9,472 matches
-
valoarea psihologică "singura care mă interesează", după cum afirmă el, apăsat, într-un moment de sinceritate tardivă. Lăsând deoparte faptul că Monica va fi avut, cu siguranță, alte preferințe decât prea seriosul ei tată, merită reținut drept element-cheie în ecuația poeticii ficțiunilor lovinesciene mobilul pur psihologic al interesului pentru teatru și film45. Mai mult, curiozitatea mereu vie față de resorturile ascunse ale pasiunilor omenești l-a determinat pe teoreticianul mutației valorilor estetice să caute de la bun început niște mijloace eficiente de investigație psihică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
numai în parte exigențelor artei (ale verosimilului), deoarece rămâne îndatorată în mare măsură unei realități "istorice" (psiho-sociale) mai puțin ideale (există și un "mimesis" de gradul I, lipsit de coerență și, deci, de "verosimilitate"). Oricum, conceptul aristotelic de "catharsis" presupune "ficțiunea unui obiect real sau probabil, în raport cu care să aibă loc dorita purificare"56 aici e de găsit și reconvertirea pozitivă, în raport cu dogma platoniciană, a mimesis-ului57 și a artei ca experiență de cunoaștere prin imagine (id est: imaginală). Cât privește dezbaterea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologiei erotice (complet eludate în paginile memorialistice propriu-zise) și a modelării de sine, confirmând ideea freudiană a terapiei prin scris (formă de sublimare a pulsiunii libidinale), asumată explicit 110 de teoreticianul mutației valorilor estetice. Bineînțeles, segregarea autorului empiric de lumea ficțiunilor sale devine operantă doar la nivel teoretic, din necesitatea de a distinge pactul ficțional-estetic de cel (auto)biografic-psihologic, "literatura" de "document". Nu trebuie să fim, totuși, atât de naivi încât să confundăm viața cu arta, și nici atât de prezumțioși încât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca realizări autonome, am considerat totuși necesară trecerea în revistă a "subiectelor" abordate de proza scurtă lovinesciană, cu atât mai mult cu cât autorul, insistând mereu asupra semnificației psiho-morale a anecdotei, și-a construit majoritatea cărților (memorii, critică, literatură de ficțiune) după principiul adițiunii de "fragmente" eterogene (ca în jurnal), pe canavaua unei scheme epice minimale. În fond, romanele lui Lovinescu sunt tot niște volume de "scenete și fantezii", unde "realitatea", în loc să fie investigată cu ochi de prozator, devine un repertoriu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fragmente eterogene, relativ autonome. Rezultă că romanul lovinescian nu ține să respecte principiul iluziei mimetice, configurându-se în schimb în jurul unui model abstract de realitate, oferit de melodramă, dar și de ceea ce Freud numea "romanul familial al nevroticilor" "formă de ficțiune elementară", al cărei tipar narativ "poate varia sensibil de la caz la caz și poate trece prin diferite stadii de dezvoltare", fără să-și schimbe niciodată "nici decorul, nici personajele, nici subiectul", deoarece "monotonia sa pare legată de o necesitate primară
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decorul, nici personajele, nici subiectul", deoarece "monotonia sa pare legată de o necesitate primară, ba chiar de însuși principiul imaginației"152. În opinia unei autoare ca Marthe Robert, care a analizat problema într-o lucrare de referință, recursul la asemenea "ficțiune elementară" ar avea un rol terapeutic, în sensul că rezolvă "criza tipică a dezvoltării umane" determinată de complexul oedipian, ce se reflectă și în plan literar-artistic, printr-o serie de mijloace specifice. De aceea, probabil, romancierul Lovinescu manifestă o preferință
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologic în geneza și configurarea literaturii criticului. Într-adevăr, pentru Lovinescu nu există decât o unică "sursă" de inspirație (propria experiență existențială, fatalmente săracă în "evenimente") ce determină și "conținutul" literaturii înseși, adică "viața" (dramatizată deja, ab originem, în forma "ficțiunii elementare"/ "romanului familial"), "expresia" estetică a acesteia împrumutând, în chip programatic, modalitățile de reprezentare ale teatrului. Când își avertizează partenera de dialog epistolar: "Citește romanul care mă citește pe mine, aproape autobiografic", autorul nu are în vedere altceva decât evidențierea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Când își avertizează partenera de dialog epistolar: "Citește romanul care mă citește pe mine, aproape autobiografic", autorul nu are în vedere altceva decât evidențierea posibilității dramatizării epicului (vieții, biografiei) cu ajutorul lecturii participative, în stare să anuleze barierele dintre realitate și ficțiune, proiectând cititorul/ spectator chiar pe scena romanului. Or, dacă romanul (i.e. romanescul) nu este, la rândul său, decât o formă elementară de lectură a vieții, și dacă lectura presupune dramatizare, atunci orice cititor ajunge inevitabil să perceapă viața ca pe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intuitiv, grație metodei sale de lucru descrise mai sus, metodă tributară, la rându-i, imaginației melodramatice care-l îndemna să "romanțeze" documentul, istoria, evenimențialul. Ținând cont și de observațiile privind procesul de transpunere și exteriorizare a "formei conținutului" (adică a "ficțiunii elementare"/ "fantasmei deja romanțate" supuse analizei, pe urmele lui Freud, de către Marthe Robert), rezultă că, la rigoare, putem "citi" toate romanele criticului într-unul singur în unul și același roman care, după cum el însuși mărturisea, "mă citește pe mine, aproape
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în prezent și în trecut deopotrivă. Așa se explică alternanța aproape didactică a perspectivei narative în primele cinci capitole, cu ample analepse explicative, pentru ca, ulterior, lucrurile să se amestece, făcând imposibilă delimitarea strictă a amintirii de percepție, a "realității" de "ficțiune". De fapt, psihologii au dovedit că formarea amintirii nu este niciodată anterioară formării percepției, cum se crede îndeobște. Prelucrarea informațiilor primite din exterior se face și cu ajutorul memoriei, care modelează (cultural) sensibilitatea, astfel încât receptivitatea față de prezent și față de "realitatea concretă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Anatomiei criticii, observă Compagnon, "trecea pe nesimțite de la recunoașterea de către erou, în interiorul intrigii, la o altă recunoaștere, exterioară intrigii, legată de receptareea sa de către spectator sau cititor" (op. cit., p. 149). Ca atare, anagnorisis, și deopotrivă mimesis-ul, "produc un efect în afara ficțiunii, adică în lume" ceea ce înseamnă că "recunoașterea transformă mișcarea lineară și temporală a lecturii în perceperea unei forme unificatoare și a unei semnificații simultane. De la intrigă (mythos) ea face trecerea la temă și la interpretare (dianoia)" (op. cit., p. 150). Pe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
71 Apud Peter Brooks, op. cit., p. 14. 72 Dintr-o riguroasă perspectivă istoricistă, Frank Rahill găsește izvoarele melodramei nu doar în genul "sérieux" al lui Diderot, ci și în alte forme înrudite (pantomima eroică a teatrelor populare, teatrul muzical popular, ficțiunea pastorală și romantică etc.), toate marcând același proces de disoluție a tragicului și a tipului de civilizație care i-a dat naștere (L'Ancien Régime). Iată o definiție in extenso: "Melodrama is a form of dramatic composition in prose, partaking
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
efectul produs nu mai este în relație cu cauza sa, se poate vorbi de dezorganizare, ceea ce este chiar semnul viziunii melodramatice (op. cit., p. 112 ș.u.) 152 Marthe Robert, Romanul începuturilor, începuturile romanului, ed. cit., p. 69: "Acest tip de ficțiune, conștientă la copii, inconștientă la adultul normal și tenace în numeroase cazuri de nevroză, se dovedește atât de răspândită și cu un conținut atât de constant, încât trebuie să i se acorde o valoare aproape universală". După cum îl descrie Freud
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
energetice cu Rusia / 168 5.3 Metodă Deschisă de Coordonare / 181 5.4 Pași efectivi în politica energetică europeană: nivelul comunitar vs nivelul interguvernamental / 185 Capitolul 6. Politică Energetică Europeană în practică / 193 6.1 Dependența de Rusia: realitate sau ficțiune mediatică / 194 6.2 Soluții diplomatice: Dialogul energetic dintre UE și Rusia /200 6.3 Viitorul politicii energetice în documentele europene / 203 6.4 Previziuni energetice și opțiuni independente de Rusia / 207 Concluzii: securitate în diversitate / 213 Bibliografie / 223 Résumé
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
primii pași în această direcție împreună. Acum este momentul să ne gândim la ceea ce poate fi făcut, pentru că o Europa unită și protejată să devină precursoarea unei lumi unite și protejate."1 6.1 Dependența de Rusia: realitate energetică sau ficțiune mediatică Atât în momentul crizei energetice dintre Ucraina și Rusia din 2006 cât și în 2009 presa internațională 2 a subliniat insistent riscul la care este supusă Uniunea Europeană prin faptul că oprirea gazului rusesc pentru mai multe zile poate duce
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
și că poate fi, cel mult, păcălită. Împotriva ei sunt eficiente doar leacurile miraculoase: burduful cu apa vieții (în mitul babilonian la care facem referință), buruiana vieții (din Epopeea lui Ghilgameș), spațiul însorit (basmul Tinerețe fără bătrînețe...), insulele fericiților (din ficțiunile mediteraneene). Greu de spus, totuși, în ce măsură mitul vegetal al zeiței, care pornește în călătorie și se întoarce cu sprijin venit din panteon, reprezintă o premieră sumeriano-babiloniană. În domeniul ficțiunilor de această natură, cronologiile devin, se știe, inoperante. Și egiptenii cunosc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Ghilgameș), spațiul însorit (basmul Tinerețe fără bătrînețe...), insulele fericiților (din ficțiunile mediteraneene). Greu de spus, totuși, în ce măsură mitul vegetal al zeiței, care pornește în călătorie și se întoarce cu sprijin venit din panteon, reprezintă o premieră sumeriano-babiloniană. În domeniul ficțiunilor de această natură, cronologiile devin, se știe, inoperante. Și egiptenii cunosc povestea unei divinități feminine, pe care au asociat-o, mai hotărît, cu riturile de fertilitate: Legenda despre întoarcerea zeiței Hator-Tefnut din Nubia. Hator sau Vaca Sacră este fiica lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
biserică. La terminarea înmormîntării se împărțeau colivă și colaci. La întoarcerea spre casă, se aruncau în fîntînă o icoană sau bani. Deci credința în eficacitatea ritului și, prin urmare, în respectarea rînduielii ceremonialului de înmormîntare era atît de puternică, încît ficțiunea se confunda cu realitatea. În Dobrogea, la Niculițel, păpușa de lut era împodobită cu coji de ouă vopsite. La Fîntîna Doamnei, Lehliu, unde pentru înmormîntarea Scaloianului se făcea și brad, el era îngropat în lanul de grîu verde și ținut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fiului de la moarte, amintind de credințele vechilor sumerieni. Dacă ne-am rezuma doar la Miorița, Caloianul, balada de curte feudală, unele basme, prin urmare numai la fondul autohton, am avea motive să credem că performanțele „maicii bătrîne” țin de inventarul ficțiunilor poetice, invenții autohtone ori împrumuturi întîmplătoare. Comparatismul deschide largi perspective. Înțelegem, în temeiul lui, că „la început” a fost realitatea mitică, transformată, cu timpul, în cultură și în poezie. Fapt este că, atît în Miorița, cît și în Caloianul, căutarea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Operația este pusă la cale împreună cu Seth (-Typhon), fratele lui Osiris. Eroul „se lasă” ademenit să intre într-o ladă, special amenajată, căreia i se dă drumul pe apele Nilului, spre o destinație previzibilă. Motivul a migrat și în alte ficțiuni mitice, de pildă în Biblie. Din acest punct, mitul pare să se literaturizeze, ca înțelesurile originare să fie aburite, să capete forme ermetizate. Mai mult că sigur, acceptul voluntar al lui Osiris de a se așeza în raclă, cu riscul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să redacteze un studiu amplu despre Balzac, pentru care făcea lecturi intense, altul despre mătrăgună, despre arta modernă etc. Mitologia morții l-a urmărit îndelung și constant de-a lungul întregii vieți, atît în opera științifică, savantă, cît și în ficțiunile literare, în nuvele și în romane. Încă din primii ani ai publicisticii, din perioada studenției, a colaborării la „Știu - tot”, „Orizontul”, „Adevărul literar și artistic”, descoperea „cărțile morții” (egipteană, tibetană), personaje mitice exemplare, ritualuri misterice și se convingea din ce în ce mai sigur
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
funerare cunosc, spre deosebire, două registre de acte distincte, unul dintre ele socializat în sensul real și concret al cuvîntului. Moartea, în acest înțeles, este un fenomen biologic și se lasă urmărită punct cu punct. Se alătură aici și unele ficțiuni (prevestiri, visuri, jocuri), dar ocupă loc secundar, am putea spune, complementar. În cel de al doilea registru al riturilor funerare, corespunzător trecerii în postexistență, se produc spectaculoase răsturnări de situație: „socializarea” trece în plan iluzoriu și orice alt tip de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
absolută trebuință aici. Oricum, miturile omenirii ca aventuri spectaculoase ale eroilor celebri, istoriile secrete ale unor comunități arhaice, viețile simple ale indivizilor, insectelor, plantelor au constituit, cum spuneam, teme permanente la Mircea Eliade, atît în cercetarea savantă, cît și în ficțiunile literare. Și tot acestea l-au îndreptat pe autor, vrînd-nevrînd, spre „complexul mitologic al morții”. A trebuit să fie așa, pentru că orice mitologie are în vizor, permanent, moartea. Dintre cele trei experiențe fundamentale ale existentului uman, nașterea, nunta, moartea, ultima
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-și explice cum a devenit „o ființă muritoare, sexuată și culturală”. Ca aspect terminologic, ar fi de dorit să adoptăm formularea amintită deja, „complexul mitologic al morții”. Ea cuprinde un ansamblu de acte și de învățături cu caracter didactic, de ficțiuni epice, de invocații lirice, gesturi simbolice ritualizate, care poartă, laolaltă, amprenta unei codificări specifice. Toate secvențele „complexului”, indiferent de tipul de formalizare, își corespund, se află în consonanță. Scoasă din context, secvența își pierde semnificația originară sau dispare cu desăvîrșire
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Viața omului, Floarea cîmpului, ca un elogiu adus plăpîndei ființe umane, hărăzite cu chip frumos și cu daruri morale. Se continuă, dar în nota lamentației: Cîte flori sunt pe pămînt Toate se trec în mormînt. Paralelismul om-floare se perpetuează în ficțiune. Poezia nu întrece măsura elegiacului, întrucît privește existența în cursivitatea ei, atîta cît îi este dat ființei: dacă a înflorit și a rodit, urmează trecerea firească în țărînă. Faptul aduce întristare, însă una stăpînită, temperată, chiar dacă se subînțelege despărțirea grea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]