6,346 matches
-
sticlă. Când poliția descoperă silozul lui Homer în lac, o mulțime de orășeni se apropie de casa familiei Simpson și îi dau foc, dar familia scapă printr-un canal săpat în pământ și fuge în Alaska. Cetățenii închiși au avariat domul și Cargill, nedorind ca ceea ce a făcut să se răspândească în mass-media, plănuiește să distrugă Springfieldul. În Alaska, familia Simpson vede o reclamă pentru un nou Mare Canion, localizat în locul orașului lor. Marge și copii vor să plece și să
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
Canion, localizat în locul orașului lor. Marge și copii vor să plece și să salveze orașul, dar Homer refuză să ajute oamenii care au încercat să-l omoare. Restul familiei îl abandonează, dar este capturată de EPA și dusă înapoi în dom. După o vizită la un misterios șaman inuit, Homer are o epifanie și crede că trebuie să salveze orașul pentru a se salva pe sine. Cum ajunge în Springfield, un elicopter lasă o bombă suspendată de o frângie în dom
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
dom. După o vizită la un misterios șaman inuit, Homer are o epifanie și crede că trebuie să salveze orașul pentru a se salva pe sine. Cum ajunge în Springfield, un elicopter lasă o bombă suspendată de o frângie în dom. Homer se cațără până la vârful acestuia, dar când își dă drumul dă jos toți oamenii care încercau să scape. Mai mult, el a reușit să reducă la jumătate timpul până la explozie. Homer ia bomba și conduce o motocicletă. După ce se
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
drumul dă jos toți oamenii care încercau să scape. Mai mult, el a reușit să reducă la jumătate timpul până la explozie. Homer ia bomba și conduce o motocicletă. După ce se reunește cu Bart, ei se învârt în partea superioară a domului. Bart aruncă bomba prin gaura, cu câteva secunde înainte de detonare. Bomba explodează, spărgând domul. Orașenii îl elogiază pe Homer, care conduce cu Marge motocicleta în timpul asfințitului. Orașul revine la normal. Conducerea seriei a dorit un film cu Familia Simpson de
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
să reducă la jumătate timpul până la explozie. Homer ia bomba și conduce o motocicletă. După ce se reunește cu Bart, ei se învârt în partea superioară a domului. Bart aruncă bomba prin gaura, cu câteva secunde înainte de detonare. Bomba explodează, spărgând domul. Orașenii îl elogiază pe Homer, care conduce cu Marge motocicleta în timpul asfințitului. Orașul revine la normal. Conducerea seriei a dorit un film cu Familia Simpson de mai de mult în timpul seriei. Creatorul serialului, Matt Groening, a dorit un film de
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
acea scenă, care îl avea în prim-plan și pe Russ Cargill având un schimb de focuri cu Joy Behar. O altă scenă înlăturată a fost cea în care Moe descria stările fizice pe care le ia orașul Springfield în dom, una din ele fiind caruselul Autopia de la Disneyland. Se fac mai multe referiri și la evenimente care au avut loc în episoadele din seria "Familia Simpson": accidentul cu ambulanța din episodul „Bart the Daredevil” în care aceasta se izbește de
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
unghiul de nord-vest și de o aripă din vest, cu care s-a unit pentru a merge mai departe cu galeria acoperită și delimitând curtea de onoare interioară care este decorată cu arcade. Ea adăpostește un puț acoperit cu un dom din ardezie, ce constituie o marcă emblematică a edificiului. Aripa estică cuprinde un parter și două etaje. La parter găsim bucătăria, o anticameră și camera stil Carol IX, iar la etaj saloane și apartamente deservite de culoare. Camerele locuibile sunt
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
Michael J. Smith a exclamat "Uh-oh!" ("Hopa!"). Este posibil ca Smith să fi exclamat ca răspuns la indicatoarele de bord ale performanței motorului principal sau ca răspuns la scăderea de presiune din rezervorul exterior de combustibil. La Ț+73,124, domul din spate al rezervorului de hidrogen lichid a cedat, producând o forță propulsoare ce a care a împins rezervorul de hidrogen înspre rezervorul de oxigen lichid din partea din față a rezervorului exterior. În același timp, propulsorul din dreapta a efectuat o
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
teritoriul județului. Este datat 1717 și care a scăpat de rechiziționarea ordonată în 1916 de statul austro-ungar, când multe clopote au fost luate din biserici și topite. Importantă este inscripția cu chirilice care atestă venerabila vârstă a clopotului: „an[ul] Dom[nu]lui 1717 - popa Toa[der] de la Sângătin - ...gătin”. De asemenea, pe același clopot se găsesc urmele în relief ale unei icoane. Ce reprezenta aceasta este greu de spus, dar cercetătorii menționează printre posibilele reprezentări pe Fecioara Maria, flancată de
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
di ser Bonaccorso, zis Lorenzo di Bartolo), n. 1 decembrie 1378, Pelago, provincia Florența, d. 1455, Florența, bijutier, sculptor, arhitect și scriitor de artă italian-florentin, din promotorii Renașterii italiene (), autorul porților de est ale baptisteriei florentine Sfântul Ioan Botezătorul (), din fața Domului Santa Maria del Fiore, numite mai târziu de către Michelangelo "Porțile Paradisului" (1425-1452), capodoperă a artei italiene din "Quattrocento" (Sec. XV). Primele date biografice au ca primă sursă autobiografia lui Ghiberti - prima autobiografie a unui artist - cuprinsă în „Comentarii” (în ), trei
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
Matei și Sfântul Ștefan. Originalele se găsesc într-o stare perfectă, în Muzeul Orsanmichele, iar în nișele externe au fost plasate copii. Lucrând la „Porțile Paradisului” i s-a propus lui Ghiberti să preia, după moartea lui Brunelleschi, continuarea construirii Domului Santa Maria del Fiore, aflat în vecinătate, conform mentalității vremii că un artist plastic se pricepe la toate, inclusiv construcțiile. Prin reușita sa limitată artistul a demonstrat că această mentalitate era greșită. Între anii 1447-1455 Ghiberti s-a dovedit a
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
acest fapt, activitatea sa ca sculptor încetează pentru 20 de ani. După alte surse, văzând lucrarea-test a lui Ghiberti, Brunelleschi s-a retras din concurs (vezi mai sus). În anul 1418 ambii artiști concurează (și se concurează) la concursul construirii Domului Santa Maria del Fiore și din nou, Brunelleschi câștigă concursul ex-aequo cu Ghiberti. Meritul soluției tehnice al problemei îi este recunoscut în 1423 când îi este încredințată în totalitate responsabilitatea lucrărilor. De data aceasta Ghiberti a fost cel care a
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
din localitatea La Chaux-de-Fonds. Formația a evoluat sub numele "The Postcards", nume sub care au lansat și un E.P. cu două piese în limba engleză, "Where We Go" ("Unde mergem") și "Rosy" ("Câmpuri de luptă"). Discul a fost realizat de Dom Torche în "Relief Studio" (Fribourg) și publicat la casa de discuri W2prod - Wave2prod SA (Elveția). Pe 30 octombrie 2007 este lansat videoclipul piesei "În brațe" ce a precedat următorul album Bere Gratis intitulat "Revoluție de catifea" (apărut pe piață în
Bere Gratis () [Corola-website/Science/316667_a_317996]
-
totuși în anul 1710. Cu toate acestea statuile de pe fațadă au fost instalate abia în 1720. Catedrala Sfântul Paul a fost cea mai înaltă clădire din Londra între anii 1710-1962, cu turlele ei înalte de 67 de metri și cu domul înalt de 111 metri. A suferit daune majore în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial (1939-1945), dar a fost restaurată în anul 1996 de către arhitectul John B. Chambers. Cele mai importante evenimente ce au avut loc în catedrală au fost
Catedrala Saint Paul din Londra () [Corola-website/Science/316687_a_318016]
-
de grohotiș, aflată în versantul drept a Văii Firei (Dealul Humpleu). Împreună cu I. Pop și M. Almășan, două luni mai tarziu, după mai multe ture de dezobstrucție, au pătruns în Peștera Mare din Valea Firei, descoperind Sala de Intrare, Sala Domului Prăbușit, Galeria Rol și Galeria Falselor Lacuri. În explorări au intrat și speologii de la Z Oradea care tatonaseră zona câțiva ani înainte. Din concurență celor două echipe a rezultat o descoperire de excepție. 40 km de peșteră în doar 10
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
se prelungește spre nord cu Galeria Ursului. După un parcurs relativ strâmt galeria se deschide și se ajunge în Sala Pădurii (10/5/5 m). Galeria continuă rectiliniu având dimensiuni mari (10-15 m), foarte bogat concreționată (stalactite, stalacmite, gururi, draperii, domuri, coloane, etc.), care debușează în Sala Bivuacului. Galeria se termină brusc la Marea Prăpastie (o săritoare de -25 m). La baza săritoarii se ajunge într-o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria Clusteritelor (unde se interceptează
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
și Salonul Impresioniștilor sunt puternic concerționate, aici abundând, evident clusteritele, dar și gururile sau cacadele de montmilch. De la Marea Prăpastie spre sud, pe Galeria Mamuților se ajunge într-o mare sală (200/20-30/15-30 m) foarte bogat concreționată cu mari domuri stalacmitice, gururi, cascade de montmilch, mici lacuri-Sala Mamuților. De aici spre dreapta, pe Galeria Buclei, se ajunge înapoi la Marea Prăpastie. Din Galeria Buclei se desprind două galerii: una fosilă (în care la un nivel inferior se interceptează un mic
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
metri înălțime. Este descendentă și duce în "Sala Ghețarului", de 70 metri lungime. Blocul de gheață are aproximativ 1.600 metri cubi. Din această sală, trecând printr-o poartă și un scurt sector de galerie joasă, se ajunge în "Sala Domului", în care se poate admira un dom din montmilch, festonat cu gururi, precum și draperii interesante pe tavan. De aici se intră în "Sala Minunilor", denumită astfel datorită diversității speleotemelor prezente: stalactite, stalagmite,coloane, draperii parietale, coralite, gururi etc. Din această
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
Sala Ghețarului", de 70 metri lungime. Blocul de gheață are aproximativ 1.600 metri cubi. Din această sală, trecând printr-o poartă și un scurt sector de galerie joasă, se ajunge în "Sala Domului", în care se poate admira un dom din montmilch, festonat cu gururi, precum și draperii interesante pe tavan. De aici se intră în "Sala Minunilor", denumită astfel datorită diversității speleotemelor prezente: stalactite, stalagmite,coloane, draperii parietale, coralite, gururi etc. Din această sală se urcă spre "Sala Mare", cu
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
pe tavan. De aici se intră în "Sala Minunilor", denumită astfel datorită diversității speleotemelor prezente: stalactite, stalagmite,coloane, draperii parietale, coralite, gururi etc. Din această sală se urcă spre "Sala Mare", cu o lungime de peste 100 metri. Aici se găsesc domuri stalagmitice și numeroase stalagmite, stalactite, coloane, coralite, baldachine, draperii, gururi festonate, un disc și cristale de calcit. Importanța peșterii rezidă mai ales în bogăția formațiunilor de depunere calcitică, foarte variate ca tip și bine conservate. Deși mică, aceasta este una
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
folosite pentru fortificațiile fixe de la granița cu Republica Populară Chineză. Un noul model, denumit T-54-2 sau T-54 Model 1949 ("Obiekt 137R"), a fost dezvoltat. Acest model beneficia de o turelă similară celei folosite la tancul IS-3, în formă de dom, însă avea o subtăiere în partea din spate prin care putea fi ușor diferențiat de modelele ulterioare. De asemenea, inelul turelei era mult mai mic. Mitralierele de pe aripi au fost înlocuite cu o singură mitralieră jumelată. Transmisia a fost modernizată
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
punct de comandă T-55AK. Precum majoritatea tancurilor construite după al Doilea Război Mondial, tancurile T-54 și T-55 au un aranjament intern convențional: compartimentul de luptă este în partea din față, motorul în spate și turela în formă de dom în centrul șasiului. Oblonul gurii de accces al mecanicului conductor este poziționat în partea frontală, în stânga, deasupra cutiei blindate. Comandantul tancului stă în stânga, ochitorul stă în fața sa, iar încărcătorul stă în dreapta. Roata motoare de la șenilă este în partea din spate
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
de gaze false la tancurile T-54/55 din dotarea armatei pentru ca tanchiștii indieni să nu le confunde cu tancurile pakistaneze Model 59. Modelul mai vechi T-54 poate fi diferențiat de T-55 prin ventilatorul său în formă de dom instalat pe turelă în partea frontală, din dreapta, și prezența mitralierei SMGT de 7,62 mm, montată în partea centrală a cutiei blindate, manevrate de către mecanicul conductor. Primele modele de tancuri T-54 nu aveau un ejector de gaze, aveau o
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
recrutase pe paracliserul Petăr Zadgorski. Cu ajutorul acestuia, Abadjiev și Asen Pavlov au dus în total 25 kg de explozibili în podul bisericii Sf. Nedelia de-a lungul a două săptămâni. Explozibilii erau fixați într-un pachet deasupra uneia dintre coloanele domului principal, situată lângă intrarea dinspre sud a clădirii. Planul era ca ele să fie detonate cu un fitil de 15 m care le va permite atacatorilor să scape. Din cauza întăririi gărzilor la înmormântarea lui Vladimir Nacev, OM a ales altă
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
la ceremonie. Conform planului de acțiune al grupului din OM, când a în ceput slujba, Zadgorski i-a dat lui Nikola Petrov semnalul de detonare, după care cei doi au ieșit din clădire în jurul orei 3:20. Explozia a distrus domul principal al bisericii, îngropând mulți oameni înăuntru. Explozia din interior a cauzat și mai multe daune. 150 de persoane au murit și alte 500 au fost rănite. Toți membrii guvernului au supraviețuit. Regele Boris al III-lea nu era în
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]