6,583 matches
-
și invizibile. Își strânse copilul la piept cu multă grijă, pentru a-l proteja de vremea instabilă de afară. Din spital ieși fără nici o problemă. Nimeni nu sesiză până atunci lipsa lor. În tramvai, cât și în tren, atrase priviri curioase. Așa cum erau îmbrăcați era de așteptat să fie agitație în jurul lor. Începuse o ploaie măruntă, un fel de burniță destul de rece pentru începutul unei toamne. Amândoi erau sumar îmbrăcați pentru acea vreme. Confortul care îi lipsise atâtea nopți de când născuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
într-un joc de cărți. Răsunau din când în când hohote de râs. Carlina ar fi vrut ca în acel moment tinerii să tacă, dar era imposibil. Vis-a-vis, pe canapea erau doi bătrâni, soț și soție care o priveau foarte curioși văzându-i așa cum erau, niște fugari. În clipa aceea ar fi vrut să doarmă dar ochii îi rămăseseră închiși doar câteva minute ca apoi deodată, să fie larg deschiși. În stația unde trebuia să coboare nu îi aștepta nimeni. Ajungând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așa de amară și de cenușie. Era ceva neobișnuit care nu-i făcea deloc bine. Nimic din toate acestea nu-l trăda că ar fi interesat de ea. Pur și simplu era mai bine zis un reflex bărbătesc. Carlina devenise curioasă și hotărâse de la început că era absolut necesar să-i cunoască secretele pe care le ascundea cu atâta grijă chipul său și totuși se afla între simțăminte potrivnice. Dacă ar fi putut să-și dea singură un cap sau un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în care te afli. - Jur că am să fac așa cum mă instruiești tu! - Iată, pot spune în acest moment că mă bucur pentru că devii cooperant. - Am uitat să-ți spun că azi noapte am avut un coșmar. - Povestește-mi, sunt curioasă. Te ascult. - Eram într-un loc în care era foarte frig și întuneric. Dispăruse toată lumea din jurul meu, iar eu te căutam în zadar. Nu te-am găsit și dintr-o dată am simțit o durere cumplită și am început să plâng
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că aveți un motiv pentru care doriți să luați cina alături de mine. Îl pot cunoaște și eu? Alin se uită în dreapta, în stânga, se apropie de dânsa și-i șopti: - Vreau să descopăr o taină. - O, m-ați făcut și mai curioasă. Despre ce taină vorbiți? - Taina frumuseții tale, zise el surâzând. - Vi se pare că sunt o persoană frumoasă? - Nu mi se pare deloc. Chiar ești! Frumusețea ta poate fi văzută de oricine are ochi de văzut. Pentru mine ești nemaipomenit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să facă o comparație cu cea a lui. Alin, era de o eleganță ce depășea limita oricărui tânăr de acea vârstă. - Ai precizat cu nonșalanță că m-ai căutat, dar de unde știai că ai să mă găsești aici?, întrebă ea, curioasă ca un copil. - Mi-a șoptit o păsărică ce stătea pe o frunză de ficus și care ciugulea o picătură de apă rămasă după o rafală de ploaie din timpul nopții. - Nu ți-a spus și horoscopul?, zise Nicole cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
umbră de valoare sentimentală. Doar câțiva copii mai vin din când în când să se joace cu Victoria. Atunci se umple casa de bucurie. Zâmbetele lor sunt ca un răsărit de soare. Uitasem să 286 spun: mai vin și cei curioși care îi interesează cum mai stau lucrurile în familia mea. Să mă ierte Dumnezeu, mă uit pe vizor și nu le dau drumul, niciunuia. Găsea că toate acestea au o logică. Florile de tei păliseră, trecuseră de apogeul frumuseții lor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mare împreună cu Julia, intenționa să o aducă acasă pentru totdeauna. Ea trebuia să renunțe la munca ei definitiv. O ținu de mână mai tot timul, o trase aproape de el până își atinseseră buzele sărutându-se fără a se jena de curioșii din preajma lor, iar Nicky începuse din nou: - Spune-mi, iubirea mea, accepți să rămâi cu mine pentru totdeauna? Ea rămase cu privirea în gol și nu 316 putea să își dea seama cât era de adevărat și se trezi întrebându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să te mai schimbi? Să mai lași și tu de la tine? - Nu. Eu nu pot. Dar tu te-ai schimbat? - Toți ne schimbăm la un moment dat. Ori în bine ori în rău. - Ce te uimește? Văd că mă privești curioasă. - Nici eu nu știu. Dar aveai o o mulțime de prieteni care îți treceau pragul casei. - Poate ai vrut să spui la plural, că ne treceau pragul casei. - Nu. M-am exprimat corect. Acei bărbați pe care eu nu îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta și-a temeluit casă. Urmașii lui
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
etti]. Înalte, desvoltate și deșirate pe vacanță Ena A., Dora Moschuna, Domnica Filoti, Jimy Țețu, Dina Rar[incescu] și Dina Mano lescu, protejându-mă afectiv, cu ochi complici. Apoi adevărata cl. a III-a B: Rodica S. venind la fel, curioasă afectiv să-mi supravegheze tristețea și convalescența, apoi mai muțele micuțe ale cl. a II-a B, care au uitat pe vacanță tot sau mai tot. De la școală, la Adevărul, unde nu am găsit pe ni meni; mi s’a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trebuie înapoiat. Te strâng lângă mine. Te adun din lumea toată. Știi tu că nu te pot realiza? Și te iubesc atât de mult! Mamina 7/1947 I Duminecă, 5 octombrie 1947 Astăzi de dimineață, o dimineață de adaptare destul de curioasă, cu cei doi copii, mai ales băiatul, greu de orânduit la baie, în camere, cu îmbrăcatul, întrebatul, orânduitul hai nelor, cărților. Eri am trecut vesela lui Cinci în vitrină, iar icoanele le-am pus deasupra și dedesubtul Madonei Albastre, tutelara
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și pe cea din 5 decembrie. Presimțeam deja vestea bună despre căsătoria Odile-Greg; o așteptam de la o zi la alta; sunt bucuroasă că în felul ăsta se cimentează legăturile care vă uneau și făceau din voi toți o familie. Sunt curioasă să văd ce față va face tatăl lui Greg; cu siguranță are să vină după vești. Înțeleg foarte bine emoția cercului vostru. Le urez din toată inima noroc, bună înțelegere în căsnicie și sper că au să vină să mă vadă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În clipa în care își îndreaptă ținuta, remarc că i-a șifonat gulerul lui Elinor, și nu-mi pot reprima un mic chicot. — Ce drăguț e aici! continuă mami, așezându-se. Totul e grandios! Se uită în jur, cu ochi curioși. Ei, ce comandăm? Un ceai sau ceva mai tare, ca să serbăm fericitul eveniment? — Ceai, cred, zice Elinor. Luke... — Mă duc eu să comand, zice Luke, sărind în picioare. Doamne, ce mă enervează cum se poartă în preajma maică-sii. Altfel, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu cealaltă strecor un piure de fructe făcut în casă, în timp ce Luke și mai mulți invitați de marcă mă privesc cu admirație. — Și unde v-ați mai înregistrat? zice fata, luând în mână un tel și uitându-se la el curioasă. O privesc surprinsă. — Cum adică? Ai voie să ai mai multe liste? — Normal! Eu am trei. Aici, la Williams-Sonoma și la Bloomies. E foarte cool acolo, pentru că poți scana totul cu aparatul de scanat codul de bare... — Trei liste! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
văd că au existat destule semne. — Pe bune? A, da, spune Tom. Doar că eu nu le-am dat nici cea mai mică atenție. — Cum ar fi... îl îndemn cu blândețe, străduindu-mă să nu se vadă cât sunt de curioasă. — Ei. Se gândește o clipă. Cum ar fi când îmi tot zicea că, dacă mai stă un minut în Reigate, își zboară creierii. — Am înțeles, spun, stupefiată. — După care a fost izbucnirea aia a ei complet isterică, în Furniture Village
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de nuntă. — Da, zic într-un final. Păi, totul e... ăă... bine! N-am de gând s-o împovărez pe Suze cu problemele mele. În nici un caz. — Și Luke a fost de acord să faceți nunta în Anglia? Mă privește curioasă. Vreau să zic, chestia asta n-a provocat nici o divergență între voi sau ceva de genul ăsta, nu? Nu, spun după o pauză. Pot să spun cu toată sinceritatea că nu. Îi țin ușa deschisă și ieșim iar în Sloane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Fiindcă... vreau să le trimit chiar eu, zic. E o... tradiție de familie. Mireasa întotdeauna... își trimite singură invitațiile. Mă frec pe fața încinsă, încercând să-mi păstrez calmul. În colțul opus al camerei, o văd pe Kirsten scrutându-mă, curioasă. Dumnezeule, probabil că acum fiecare din ele își spune în gând că n-a văzut o persoană atât de obsedată să controleze totul, ca mine. Dar nu-mi pasă. Tot ce știu e că trebuie să opresc invitațiile. — N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Amy, pe cel mai profi stil de angajată la Barneys. Cât o aștepți, ce-ai zice să mai încercăm niște rochițe? Patruzeci de minute mai târziu, Laurel se întoarce, iradiind de fericire. — Le-ai găsit și pe restul? zic curioasă. — Le am pe toate. În colțul opus al raionului, Christina ridică privirea spre noi, apoi se uită în altă parte. Mi-a zis deja că singura soluție ca să lucrez în continuare aici e să nu știe despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine? De ce? Înainte ca ea să poată răspunde, din Tiffany iese un grup de turiști și o clipă suntem prinse în mijlocul lor. Aș putea să mă fac nevăzută în aglomerație. Aș putea să scap. Dar acum m-a făcut foarte curioasă. De ce ar vrea Elinor să discute cu mine? Mulțimea se împrăștie și rămânem uitându-ne una la alta. — Te rog. Arată din cap spre bordura trotuarului. Ne așteaptă mașina. — OK, zic, ridicând vag din umeri. Vin. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ioan cel Nou, de la Cetatea Albă, apar câțiva evrei purtând un tip deosebit de pălărie (bicorn). Istoricul Andrei Pippidi crede că, „precum În alte colonii genoveze, evreii [din Cetatea Albă] trebuiau să poarte veșminte galbene și o pălărie de o formă curioasă, cu două coarne”. „Acest fapt poate dovedi - continuă Andrei Pippidi - că aceeași discriminare vestimentară exista Încă În Moldova secolului al XVI-lea ; altfel, acest indiciu n-ar fi putut fi Înțeles de către privitori” <endnote id="(507, p. 75)"/>. Atât premisa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
telegrafic. Multă sănătate, Mihai, Nuța și Lăcrămioara P.S. Cred că vineri, dacă n-ai să te abați tu pe la Iași, sosesc eu în Bacău... </citation> (66) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”9 februarie 1973”> Dragă Costică, O gripă, curioasă ca manifestare, mi-a încurcat toate treburile privitoare la reluarea colaborării mele la Ateneu. De aceea Cronica edițiilor n-o mai încep cu Gh. Panu, Amintiri de la „Junimea”, ci cu G. Ibrăileanu, Spre roman (și poate că e mai bine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
23 iulie am avut organizat un bal iar pe data de 30 iulie, massele nu au răspuns la adunare din cauza unui film sovietic, nau răspuns la plenara noastră (repetiția nu ne aparține, n.n.)”. „Grozavul” film sovietic la care sau holbat curioși cei din „massa evreiască” a fost „Afacerea Blum”. Feiga Bercu, responsabila secțiunii „Organizatoric” a motivat vizionarea acestei pelicule de un mare număr de spectatori scriind că „...afacerea a interesat Întreaga evreime” și avea și de ce deoarece Leon Blum (1872-1950) a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În special, le tăiau fustele scurte pentru a le mai lungi, chipurile (???) iar băieților le scurtau pantalonii evazați ori le tundeau favoriții și părul lung cu foarfecele vechilor lor meserii de ciobani pe la târlele ceapeurilor sau ale particularilor. În mod curios, piticul buzat ot Scornicești ordonase ca măsura să nu fie aplicată studenților și... fotbaliștilor! De studenți se cam temea că ăștia erau răi de gură și tari În spirit dar de ce oare rezerva fusese aplicată și mingicarilor?! Din păcate, urechiatul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca indiciu În plus pentru cei care ar Încerca să afle cine era În realitate, „Alexandrescu” era chiar rudă cu acesta! Deoarece toată Europa era În mișcare necontrolată la timpul acela din cauza sindicatului polonez „Solidaritatea”, securiștiii erau cu atât mai curioși de a afla opiniile preotului, cu cât știau părerile „subiectului” vizavi de puterea comunistă În general și despre cea românească În special. Așadar, iată ce notase ofițerul din declarația „cârtiței” cu bot de porc „Alexandrescu”: „În ziua de 6 septembrie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]