9,274 matches
-
legii. Apoi discută aprins, pe un ton scăzut, dar serios, cu fata durdulie. Aceasta dădea din cap, iar lui Fran îi păru rău că se aflau prea departe ca să audă ce spuneau. Polițistul roșu la față se apropie de mașină. — Domnișoara a hotărât să nu facă plângere, le spuse cu un aer vădit de ușurare. Era limpede că școala de poliție absolvită recent nu îl pregătise să facă față împrejurărilor în care cetățeni de frunte din Woodbury erau acuzați de acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În antreu erau perdele cu falduri la fiecare fereastră înaltă și un aranjament floral uriaș, pentru care familiile pensionarilor trebuie să fi plătit o avere. Din nefericire, florile predominante erau crinii, cu parfumul lor dulceag ce evoca moartea și descompunerea. — Domnișoara Tyler! O femeie roșcată, încărcată cu bijuterii de aur se repezi la Fran cu tot atâta afecțiune și entuziasm, cât ar fi dovedit față de un inspector de la Protecția Consumatorului. — Și domnul doctor Westcott. Ce amabil din partea dumneavoastră să ne vizitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lăsa pe Camilla și Phyllis să ia deciziile, măcar ele vor fi fericite, și mai exista și avantajul că nu puteau spune c-au fost lăsate pe dinafară. Fran trebuia doar să-și comande rochia ei și pe cele ale domnișoarelor de onoare. Responsabilitățile legate de lansarea Fair Exchange-ului, la care se adăuga povara de a supravheghea măcar activitatea de la Citizen, o lăsau extenuată și năucă. Nici măcar nu-și permitea să se gândească la sarcină. Era, își repeta întruna, o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simțiți bine? întrebă doctorul îngrijorat. — Minunat, răspunse Fran veselă, strângând geanta la piept. De fapt, nu m-am simțit niciodată mai bine. Se uită la ceas și-și aminti că tocmai astăzi avea programată o întâlnire cu Henrietta și cu domnișoarele de onoare la magazinul cu articole pentru mirese. — Trebuie să plec, se scuză înaintea doctorului și a asistentei care rămăseseră interziși. Am o programare la proba pentru rochia de mireasă. Fără îndoială Henrietta, însoțită de Sophie și Lottie, aștepta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acum extrem de riscant. Dacă i se întâmpla ceva copilului? Ce naiba era în capul ei? Și totuși, de bună seamă, un copil avea dreptul să-și cunoască tatăl, nu-i așa? Doctorul simți că era neliniștită și încercă s-o calmeze. — Domnișoară Tyler, îmi dau seama că sunteți îngrijorată, dar acesta este un test foarte sigur. În cazul scanării efective, riscurile de pierdere a sarcinii sunt minime și, la vârsta dumneavoastră, avantajele urmăririi sarcinii sunt apreciabile. Relaxați-vă. Într-o clipită, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai importantă zi din viața ei. Lucrul după care tânjea Camilla erau dezbaterile aprofundate și intensive, de preferință în cadrul unor prânzuri prelungite și pline de antren, în privința fiecărui detaliu neînsemnat legat de aranjamente, de la elementele ce intrau în componența buchetelor domnișoarelor de onoare la întrebarea dacă Jesu Joy of Man’s Desiring trebuia neapărat inclus între cântecele de nuntă sau devenise un fel de clișeu în ultimul timp. În schimb, Fran părea să fie calmă și detașată și perfect fericită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intime, ci ocazii care afectau întreaga comunitate, și sincer, avea impresia că întreaga comunitate își dădea cu părerea. Era ora zece, băuseră cafeaua și își dădu seama că, pentru Camilla, urma un nou tur de forță. — Acum, în ceea ce privește cavalerii și domnișoarele de onoare. Ce te-ai gândit să le oferi în dar? — Ei bine, de fapt, Camilla, spuse Fran pe un ton spășit, mă tem că trebuie să mă întorc la redacție. Dar e ora zece. Serios? întrebă Fran candid. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe străduța dinspre catedrală. — Ah, domnule Morton, salută Fran cu un zâmbet larg cinci minute mai târziu intrând în magazinul spațios, mulțumind cerului că măcar proprietarul era acolo. — Ce-mi aud urechile? Nu vreți să expuneți minunata noastră publicație? — Bună ziua, domnișoară Tyler. Terry Morton privi pe Fran îndreptându-se spre el cu oareșcari rezerve. Tatăl ei reușise să-i dea întotdeauna impresia că faptul că aveau în standuri ziarul Citizen era nu atât o opțiune, cât o datorie, și se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dar simțind nota de neliniște din glasul ei, tehnicianul promise că se va duce să le verifice pe cele sosite în ziua aceea. Exista posibilitatea să se afle printre ele. Fran așteptă vreme de cinci minute chinuitoare până când reveni tehnicianul. — Domnișoara Tyler? Am primit rezultatele. Fran își ținu respirația. Acesta era momentul adevărului. — Dar îmi pare rău să vă anunț că testul nu a fost concludent. Mă tem că va trebui să o luăm de la capăt. — Cât timp va dura? — Aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în doi timpi și trei mișcări, strigă intendenta în timp ce Fran ieșea pe ușă. Avem o listă de așteptare lungă cât brațul meu. Și tot trebuie să plătiți taxa pentru o lună de ședere. Sper că vă dați seama ce faceți, domnișoară Tyler. Asta spera și Fran. Tatăl ei se afla deja în mașină, așteptând răbdător. Fran încercă să nu se lase demoralizată de faptul că se așezase invers, încălecând locul din față de parcă s-ar fi suit pe cal. — Unde mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spune că o chestie e o idee bună după ce altcineva și-a asumat riscul s-o pună în practică? — Ei bine, apucă-te serios de treabă. Bănuiesc că toate anunțurile noastre de la mica publicitate vor dispărea peste noapte acum, mulțumită domnișoarei Tyler. — S-ar putea să ai parte de-o surpriză. Ceea ce a făcut Francesca a fost să creeze un segment de piață cu totul nou. E vechea poveste: oferă-le oamenilor ceea ce nu știau că își doresc. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se apuce de numărul viitor. De data asta anunțurile urmau să fie contra cost. Se închipui intrând în clădirea Citizen și găsind departamentul de televânzări la fel de pustiu ca Marie Celeste, cu telefoanele la fel de tăcute precum cele din casa unei domnișoare bătrâne. Nu-i veni să creadă când o întâmpină zarva, confuzia și haosul create de mulțimea ce stătea la coadă ca să dea anunțuri pentru numărul 2. Singurele persoane care aveau ceva de cârtit erau Sean McGee, care nu reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cântărească această nouă răsturnare de situație când Elaine băgă capul pe ușă. — Tocmai a sunat prietena ta, Henrietta, cu o falcă în cer și una-n pământ. Se pare că trebuia să te întâlnești cu ea pentru proba la rochiile domnișoarelor de onoare și a spus că, dacă nu vii curând, o să le cumpere pe cele albe, de piele, cu eșarfă de pene și cizme asortate până la genunchi. — Dumnezeule! Trebuia să mă întâlnesc cu Sophie și Lottie acum o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aveam mentalitatea de român. Deci, după un an, doi ani de detenție în Germania, încă mai aveam mentalitatea de român: „Mihaela, să fii cuminte, să n-aud că te duci cu ăla, sau te duci cu ăla. Deci să fii domnișoară“. În loc să fi spus: „Ți-ai găsit un prieten? Du-te, îți faci experiența ta sexuală. Deci e bine pentru tine“. Și, acum, dac-aș fi avut-o lângă mine, i-aș fi zis: „Du-te, dacă ai un prieten, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Părul i-i de sânziene, Pare toată o stupină. Prin livezi șl pe ogoare E atotstăpânitoare. Mi-a bătut în zori la ușă, În rochița de brândușă; Mi-a vorbit cu glas scăzut, De mieluț abia născut. Zveltă ca o domnișoară Și sfioasă ca o zână, Pe-aripi de cocor coboară Cu albi ghiocei în mână. Cine ar putea să fie? Spuneți-mi, copii, și mie! Cine crezi că-ți bate-n tâmplă Pentru tot ce se întâmplă? Zi și noapte
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Romanțelor...“, Ion Minulescu va fi remarcat, cum spuneam, de către I.L. Caragiale și recomandat lui M. Dragomirescu la Convorbiri critice, cu argumentul caracterului „viril” al poeziei sale („În orașul cu trei sute de biserici este ceva de neprețuit! Asta nu mai e domnișoară! Ăsta e bărbat!”). Colaborarea autorilor estetizanți la numeroase publicații de toate orientările și tirajele, inclusiv la cele mai conservatoare și mai tradiționaliste (Sămănătorul cu D. Anghel și I. Minulescu, Viața românească cu D. Anghel, I. Minulescu și T. Arghezi, Convorbiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Contimporanul aproape toate textele care vor face parte, în 1930, din volumul Joc secund, dar și poeme pitorești, ludice și „corozive”, pe care nu le va include acolo, bunăoară: „Un personaj eteroman - ca document, pentr’un roman“ sau „Răsturnica. Domnișoara Hus“, „Cîntec de rușine“, „De sufletul lui Fox“ (în volum: „In memoriam“), „Pentru Isarlîk“ (în volum: „Încheiere“), „Preludiu la dansul planetelor exterioare“ (în volum: „Paznicii“), „Jazz Band pentru nunțile necesare“ (subintitulat „Versiune ultimă cetită la o șezătoare a Societății Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un colaborator sau altul („Gamă“, „lui Tamas Aladar”, „Pasărea măiastră“, „lui C. Brâncuși” ș.a., dar și hibernala Crin - „domnișoarei Mirella M.”), fie prin redactarea „cosmopolită” a poemului în limba franceză (Filtre). Alteori, textele „ilustrează” liric un grupaj special (cel despre Brâncuși, bunăoară); în cel dedicat prezentării suprarealismului francez, poemul „Reper“ semnalizează discret în direcția halucinatoriului surrealist prin versuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la noi, la un festival dat de «Societatea Analelor Române» (...) după conferința dlui Marcel Iancu asupra artei nouă - dna Lilly Popovici a frazat cîteva piese de d. Jacques Costin, iar d-ra Floria Capsali a interpretat în ritm un acatist și «Domnișoara Hus» de I. Barbu”. Deformarea sau eludarea naturii în artele plastice este ilustrată prin sculptura Miliței Petrașcu - Nympha, „cu acele picioare și pulpe gigantice față de restul corpului” - și prin tablourile lui Corneliu Micăilescu: Acorduri în oranj și Simfonie în galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
folclorul popular, „primitiv”. Un punct de vedere asemănător (deși mai complex) despre relația dintre folclorul autohton - privit ca formă de clasicism sui-generis - și literatura avangardistă avansa și G. Călinescu în Istoria..., vorbind despre „dadaismul poporan” și despre „folclorul suprarealistic” din „Domnișoara Hus” de Ion Barbu. Într-un articol intitulat „ Uimitoarea carieră a rîsului lui Urmuz” (în Argeș, nr. 2, iulie 1966, p. 15) un Mihail Diaconescu aprecia că umorul lui Urmuz „are rădăcini în folclorul românesc”. Nu fără temei, autorul exclude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și-a dat singur o palmă peste gură. 2 Apariția eroului În biroul ei de la Societatea Comercială Biutafoc din clădirea M, Tomoe se concentra greu astăzi. De obicei bătea șaptezeci de cuvinte pe minut, dar acum abia ajungea la patruzeci-cincizeci. — Domnișoară Higaki, s-a întâmplat ceva? o întrebă șeful ei, văzând-o privind pe fereastră, dusă pe gânduri. El mai intra prin birouri ca să vadă ce fac salariații. Nu vă simțiți bine? N-am nimic, îl asigură ea tulburată și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
melodii cântate la instrumente de suflat, purtate pe aripile vântului spre locul unde se aflau Takamori și Tomoe. — Acolo trebuie să debarce vasul francez Vietnam? îl întrebă Tomoe pe hamalul care tocmai trecea pe lângă ei. Voia să fie sigură. Da, domnișoară. — A întârziat, nu? — Se pare că a durat mult controlul medical. Pe când se îndreptau spre grupul de oameni de la capătul cheiului, veniți să-i întâmpine pe noii sosiți, sunetul instrumentelor de suflat le-a trecut iar pe la urechi și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Reporterii cu aparatele lor de fotografiat au dat buzna spre punte. — E Heko! Heko-chan e pe punte! exclamă Takemori, înghiontind-o pe Tomoe. Tomoe privi într-o parte, dar nu răspunse. Ce păcat! Deci toți oamenii aceștia, inclusiv reporterii și domnișoara cu buchetul de flori, n-au venit să-l întâmpine pe Gaston, ci pe renumita stea de cinema. Bănuise de la început ceva, dar... Îi era greu să accepte decepția, tocmai ea care nu era obișnuită cu înfrângerile... — Mă întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
A plecat cu ei, bucurându-se nespus de revedere. Au urmat călugărițele catolice, un domn japonez, un cuplu de străini... și tot așa, timp de vreo douăzeci de minute. Takamori și Tomoe continuau să privească pasarela din ce în ce mai dezamăgiți. Reporterii și domnișoara cu buchetul au urcat pe vapor ca să îi ia pe Hieko și pe soțul ei. Se pare că toți pasagerii debarcaseră. Nu se zărea nici un tânăr străin care să semene cu Gaston. Fanfara poliției și-a strâns instrumentele și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
poate vrea să se odihnească puțin, i-au pregătit lui Gaston camera și așternutul. După ce i-a mai trecut furia, Tomoe a coborât la ora trei în bucătărie să o roage pe Mă-chan să pregătească ceaiul și prăjiturelele pentru musafir. — Domnișoară Tomoe. — Da. — Musafirul nostru e într-adevăr rudă cu Napoleon? — Se pare că da. De ce? — A ieșit din casă adineauri, îmbrăcat în pijama. Cu vreo jumătate de oră în urmă, pe când Mă-chan făcea curățenie la intrarea din față, Gaston, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]