7,301 matches
-
zugrăvesc În caietul meu de schițe, căci simetria ei simplă și senină reprezenta o tentație mult mai puternică pentru creionul meu desenând pe furiș, decât vaza cu flori sau rața Împăiată de pe masa din fața mea, pe care trebuia să le desenez. Dintr-odată, atenția mea hălăduia și mai departe și poate că abia atunci puritatea unică a glasului ei ritmic Își Împlinea adevărata menire. Priveam un copac și foșnetul frunzelor lui Împrumuta acel ritm. Egor se Învârtea printre bujori. O codobatură
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În anii șaizeci, acel medium incredibil de agil, Daniel Home, ar fi fost surprins În timp ce mângâia cu piciorul gol (imitând o mână de stafie) chipul blând și Încrezător al Împărătesei Eugénie. Pe promenada de lângă Cazino, o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba agale și a cărui falncă și-a accentuat cuta regală când și-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu vinișoare, la modă pe atunci; sclipitoarele fotografii de familie; imensul Perugino aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl Îndemnam pe birjarul ca o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era supărată, urmărea cu atenție, din locul ei de la capătul mesei lungi, indispoziția și lipsa mea de poftă de mâncare. Eu ridicam capul ca să dau o explicație - dar masa dispăruse și eu ședeam singur pe o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe după curbe pe nisipul maroniu cu bățul plasei de fluturi, care se legăna ca un metronom; curbele erau curcubee pământene ale căror culori diferite erau redate prin diversele adâncimi ale șanțurilor produse cu bățul. Când m-am angajat irevocabil
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care o stăpânea la perfecție. Nu țineam seama însă de nici o logică. În clasa a doua primară, aveam capul plin de voievozi, de locuri și date de bătălii din istoria românilor, iar în toamna lui 1946, în ajunul faimoaselor alegeri, desenam cu creta, pe zidurile caselor, împreună cu alți colegi, ochiul țărănist și ascultam entuziasmat istorisirea unui prieten care, locuind pe strada Iuliu Maniu (ulterior botezată 6 Martie) a fost, într-o zi, înadins întrebat de un student, cu provocatoare veselie: „Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cumva „le désordre ordinaire de l’ensemble des choses” e în realitate o ordine mult mai cuprinzătoare, integratoare a tuturor fenomenelor ? Plaja însăși, cu vegetația ei rară, măruntă și țepoasă, cu dunele și arcurile de cerc paralele pe care le desenează așezarea variabilă și întâmplătoare (dar de ce întâmplătoare ?) a firelor de nisip, nisipul însuși, adică infimele și variatele fracțiuni de rocă și de cochilii a căror multitudine e o spaimă a gândului, spuma valurilor și crestele lor, nu au aceeași ordine
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
timp am reușit să mă abțin (grație lecturii lui Italo Svevo!) de la „viciul nostru”, fumatul pipelor, contractat la Lucerna, în lungile noastre călătorii pe Rigi. N-am încetat să scriu, am zgâriat în fiecare zi pielea albă a hârtiei, am desenat cu spontaneitate suprarealistă pe cearșafuri îmbibate de sucul iubirilor noastre, totuși fumatul nu mă părăsește ușor! Parcă ar cere să se pună ceva nou în locul său. Ceva la fel de frumos ca și fumul, cu blana lui alb-azurie! Ieri am cumpărat o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Eram rănită și mă vindecam prin contemplarea lumii, implicându-mă cât mai puțin. Citeam texte din filozofia indiană (Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka-Sangraha), în traducerea, bogată în note, a excepționalului Sergiu Al-George, carte apărută la Editura Științifică în 1971. Când nu citeam, desenam pe foi mari de ambalaje tot ce mi se dădea din subconștient. După exemplul desenelor halucinante ale lui Victor Brauner, văzute la traducătorul A.I. Deleanu, când îi luam un interviu despre arta traducerii sonetelor lui Shakespeare. Soția lui, Măriuca, mi-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui, Măriuca, mi-a dat în mână acele desene, să le văd de aproape și să văd interiorul substanței de vis din care se compuneau. Într-una din toridele zile ale verii bucureștene, în care mă perfecționam citind Gita și desenând sub hipnoza provocată de desenele lui Victor Brauner, m-a sunat traducătorul Ion Comșa, spunându-mi că un editor suedez a venit la Uniune și dorea să mă vadă și pe mine. Am fost uimită - nimeni nu mă invitase niciodată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
scurte, dar cu un desen simbolic, nu ajungeau toate la destinatar. Dosarul meu (pe care vreau să-l citesc într-o zi) trebuie să fie nu numai voluminos, dar și altfel decât altele, dat fiind obiceiul meu de atunci: a desena mai mult decât a scrie, a folosi primul alfabet al lumii pentru a face viața și mai amară persecutorilor mei. O singură frază-cod, un SOS, trebuia folosit în cazul cel mai dureros, fraza suna frumos: Bach se angajase bucuros la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
posedă frumusețea frescelor și statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor și sculptor a visat vreodată”. Se spune că în acest balet (coregrafiat de însuși Nijinski) el a întruchipat chiar sexualitatea și a dansat cu erecție. Am desenat mișcările corpului faunului imaginat de Nijinski (după sculpturile lui Rodin), pentru a înțelege frumusețea și geniul dansului. Citind jurnalul lui Nijinski, descopăr acum adâncimea gândurilor și a sentimentelor care stau în spatele artei, al talentului său. Felul său ideal de a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
E încă o dată o probă strălucită a avantajului pe care-l are desenul asupra limbajului (dacă e bine făcut, aș adăuga). Ți-am scris chiar ieri despre dificultățile limbii, și dacă aș fi la fel de talentat la desen ca tine, aș desena și eu o frescă mitologică. Dar nu am talent la desen. Uneori mă întreb dacă sunt într-adevăr talentat pentru ceva, în afara lenei, bineînțeles. În același fel ca neînțelesul Jean-Jacques Rousseau „am uitat până și pe ce rațiuni îmi fondez
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu-i invită la masă pe prieteni, străduindu-se să umple vidul cu bunăvoință exersată care se transformă într-una autentică. Neputința lui și a altora de a înțelege că eu mă bucur să fiu lăsată în pace, citind, scriind, desenând sau ascultând muzică, chiar jubilând, domesticind astfel „animalul” din mine să țină cont de altă voce decât de răgetul sau lătratul lui însuși. Am fost educată așa: să fiu cu oamenii, dar și singură, cu pustiul din mine, în care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deplasată în toate locurile din grădina noastră plină de gutui. Acest fapt a trezit gelozia tatălui nostru; care era ebenist și nu se gândise niciodată să ne facă din mâinile lui o asemenea trăsură-bancă pentru a citi liniștiți și a desena sub arbori. Îl numea „Broscarul”, făcând aluzie la obiceiul italian (și francez) de a mânca „delicatețe” italiană. Pentru prima oară am luat cunoștință de discriminarea făcută la adresa unui străin pe care-l consideram zeul nostru cel bun. Într-o seară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de creație înseamnă pentru mine a mă entuziasma cât de cât, atât cât să intru într-un șuvoi emoțional. Asta poate muzica, sau privirea specială asupra unui desen făcut cu mâna liberă, bine exersată, care a uitat că știe să deseneze, lăsându-se în contact cu acel fluviu de nedescris din care vin toate formele. Cum și când mă voi elibera de acești așa-ziși prieteni a căror stare depresivă e contaminantă? Scuturându-te de ei cu o singură mișcare, spune
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă ajute el, apoi povestește că și-a cumpărat un vapor. Toate astea mă bucură, dar inima mea e pe cealaltă parte a vieții, într-o intensă postviață cu dragul meu René. Iunie Recit despre sufism cu încântare, după ce am desenat dansul „roților eterne”, inspirată de un documentar văzut ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
așteptând clipa eliberării din timp. Încerc să mă vindec de neliniștea venită din contactul zilnic cu tot felul de necunoscuți la centrul nostru de presă. Revenind la scrisul zilnic, în fața mesei de scris, îmi dau seama de asemănările dintre a desena și a scrie la o carte. Pentru mine este foarte important să nu pierd firul - să am o continuitate, să țin vie concentrarea cât mai mult, să mă pierd în ceva semănând cu netimpul. Apoi, apare necesitatea „citirii” imaginilor - la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la ușă: vecinii mei, Anders și Kristina Jorle, cu copiii lor, Maria și Andreas, îmbrăcați în alb și roșu, au venit să cânte pentru sărbătoarea Luciei, sărbătoarea luminii, oferindu-ne vin fiert și prăjituri suedeze (pepparkakor). După miezul nopții am desenat istoria dramatică a adevăratei Lucia, sfânta din Sicilia care a refuzat să fie căsătorită, i s-au scos ochii pentru nesupunere, devenind martir, sfânta orbilor. Dureri în brațe. Am exagerat în totul - am dus în brațe computerul greu pentru a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
duc acolo, vorbindu-mi parcă în șoaptă de vizitele lui Bruno Schultz la „îngerii lui”, prostituatele, pe care le-a imortalizat sublim în grafica lui. M-am gândit la aceste vise tot timpul, simțind pericolul de a mă scinda, „prostitua”, desenând prea mult, acordând o prea mare atenție „plăcerii”, în loc să scriu pe brânci „numai” la nuvelele mele, pe care le văd deja ca pe niște romane condensate, formând o pasăre ale cărei pene trebuie lăsate treptat să se înnoiască. „Talentul” meu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cerceii și brățările, hoții intraseră în casă furând icoanele din hol, cărțile rare! Ce dizgrație sau ce grație de a fi ușurat de ceea ce crezi că nu poți trăi. Mă întreb mereu când caut mese libere pentru a scrie sau desena, când voi ajunge să fac ordine, în fiecare zi, ca într-o grădină, nepemițând lucrurilor să mă sufoce și să respire ele în locul meu? Aprilie Lumina a deschis parcă pământul: euforie de galben, apoi de alb! Bucuria de a umple
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
simplu să accept această insuportabilă apăsare resimțită la dispariția florilor, a frunzelor, a fructelor, a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic în anotimpurile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
le-a auzit „din mers”, de la țăranii ce munceau pe câmp, culegeau viile sau se pregăteau cu mare știință să supraviețuiască iernilor grele. De aceea îmi place să-i privesc pe cei preocupați de munca lor, adânciți, concentrați, să-i desenez, să-i descriu în cărți, așa cum făceau pictorii de tipul lui Van Gogh și Hokusai. Soarele se arată din ce în ce mai rar, și dimineața, când îl salut cu figura cea mai frumoasă a yogăi, cu poziția cocostârcului, pe un singur picior, atunci
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
într-un fel „abandonată”, pentru că prietenia noastră crescuse, ea îmi ilustrase divin trei cărți, și ne vedeam destul de des - și am lăsat deoparte desenul. Întâlnirea cu René, faptul că trebuia să-i scriu cât mai puțin (din cauza cenzurii) și să desenez mai mult m-au împins din nou în aerul pur al primei mele pasiuni - desenul. Se pot vedea „progresele” făcute în arta desenului, de la primele desene trimise lui René, până la cele publicate mai târziu și expuse pe simezele din Suedia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
expuse pe simezele din Suedia și Elveția. Dar Rodica a fost „cauza” „intoxicării cu desen” (după expresia lui Chagall), desenul a reintrat în viața mea ca o odihnă de la exigențele severe ale scrisului. Trebuie subliniat aici că Nichita (Stănescu), care desena și el cu libertatea unui prinț al tuturor artelor, s-a interesat mereu de liniile mele, de mobilitatea excepțională din deșănțata mea plăcere de a mă juca cu puncte și linii. Colegul și prietenul meu Andrei (Bart) a început să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apoi la gunoi. Dar regele le-a văzut măcar în treacăt sau la televiziune! Mă dor din nou mâinile, asta când mănânc mult, cu prietenii, mă las să alunec uitând legile bătrâneții: a mânca mai puțin, a citi și a desena mult, singurele lucruri care mă „vindecă” și liniștesc cu adevărat. Ileana (Mălăncioiu) mi-a scris că Mircea Ciobanu a murit brusc, de un atac de cord. Pe lista celor pe care vroia să-i publice mă aflu și eu. În
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]