevăzut că, pentru Romsilva și pentru noi ca cetățeni care nu protestăm, deci consimțim, pădurile trebuie să fie populate cu animale, cu vietăți și nu cu ființe al cărui rost unic este să stea cuminți în bătaia puștii, așa cum reiese din inscripția răspândită prin mai toți codrii patriei: „Ocrotiți vânatul, o mare bogăție a naturii”. Text publicat în România Liberă, 4 ianuarie 2007 Disprețul. Trei întrebări pentru Mihaela Miroiu Notă: Aceste întrebări mi-au fost
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și produce scandal public. Adică, pe scurt, când „arde casa”. Nu acționează preventiv și nu au strategie comună. Estul nostru dâmbovițean este mai asemănător uneori cu Estul ucrainean care oferă pe Internet pentru piața vestică, sătulă de femei autonome, mirese cuminți, ascultătoare și gospodine sau, alternativ, ca soluție de avarie, aceleași mirese pot deveni „supuse” și „fierbinți”. Suntem o combinație de lumi. Lumea romilor tradiționali și cea țărănească ar avea nevoie de feminismul drepturilor. Nici una dintre lumi nu a trecut prin
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dezvolta învățământul artistic de produs portrete la comandă pentru turiști și icone pe sticlă în serie. În aceste condiții realiste mă întreb sincer dacă rostul celorlalte forme de învățământ nu este doar unul social: o formă organizată de ținut oamenii cuminți în instituții, ca să nu-i deranjeze pe ceilalți. Poate unii mai învață accidental câte ceva, pleacă sau prestează servicii pentru companiile multinaționale venite în România fiindcă în țările de origine guvernanții nu se aflau în dialog cu veșnicia, ci cu viitorul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pentru viitorime: Suntem aici dintotdeauna! Anul 90 se clonează la scară universitară. Disjuncția principală este între cei care au trăit tranziția ca bursieri internaționali și cei care „au mâncat salam (universitar) de soia”, în timp ce primii „glob-trottereau”. Ceilalți, diverși, mulți și „cuminți” par că aplică metoda descurcatului local. Democratizarea învățământului universitar românesc este mult rămasă în urmă față de democratizarea politică. Criteriile de alocare a resurselor și a bugetului universității sunt mult mai criptice decât cele publice la nivel național. Pe scurt, trăim
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nu mai este al cetățenilor, ci al corporațiilor transnaționale, care își plimbă afacerile pe glob în sistemul: Ubi bene, ibi patria! În timp ce în SUA se închid masiv locuri de muncă. În acest sens, birocrația de la Bruxelles este încă mult mai cuminte și mai „localistă” față de cea de pe malul Potomacului, odată ce ofensiva ei majoră în înlesnirea schimburilor, migrației forței de muncă și afacerilor a rămas pe continentul-mamă. Cu alte cuvinte, bine am venit în lumea nouă reală, cu avantajele și dezavantajele ei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]