6,757 matches
-
unor boli ale plantelor din timpuri străvechi. În scrierile vechi ebraice și în Biblie se amintea de tăciunii și ruginile cerealelor. Nu se cunoșteau însă cauzele bolilor, iar efectul dăunător era atribuit răzbunării zeilor, blestemului morților etc. Marele naturalist și filozof al Greciei Antice, "Aristotel," a descris ruginile la grâu. "Theophrast", părintele botanicii, în lucrarea sa "Historia plantarum" descrie tăciunii și ruginile la cereale, prezintă primele noțiuni de rezistență a grâului la boli, recomandă rotația culturilor ca metodă de protecție a
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
capitole și este probabil cea mai comentată scriptură orientala, fiind considerată ca făcând parte din categoria Upanishadelor (Smriti- text ce este considerat a fi o scriptură) și totodată un mesaj direct de la Dumnezeu (Śruti- text sacru revelat). Mari sfinți sau filozofi hinduși clasici, precum Shankara, Ramanuja, Madhva dar și contemporani, precum Sri Aurobindo, Swami Shivananda, Paramahansa Yogananda sau Mahatma Gandhi, au lăsat comentarii prețioase ale textului ce reprezinta pentru Hinduism ceea ce Noul Testament reprezintă pentru creștinism, unde Vedele ar putea să țină
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
culoare specifică acestei biserici. Din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele nordic este cel mai afectat, din ansamblul iconografic putându-se distinge doar fragmente din Acatistul Sf. Mucenic Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie. Pe peretele de vest este reprezentată Judecata de Apoi. Picturile de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre scenele reprezentate sunt cele 24 de scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
filozofia a fost treptat respinsă ca un corp străin, iar ortodoxiile și fanatismele fratricide n-au făcut decât să învenineze climatul intelectual, după ce-l denaturaseră pe cel politic. Lungul șir de execuții ale ereticilor și lista nesfârșită de cărți ale filozofilor arabi arse în piața publică, a provocat lent dar inexorabil declinul final. Alți specialiști, mai direcți în exprimarea tezelor lor, cum este de ex. antropologul francez de origine algeriană Malek Chabel, spune că "mediul cultural și istoric în care trăiesc
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
din Iași, realizat de către Olga Sturdza, inaugurat în anul 1929 și demolat în anul 1947 din dispoziția Comisiei de armistițiu. În centrul grupului statuar este poetul Mihai Eminescu, iar în dreapta și stânga sa întruparea alegorică a filozofiei și a iubirii (filozoful și femeia). Eminescu are o înfățișare „luceferiană”, impozantă prin hlamida antică cu care este îmbrăcat. Statuia are 3,35 metri înălțime, ea dominând zarea Copoului de la înălțimea soclului de 5,20 metri. La propunerea lui Orest Tafrali, soclul a fost
Statuia lui Mihai Eminescu din Iași () [Corola-website/Science/307921_a_309250]
-
deschis un atelier de gravură în 1784, și au început să lucreze cu librarul și editorul Joseph Johnson. Casa lui Johson era un loc de întâlnire pentru intelectualii de marcă disidenți ai timpului: teologul și omul de știință Joseph Priestley, filozoful Richard Price, artistul John Henry Fuseli, feminista Mary Wollstonecraft sau revoluționarul anglo-american Thomas Paine. Împreună cu William Wordsworth și William Godwin, Blake și-a făcut multe speranțe în legătură cu revoluțiile franceză și americană și chiar purta o bonetă frigiană în semn de
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
populare în Orientul Mijlociu decât celebra opera “O mie și una de nopți”. Astronomia și alchimia cunosc o perioadă de evoluție în timpul lui Al Mă’mun, unul dintre oamenii de știință sprijiniți de calif fiind Jabir ibn Hayyan, chimist, astronom, si filozof persan. Al Mă’mun înființează observatoare astronomice și solicită crearea unei hărți a lumii cunoscute la acea vreme, harta ce se păstrează și astăzi la muzeul palatului Topkapi din Istanbul. Urmând pașii tatălui său, Al Mă’mun promovează multiculturalismul și
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
spiritul limbii române, acest paragraf al Articolului I al Constituției statului Massachusetts devine: Aceste formulări ilustrează ideea drepturilor naturale, concept filozofic al Iluminismului. De asemenea, multe din ideile Declarației au fost împrumutate din ideile liberale ale lui John Locke, celebrul filozof englez al politicii. Spre deosebire de Declarație, Locke s-a referit mai degrabă la "viață, libertate și proprietate" (conform, "Life, Liberty and ") decât la căutarea fericirii. Formularea a fost considerată de atunci un punct de răscruce în toate constituțiile democratice, respectiv în
Toți oamenii sunt creați egali () [Corola-website/Science/308303_a_309632]
-
Jean le Rond D’Alembert sau Jean Le Rond d’Alembert (n. 16 noiembrie 1717, Paris, d. 29 octombrie 1783, Paris) a fost un matematician, fizician, filozof și enciclopedist francez. Rezultatele sale din domeniul matematicii, în particular cele legate de rezolvarea ecuațiilor diferențiale și de derivatele parțiale, au găsit aplicații imediate în fizică și astronomie. Mai multe noțiuni din matematică și fizică au primit numele său: metoda
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
primul volum al acesteia), inspirat de filosofia empirică a lui John Locke, este adesea considerat ca un veritabil manifest al iluminismului. Acest manifest afirmă existența unei legături directe între progresul cunoașterii și a progresul social. D'Alembert a fost un filozof idealist și a criticat filozofia carteziană și societatea feudală, în special în ceea ce privește repartiția inechitabilă a bogăției în cadrul societății. Contemporan al „"secolului luminilor"”, determinist și ateu (sau cel puțin deist), D'Alembert, împreună cu prietenul său Voltaire, a fost unul dintre protagoniștii
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
literatul baron Melchior von Grimm (cel care a înfiintat și condus ""Correspondance littéraire"") își vizitează amicul francez pentru a afla ultimele noutăți din saloanele pariziene. Îl găsește plângând la masa de scris și îl întreabă surprins ce s-a întâmplat. Filozoful răspunde astfel: ""Il y a que je me désole d’un conte que je me fais!"" ("Mă-ntristez de ce scriu"). Ironia destinului este că exact ceea ce s-a vrut inițial o glumă colectivă, o farsă a unor literați parizieni ce
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
umane, a individului cât și a grupului (gloatei), însă ce entuziasmeaza cel mai mult comentatorii este dovada remarcabilă a înțelegerii psihologiei feminine de către un bărbat. Romanul este pentru noi și o remarcabilă frescă socială. Nu este de mirare că Diderot, filozof deist al Luminilor, s-a atașat repede cauzei bietei călugărițe strivită de mecanismul legal al timpului, căci ce-i demarca pe "oamenii Luminilor" este exact convingerea că omul trebuie să-și găsească și construiască aici, pe pământ, fericirea, așa cum o
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
cauzei bietei călugărițe strivită de mecanismul legal al timpului, căci ce-i demarca pe "oamenii Luminilor" este exact convingerea că omul trebuie să-și găsească și construiască aici, pe pământ, fericirea, așa cum o întelege fiecare individ. (știm că și alți filozofi ai Luminilor se vor implica activ în diversele cauze din epocă, luând apărarea celor nedreptățiți de un regim și o viziune despre lume încă aberante din perspectiva noii morale care se năștea. Totuși, asta nu poate explica efortul si angajamentul
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
din cauza altui totalitarism, de data fiind vorba despre unul care a dominat aproape 2 milenii (și mai domină încă și azi în anumite colțuri de lume), anume "creștinismul institutional și politic"). De altfel, destinul va persecuta indirect acest roman al filozofului chiar și în Franța democratică a anilor 1966, când cenzura va interzice, sub André Malraux la ministerul culturii, o vreme, filmul lui Jacques Rivette al cărui subiect este Călugărița lui Diderot... Revenind la chestiunea mobilurilor ce l-au facut pe
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
mobilurilor ce l-au facut pe Diderot să se angajeze atât de pasionat în ceea ce a început de fapt ca o glumă, dar care reprezenta o chestiune foarte reală și serioasă, mai merită amintit că istoricii au găsit în biografia filozofului indicii și piste interesante, căci Diderot a fost el însuși închis la vârstă adultă (28 de ani mai exact) într-o mânastire, și asta la ordinul tatălui său, atunci când tânărul decisese să se căsătorească iar chestiunea moștenirii crease animozități în
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
și surghiunului în mânăstire le regăsim și în romanul discutat aici. Pe de altă parte, știm că sora lui cea mai mică, pe nume "Angélique", va fi călugărită în ordinul ursulinelor și va muri la vârstă tânără nebună, în 1748. Filozoful a fost profund marcat de aceasă tragedie în familie; fiica lui, de altfel unica supraviețuitoare din cei 4 copii pe care filozoful i-a avut, va purta numele acestei nefericite (Marie-Angélique). În roman regăsim tema nebuniei ("isteriei") produsă de suprimarea
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
pe nume "Angélique", va fi călugărită în ordinul ursulinelor și va muri la vârstă tânără nebună, în 1748. Filozoful a fost profund marcat de aceasă tragedie în familie; fiica lui, de altfel unica supraviețuitoare din cei 4 copii pe care filozoful i-a avut, va purta numele acestei nefericite (Marie-Angélique). În roman regăsim tema nebuniei ("isteriei") produsă de suprimarea naturii din om, prin recluziune și abstinență sexuală. De altfel, într-o scrisoare către Mme. d’Epinay datată noiembrie 1760, el recunoaște
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
la tron a Dinastiei macedonene în 867 a marcat sfârșitul unei perioade de tulburări politice și religioase și începutul unei ere prospere pentru imperiu. Generali ca Nicephorus Phocas au extins frontierele statului, iar împărații macedoneni ca Leon al VI-lea Filozoful și Constantin al VII-lea au încurajat înflorirea culturală a Constantinopolului, cunoscută sub numele de Renașterea Macedoneană. Împărații bizantini îi considerau pe locuitorii Europei occidentale niște barbari analfabeți, și păstrau pretenții nominale de a conduce Occidentul. În acest climat economic
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Aș'aria și Ataria ("textualiste"), astăzi considerate ortodoxe. În 800, Bagdadul era cel mai mare oraș musulman din lume, primul cu o populație de peste un milion de locuitori. "Casa sa de înțelepciune" ("Dăr al-Ḥikma") era centrul intelectual al lumii musulmane. Filozofi precum al-Kindī (801-873) și al-Fărăbī (870-950) au tradus lucrări ale lui Aristotel și i-au aplicat modul de gândire islamului. Al-Khwărizmī (780-850) a scris prima carte din lume despre algebră, precum și o versiune îmbunătățită a "Geografiei" lui Ptolemeu, și a
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
primordiale (apă, pământ, lemn, foc, metal), aflate sub acțiunea a două forțe antagoniste: Yin și Yang. Teofrast a descris acțiunea oțetului asupra metalelor, producând pigmenți utili în artă, incluzând plumbul alb (carbonat de plumb sau "ceruzită") și "verdele de Grecia". Filozofii materialiști din Grecia antică ajung la mai multe ipoteze: ipoteza unității materiei, ipoteza diversității materiei și concepția atomistă. Conform acestei ipoteze, în alcătuirea lucrurilor din natură ar intra o singură substanță sau numai câteva, numită și "primordiale". Aceasta ar fi
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
concepția atomistă. Conform acestei ipoteze, în alcătuirea lucrurilor din natură ar intra o singură substanță sau numai câteva, numită și "primordiale". Aceasta ar fi apa la Thales din Milet, aerul la Anaximene, focul la Heraclit și pământul la Xenofan. Alți filozofi materialiști în frunte cu Anaxagora și influențați de filozofia indiană, au susținut că lucrurile din natură ar fi alcătuite din particule materiale invariabile, dar divizibile la infinit, un fel de "semințe" ale lucrurilor. Aceste particule au fost denumite de Aristotel
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
observația, experimentul și matematica. A menționat în scrierile sale existența unor substanțe chimice complexe cum ar fi praful de pușcă și a dovedit, pe cale experimentală, că arderea nu poate avea loc în absența aerului. Însă în secolele XI-XIII, cercetătorii și filozofii scolastici acordau atenție concepțiilor teologice și nu faptelor experimentale, astfel că acest lucru a rămas neobservat, fiind doar un fapt izolat în domeniul chimei experimentale. Deși nu și-a îndeplinit dezideratele (transformarea metalelor în aur și obținerea tinereții veșnice), alchimia
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
domeniul fiziologiei a aplicat concepții filozofice idealiste și era un alchimist convins cu privire la transformarea metalelor în aur, van Helmont poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei experimentale. În celebra lucrare "The Sceptical Chemist" ("Chimistul sceptic") apărută în 1661, chimistul și filozoful englez Robert Boyle (1627 - 1691) delimitează net chimia de alchimie și marchează începutul chimiei moderne. Lucrarea combate concepțiile retrograde ale peripateticienilor (care susțineau că la baza alcătuirii Universului se află doar aerul, apa, focul și pământul) și ale alchimiștilor (care
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
(n. 1930) este un filozof grec, membru de onoare al Academiei Române (din 2006). Este membru titular al (Academia națională a Greciei) din 1984 și al al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța. A studiat inițial filozofia la Universitatea din Atena mai întâi și
Evanghelos Moutsopoulos () [Corola-website/Science/307409_a_308738]
-
prosperitatea Olandei în secolul al XVII-lea. Cu bogăția materială a venit și o epocă culturală de aur. Rembrandt, Vermeer, Jacob van Ruisdael, Frans Hals și mulți alții au dus arta olandeză pe culmi. Universitatea Leiden a câștigat renume european, filozofii Descartes și Spinoza, precum și juristul Hugo Grotius, au fost activi în Provinciile Unite. Prințul Frederick Henry, care l-a înlocuit după moartea fratelui său, Maurice, în 1625, ca șef de stat ("Stadhouder"), a fost, la rândul său, urmat de către fiul
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]