6,156 matches
-
se considere drept literatură decât operele în care funcția estetică este dominantă, ceea ce nu ne va împiedica "să recunoaștem existență" unor elemente estetice, de stil și de compoziție, de pildă, în opere care au un scop complet diferit, străin de estetică, cum ar fi tratatele științifice, disertațiile filozofice, pamfletele politice, predicile. (b) Dar natura literaturii iese la iveală în modul cel mai clar dacă analizăm lumea la care se referă ea. Sâmburele artei literare se află, evident, în genurile tradiționale, adică
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Erezia didactică", cum a numit Poe concepția despre poezie ca instrument de educație, nu trebuie identificată cu vechea părere a Renașterii că poezia face plăcere și instruiește sau că instruiește făcând plăcere. 55 În linii mari, lectora unei istorii a esteticii sau a (poeticii lasă impresia că natura și funcția literaturii, în "măsura în care pot fi exprimate în termeni generali, pentru a putea fi comparate cu alte activități si valori umane, nu s-au schimbat în esență. Istoria esteticii aproape
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a esteticii sau a (poeticii lasă impresia că natura și funcția literaturii, în "măsura în care pot fi exprimate în termeni generali, pentru a putea fi comparate cu alte activități si valori umane, nu s-au schimbat în esență. Istoria esteticii aproape că ar putea fi rezumată ca un proces dialectic în care teza și antiteza sunt dulce et utile, cele două epitete date de Horațiu: poezia este plăcută și utilă. Aceste adjective, luate separat, exprimă două concepții greșite, diametral opuse
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
1976; Cetatea ideală în viziunea Renașterii, București, 1978; Bellini, București, 1978; Stolul de argint, București, 1979; Retrageri, postfață Paul Dugneanu, București, 1982; Din toate părțile, București, 1984; Forma ca viziune, București, 1984; Paul Vasilescu, București, 1987. Traduceri: J. Ph. Minguet, Estetica rococoului, București, 1973 (în colaborare cu Smaranda Roșu); A. Tabucchi, Piața Italiei, București, 1981; A. Chastel, Artă și umanism la Florența pe vremea lui Lorenzo Magnificul, I-II, pref. edit., București, 1981 (în colaborare cu Smaranda Roșu); E. Garin, Umanismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma alienării pe care o suportă cel repudiat, recte Zola, în fața unei noi estetici căruia acesta îi identifică sursa meprizabilă în estetismul englez, popular prin intermediul prerafaeliților și, în particular, prin succesul înregistrat de Burne-Jones în Franța. "Zola se simte absolut străin în mijlocul acestei arte, și crede că numai "misticismul și esteticianismul englez" e de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numaidecât cu acești doi termeni. Pe când simbolismul a intrat în dicționarul de termeni literari în calitate de curent literar, decadentismul nu a primit investitura teoretică, rămânând la stadiul de atribut ocazional în măsură să precizeze o nuanță, o impresie și nicidecum o estetică sau un curent literar sau artistic. Am încercat să reconstruiesc o estetică decadentă într-o altă carte, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, carte pe care cea de față o completează. În cazul artelor plastice, decadentismul rămâne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
termeni literari în calitate de curent literar, decadentismul nu a primit investitura teoretică, rămânând la stadiul de atribut ocazional în măsură să precizeze o nuanță, o impresie și nicidecum o estetică sau un curent literar sau artistic. Am încercat să reconstruiesc o estetică decadentă într-o altă carte, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, carte pe care cea de față o completează. În cazul artelor plastice, decadentismul rămâne tot un atribut legat de un context bine precizat, identificat în cultura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
folosind adesea ambii termeni simbolism / decadentism fără a preciza dominanta, dependentă de un proces complicat, dacă nu inefabil, de decantare estetică. Procedeul include inevitabila subiectivitate a cercetătorului, totuși o subiectivitate controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect al Salomeii, tema geniului ca artiste maudit, sau tot ceea ce ține de exhibarea unei sexualități virtual punitive sau de tematizarea privirii meduzante a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pe Gustave Klimt care este reprezenativ pentru secesionismului vienez. De ce i-am ales tocmai pe aceștia? Ei constituie cele mai des invocate referințe în critica de artă a sfârșitului de secol și configurează un câmp de forțe în edificarea esteticii simboliste. Nu întâmplător, critica de artă românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ca și mărturiile și opiniile pictorilor, orientează preponderent către aceste repere. Acest fapt nu exclude o altă serie de influențe ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o vocație structurantă. I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice Ce anume diferențiază decadentismul de simbolism în artele plastice: "this is the question!". Dacă în cazul literaturii distincția este recuperabilă prin detalierea unui parcurs istoric și reconfigurarea unei estetici 16, pentru istoria artei, decadentismul nu este decât o etichetă, nicidecum o estetică asumată în măsură să caracterizeze o școală, un stil, sau să fie asumată de vreun artist plastic. În majoritatea situațiilor, artiștii plastici sunt afiliați la cercuri sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anume diferențiază decadentismul de simbolism în artele plastice: "this is the question!". Dacă în cazul literaturii distincția este recuperabilă prin detalierea unui parcurs istoric și reconfigurarea unei estetici 16, pentru istoria artei, decadentismul nu este decât o etichetă, nicidecum o estetică asumată în măsură să caracterizeze o școală, un stil, sau să fie asumată de vreun artist plastic. În majoritatea situațiilor, artiștii plastici sunt afiliați la cercuri sau grupări literare pentru care decadentismul constituie o marcă definitorie sub raport estetic sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct de vedere istoric, termenul de decadentism se regăsește în artele plastice prin împrumut din spațiul literar pentru a marca nuanțe, contururi, un spectru de sensibilitate și nu o estetică propriu-zisă. Din acest punct de vedere ar fi improprie și nerealistă încercarea de a pune în circulație acest termen pentru artele plastice, ar însemna încercarea fără precedent de a izola o mare parte din situațiile de utilizare a lui în raport cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ar fi improprie și nerealistă încercarea de a pune în circulație acest termen pentru artele plastice, ar însemna încercarea fără precedent de a izola o mare parte din situațiile de utilizare a lui în raport cu artele plastice pentru a construi o estetică particulară în condițiile în care chiar simbolismul constituie un termen umbrelă, aglutinând dificil diversitatea unui fenomen estetic de o asemenea anvergură. De aceea am ales să utilizez acest termen în cadrul simbolismului pentru a nuanța, pentru a preciza mai bine raportul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stilul decadenței (style of decadence) și stilul decadent (decadent style). Primul asigură punerea în circulație a temei decadente, cel de-al doilea o internalizează, o transformă în fapt de stil, primul este o retorică, cel de-al doilea precizează o estetică, respectiv o poetică. Cu toate acestea, temele decadente, mai ales când constituie o configurație stabilă, precizează o arie de interes în această zonă. Un al treilea mod de a preciza diferența este unul estetic, John Reed este printre puținii care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
polemică în raport cu naturalismul, ultimul coexistând cu acestea pe un anumit portativ tematic. Pe de o parte, avem partizanii unei arte realiste, expresie a vieții sociale, explorând toate mediile, mai ales cele periferice, mizerabiliste, pe de altă parte, avem partizanii unei "estetici idealiste". Reacția la materialismul grosier și meschinul vieții burgheze reprezintă o notă comună a curentelor fin de siècle pentru ca evocarea ei să spună ceva nou, iar climatul generat de înfrângerea Franței în războiul cu Prusia din 1870 contribuie la generalizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ajunse la apogeu, înaintea destrămării lor. Un exemplu școală îl constituie scriitorul francez Karl-Joris Huysmans, unul dintre fidelii "Serilor de la Médan" alături de Guy de Maupassant, Paul Alexis și Léon Henniques, a cărui evoluție oferă datele unei reconversii a naturalismului în estetica decadentă, reconversie care are semnificația mai profundă a unei mutații estetice. Inițial, scriitorul publică romane "zoliste" precum Surorile Vatard (1879) și Pe apa sâmbetei (1882), pentru ca în 1884 să-i apară În răspăr, roman întrebuințat ca port-drapel, model exemplar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care are semnificația mai profundă a unei mutații estetice. Inițial, scriitorul publică romane "zoliste" precum Surorile Vatard (1879) și Pe apa sâmbetei (1882), pentru ca în 1884 să-i apară În răspăr, roman întrebuințat ca port-drapel, model exemplar și manual al esteticii decadente. În același an apare un alt roman care cunoaște un succes aparte, deschizând o serie, romanul Viciul suprem al infatigabilului estet Joséphin Péladan, reprezentant al decadenței latine și a unui ordin estetico-ezoteric, realizând o adevărată platformă estetică a noului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezentant al decadenței latine și a unui ordin estetico-ezoteric, realizând o adevărată platformă estetică a noului curent. Cu rezervă critică, fenomenul poate fi observat pentru o bună parte din artiștii perioadei, unii dintre ei rămânând să oscileze între cele două estetici, precum frații Goncourt sau Gustave Flaubert. Acest mariaj întreținut cu dificultate este vizibil și pe plan tematic, pentru care termenul de decadență funcționează atât ca estetică particulară cât și ca factor de mediere al tranziției de la naturalism la simbolism, așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bună parte din artiștii perioadei, unii dintre ei rămânând să oscileze între cele două estetici, precum frații Goncourt sau Gustave Flaubert. Acest mariaj întreținut cu dificultate este vizibil și pe plan tematic, pentru care termenul de decadență funcționează atât ca estetică particulară cât și ca factor de mediere al tranziției de la naturalism la simbolism, așa cum observă și Rodolphe Rapetti: "Pe plan tematic, simbolismul și naturalismul prezintă numeroase puncte de contact, majoritatea cărora își găsesc originea în cristalizarea operată la începutul anilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se va fixa mai bine în proză decât în poezie, supraviețuind astfel asimilării sale de către simbolism. În poezie, în Franța, perioada decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate materializa în cadrul unui spectru larg de sensibilitate atât estetica decadentă, cât și pe cea simbolistă, Verlaine, înlocuiți nu cu mult mai târziu de al doilea val simbolist pentru care emblematic rămâne Mallarmé, în cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi adăugați epigonul Rollinat cu Nevrosele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru a da un contur ceva mai pronunțat unei dimensiuni estetice, care se lasă cu greu normată canonic. Decadentismul și simbolismul păstrează o relație foarte strânsă, încât adeseori este dificil de stabilit pe unde trece frontiera care desparte cele două estetici, atunci când unul dintre termeni, în speță cel decadent, este ignorat și îngropat istoric într-un interval de aproximativ două decenii, cu începere din 1870, moment cheie din punct de vedere istoric al înfrângerii Franței de către Prusia. În Franța, certificatul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că paralela dintre decadentism și simbolism se realizează prin intermediul literaturii și nu este cuantificată pe deplin în domeniul artelor plastice, unde simbolismul înglobează decadentismul, îl metabolizează, îi preia o serie de trăsături, teme pe care le integrează în propria sa estetică. Cu alte cuvinte, decadentismul continuă să acționeze atât în spațiul restrâns al unei estetici neomologate în arta plastică și uneori chiar și în literatură, subliniind categoriile negative ale simbolismului împrumutate naturalismului, cât și într-o dimensiune istorico-filozofică, prin intermediul noțiunii mult
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe deplin în domeniul artelor plastice, unde simbolismul înglobează decadentismul, îl metabolizează, îi preia o serie de trăsături, teme pe care le integrează în propria sa estetică. Cu alte cuvinte, decadentismul continuă să acționeze atât în spațiul restrâns al unei estetici neomologate în arta plastică și uneori chiar și în literatură, subliniind categoriile negative ale simbolismului împrumutate naturalismului, cât și într-o dimensiune istorico-filozofică, prin intermediul noțiunii mult mai complexe de decadență. Iar în relația cu simbolismul, asumă rolul precursorului, al primului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar acesta stabilește o relație de familie pe baza gustului său cu artiști plastici precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și lacunar echivalente simbolice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
familie pe baza gustului său cu artiști plastici precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și lacunar echivalente simbolice și o tradiție. Se poate observa că decadentismul este prezent atât prin anumite teme specifice în aceste tablouri, dar și printr-o estetică ce se poate deduce din comentariul colecționarului reunind macabrul, maladivul, nevroza, "de-a dreptul modernă", perversitatea, constrastele violente proiectate senzual, degenerarea, monstruosul. În mod evident, în arta simbolistă și decadentă elementul istoric dispare, istoria nu mai reprezintă o lecție morală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]