6,279 matches
-
pp. 127-129). Mai puțin dogmatic decât Stăniloae, dar compensând prin credința în posibilitatea de eternizare a României prin creație culturală, Eliade definește naționalismul autohton nu doar prin "marea iubire pentru morții și pămîntul nostru", ci mai ales prin "setea de eternitate a României" (Eliade, 1990, II, p. 127). Eliade este preocupat să distingă net între eternitatea individuală, cucerită sau cerșită de către persoane ca ființe solitare în fața Istoriei și a lui Dumnezeu, și "eternitatea colectivă, a neamului întreg", prin care întreaga comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a României prin creație culturală, Eliade definește naționalismul autohton nu doar prin "marea iubire pentru morții și pămîntul nostru", ci mai ales prin "setea de eternitate a României" (Eliade, 1990, II, p. 127). Eliade este preocupat să distingă net între eternitatea individuală, cucerită sau cerșită de către persoane ca ființe solitare în fața Istoriei și a lui Dumnezeu, și "eternitatea colectivă, a neamului întreg", prin care întreaga comunitate de dragoste și destin a neamului pășește "peste și dincolo de istorie" (ibidem). Stabilind că "națiunile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pămîntul nostru", ci mai ales prin "setea de eternitate a României" (Eliade, 1990, II, p. 127). Eliade este preocupat să distingă net între eternitatea individuală, cucerită sau cerșită de către persoane ca ființe solitare în fața Istoriei și a lui Dumnezeu, și "eternitatea colectivă, a neamului întreg", prin care întreaga comunitate de dragoste și destin a neamului pășește "peste și dincolo de istorie" (ibidem). Stabilind că "națiunile sunt realități voite etern de Dumnezeu" (p. 45), Stăniloae purcede mai departe la demonstrarea superiorității împletirii între
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Sovietică. Dar îndată ce au reușit să se emancipeze de această influență ei au optat ferm pentru sincronizarea cu spațiul european, iar astăzi pentru integrarea în structurile acestuia" (Mitu et al., 1999, p. 5). La fel cum ideologia naționalistă promova ideea eternității naționale românești (i.e., teza platoniciană a națiunii române trans-istorice, eterne și imuabile), în același chip noua paradigmă difuzează ideea destinului istoric european al românilor. Dacă naționalismul se lăsa pradă seducției exercitate de ideea totalizantă a unității, europenismul introduce același tip
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu ortodoxia istoriografică: în loc să portretizeze națiunea română în termeni esențialiști, ca o împlinire determinată de necesitatea istorică sau ca un dat obiectiv etern, este preferată în schimb o poziție construcționistă, care admite contingențele istorice și implicit fragilitatea (în opoziței cu eternitatea) statului național. Un alt aspect care a intrat sub tirul critic a fost management-ul spațiului textual alocat personajelor clasice (Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) în comparație cu spațiul rezervat vedetelor de televiziune și personalităților contemporane (Andreea Esca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Librăriei Soces & Co. S.A. Eliade, M. (1937). De ce cred în biruința legionară. Buna Vestire, Anul I, 17 decembrie 1937, 224. Eliade, M. (1990). Profetism românesc. Vol. I: Itinerariu spiritual. Scrisori către un provincial. Destinul culturii românești; Vol. II: România în eternitate. București: Roza Vânturilor. Giurescu, C.C. (1937). Pentru "Vechea Școală" de istorie. Răspuns D-lui N. Iorga. București. Goga, O. (1927). Mustul care fierbe. București: Imprimeria Statului. Goldiș, V. (1976). Despre problema naționalităților. București: Editura Politică. Haret, S. (1907). Școala Naționalistă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sale: „Iar voi, plăcute doamne, rămâneți sănătoase în paza și puterea Lui și, de v-a fost de vreun folos citirea acestei cărți, aduceți-vă aminte din când în când de mine.” 129 Giovanni Boccaccio are intuiția corectă a propriei eternități doar prin intermediul operei sale. Cu toate că Geoffrey Chaucer realizează portrete ușor ironice personajelor feminine din galeria Povestirilor din Canterbury, nu este mai puțin un filogin și un apărător al drepturilor femeii decât Giovanni Boccaccio. Grija pentru acestea devine la fel de plină de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cititorilor compasiunea. Femeia iubită, decedată, a lăsat în urma ei numai durere, viața devine în absența ei un chin asemănător celui din iad: „Singurele personaje cu care cavalerul în negru își compară durerea sunt Sisif și Tantal, amândoi chinuindu-se pentru eternitate în iad. Durerea pierderii iubitei pare comparabilă cu supliciul celor damnați.”670 Man in Black (cavalerul în negru) trimite și la poezia lui Dante, care se simte cu totul neconsolat în absența Beatricei. Naratorul se trezește din reveria sa, cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de mundan și accederea la o dimensiune celestă, a imaculării). Albul devine culoarea emblematică a tuturor personajelor angelice: „șiatâtea alte însușiri vădea/ Câte petale-n cercul ei de nea”681. Donna angelicata se cuvine a fi lăudată de către poet pentru eternitate: „și mărgăritei slavă-n veci să-i dai.”682 Suita lui Amor și a doamnei sale, Alceste, amintește de curțile medievale din sudul Franței, de acele tribunale, preponderent feminine, în care erau dezbătute probleme legate de conduita în dragoste. Limbajul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
René Rodin din Paris). În multe opere, Auguste Rodin a subliniat contribuția mușchilor și articulațiilor în exprimarea simțămintelor și a stărilor psihice, fără de care nu ar exista mișcare, iar corpul omenesc ar rămâne aproape tăcut. Sculptorul este cunoscut pentru descoperirea eternității artistice a mișcării pure. Toată emanația de putere a sufletului personajelor sale (caracterul), pe care o reflectau pe chip alți sculptori, se dezvăluie în posturi ale corpului, în încovoierea și întinderea trupului, în sinuozitățile sau izbucnirile lui, în frământarea sau
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
statui de bronz care reprezintă Speranța, Adevărul, Bunătatea și Credința) a celuilalt iubit al său, ducele de Richmond și Lennox, Regele Iacob s-a ocupat de restaurarea și modificările arhitectonice ale Capelei Henri al VII-leaprobabil pentru a putea sărbători, în eternitate, dragostea sa pentru cei doi bărbați“ (trad. n.). Pentru a spori misterul, există o serie de străzi în apropiere de Charring Cross, considerat în secolul al XVII-lea ca fiind centrul Londrei. Aceste străzi au fost construite pe proprietatea ducelui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cap 110. Alarmă! (În mintea conducătorului de zbor). 326, În conformitate cu particularitățile zborului respectiv și a caracteristicilor aerodromului, trebuia să vină la aterizare pe direcția sud-nord; În mod real, el se deplasa, aparent, pe direcția vest-nord! (După alt minut cât o eternitate pentru Start) Startul: 326, control. Startul: Ai A.R.K. zero? 326: Da. Startul: Ce cap ai? 326: 260. 326 se deplasa acum pe direcția est-vest. (după câteva secunde) Startul: Sunt !Startul”. Toți cei aflați În zbor veniți, În liniște, la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
consumă energia și trebuie permanent redefinite, reclarificate, reafirmate în noi limite", menționează J. Salomé (2002, p. 26). e. relația cu divinul, "cu acea parte care rămâne neatinsă în noi și ne unește cu infinitul" (idem, p. 26), cu absolutul, cu eternitatea, cu desăvârșirea. Relațiile intime Oamenii, cei mai mulți, nu se mulțumesc cu relații superficiale, ocazionale, instituționale. Ei au nevoie de raporturi stabile, în care să aibă încredere și să se implice deplin. Cele mai profunde relații interpersonale în care se angajează ființele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
permitem să recomandăm cartea noastră O psihologie a educației, apărută la Editura Institutul European, Iași, 2005, pp. 157-194. 8 Să ne amintim, în acest context, spusele lui S. Mehedinți din 1935 potrivit cărora "Orice om își are socoteala sa cu eternitatea". 9 Pentru Ch. André (2010), stima de sine înseamnă să spunem ce gândim, să facem ce vrem, să insistăm când ne lovim de o dificultate, să nu ne fie rușine să renunțăm, să nu ne lăsăm păcăliți de publicitate sau
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în 1978 cu titlul „Focul cel mare". Învățătorul Al. Vasiliu Tătăruși a fost o flacără în literatura și folcloristica românească peste care, precum și în cazul lui I. A. Zanne, nu se poate trece decât stăruind asupra valorii, dar și a eternității mesajului muncii lor. 78 Iată și coperta lucrării - Al. Vasiliu „Povești și legende”: Glasul nostru Glasul nostru a fost un organ de presă creat la Bârlad în perioada anilor 30 de către ziaristul și membru fondator al 79 Societății Scriitorilor Români
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
urmă s-a înscris ca membru în Partidul Constituțional, dar decepția vieții i-a fost într-atât de mare încât suferința i-a adus sfârșitul la numai 59 de ani. La înmormântarea sa, în ziua de 25 august, la cimitirul „Eternitatea" din Bârlad, S. Mândrescu, profesor la Liceul „Codreanu", spunea printre altele: „Deosebit Ștefan Neagoe a îngrijit de interesele comunei, fie în calitate de consilier comunal, fie numai ca om cu dragoste de târgul său, fie ctitor al vreunei biserici, dorințe pentru realizarea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
publicată fotografia profesoarei Eugenia Tutoveanu, candidată în alegerile pentru Sfatul popular orășenesc Bârla d. După un an - doi, o încercare de comemorare a poetului G. Tutoveanu este amânată pentru că persoana avea ... poezie semănătoristă. La mormântul lui G. Tutoveanu de la Cimitirul Eternitatea din Bârlad pelerinajul populației, dar mai ales a prietenilor, a admiratorilor și a elevilor se ținea lanț... La 26 noiembrie 1958 ziarul Steagul roșu își încetează 185 activitatea. Ultimul număr, 951 din 26 noiembri e 1958 publica lucrările Conferinței orășenești
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Antonovici, înconjurat de clerul acelei biserici. Acolo a vorbit d-l Stroe Belloescu, arătând meritele defunctului și punând în relief viața sa de activitate din momentul când a venit în România și până la decedare. Apoi cortegiul a pornit spre cimitirul Eternitatea. Pe drum corul liceului intona cântece funebre. La cimitir a luat cuvântul d-l A. Paul profesor, arătând în amănunțime origina și viața defunctului. D-l Paul a descris într-un mod destul de emoționat scenele din tinerețea mortului Popescu, vigoarea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
îl ruga să-i „lase fata în pace" și să se întoarcă la servitoarele lui care erau și ale negustorilor jidani, după voturile cărora umbla și... adrisantul. Într-o notă publicitară erau invitați alegătorii aflați în cimitirele urbei „precum cimitirul Eternitatea, Trei Erarhi și cimitirul evreiesc de la Hanul Epure și cel din regimentele de roșiori, să se prezinte la primărie pentru a-și ridica cărțile de alegători pentru comună." Erau tușați și vitriolați tot felul de opozanți din Bârladul acestui timp
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și comunism” de Ioan 394 Gh. Savin, profesor universitar), „Cronica internă” („Ziua dragostei”), „Cronica externă” („Biserica rusească din diasporă”), comunicări redacționale etc. Un articol important a fost dedicat bisericii „Sfinții împărați”, legat de anul 1870, când a luat ființă „Cimitirul Eternitatea”, când Andrei Ionescu, negustor de galanterie, primar al orașului Bârlad, o dată cu înființarea Cimitirului, a pus să se ridice și această biserică în formă de cruce, drept în mijlocul cimitirului, ea fiind gata în 1885, co pie fidelă a Capelei din cimitirul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de la sfârșitul slujbei erau profund ancorate în învă țătura creștină dar făcute pe înțelesul tuturor. Logica coerentă, intonația, totul era perfect. S‐ a stins din viață la 8 mai 1988 și a fost înmor mântat în cavoul familiei din cimitirul „Eternitatea” Bâr lad.” Căminul cultural „N. Iorga”, înființat și afiliat F.R. din 1931, la care preotul este președinte. Este sub centru premilitar.” Datele de mai sus au destule erori. În Priponeș ti de Jos nu 452 există biserică. Sunt două biserici
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cântecul cocoșu-lui. Ea nu are nevoie de instrumente mai precise decât o clepsidră, durata de topire a unei lumânări sau numărul de psalmuri intonate. Instituția religioasă este cea care începe să disciplineze timpul în Evul Mediu. Cel de Sus, Dumnezeu, eternitatea se află în afara timpului. Calendarul este cel care îi introduce în temporalitate. Calendarul răspunde nevoilor cultului. Trebuie să se calculeze data sărbătorii de Paști. Liturghia reînvie în fiecare an istoria sacră, o actualizează. Ziua este ritmată de orele canonice. Sărbătorile
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
al europenilor și, implicit, al creștinilor. 7. Fericirea. Este, fără îndoială, o aspirație constantă, încă din zorii umanității. O observație simplă arată, totuși, că în viața obișnuită fericirea este eminamente fragilă. Ea primește o coloratură religioasă și se înscrie în eternitate. Fericirile din Evanghelie fac trimitere la lumea de apoi. Iisus spune că a venit pentru ca oamenii să aibă viață din belșug. Dar aceasta se întâmplă în Împărăția Tatălui. Ideea creștină că această fericire nu are sfârșit a fost pervertită, opunând
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
faptul că orice lucru pe lumea aceasta are un sfârșit, că totul poate să scape de sub control, că nimic (viața, sănătatea, fericirea) nu durează la nesfârșit. Nu mai credem atât de mult în lumea de apoi, dar aspirăm mereu la eternitate. Negăm imposibilul. Totul trebuie să ne reușească. Valorile care se ascund în spatele acestor atitudini sunt valori postmoderne (deja studiate): individualismul, dezvoltarea personală, hedonismul, cu implicația unei satisfaceri imediate. Ele inspiră judecățile și se materializează prin exigențe și revendicări. Altădată răspundeam
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
o fragedă zambilă, ‘Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea! ‘Un poet nebun și tandru te adoră, ah! copilă! ‘De a lui pozițiune turmentată fie-ți milă; ‘ Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea! Al tău pentru eternitate și per toujours.“ (Actul I, Scena VI) Textul este un mesaj, pentru că este adus de către o persoană care are tocmai această funcție, de mesager. De asemenea, textul vine de la o persoană și se adresează unei alte persoane, deci este un
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]