7,001 matches
-
apreciat de șefii de la județ. Lingușitor și serviabil, cunoștea necesitățile șefilor și toate mașinile lor își făceau plinul prin ușa din spatele clădirii cooperației. Restaurantul din centru avea două separeuri unde se mânca pui pe grătar cu mujdei și mămăligă, se fumau țigări scumpe, se beau băuturi fine și se umpleau portbagajele cu purcei de lapte, cu roate mari de caș, cu găini și curcani și cu multe alte bunătăți la care orășeanul de rând nici nu visa. În caz de forță
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
control pus pe dat sancțiuni. Și nici rău la suflet nu era! Președintele semăna foarte bine cu o pisică. Avea oasele flexibile, zâmbea mereu, iar buzunarele erau mereu pline cu bani, dar și cu pachete de țigări scumpe, deși nu fuma. Acasă avea ușa larg deschisă tuturor șefilor. Nu spunea niciodată „Nu fac, nu merg, nu am sau nu pot”. Pentru fumători avea țigări Kent, pentru cafegii cafea naturală, pentru băutori băuturi, iar pentru afemeiați avea femei. Cotoi avea ac și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lungi. Te luptai cu somnul și îți ascundeai căscatul. Careul de rebus, somnul sau schimbul de bilețele erau preocupări destul de frecvente. Singurele momente dorite erau pauzele în care, la bufetul bogat asortat de pe holuri, serveam gustări, beam cafea naturală și fumam câte o țigară, timp în care discutam cu șefii sau cu omologii noștri din alte comune. Primarii mai vechi veneau cu mașinile personale și aduceau șefilor multe plocoane, în mod deosebit produse alimentare și țuică. Aceștia erau tratați cu mult
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
apropiat să mă uit pe revistele nemțești Neckermann de pe masă, am văzut că geamul era întredeschis. E tare cald, a simțit nevoia Sofia să explice. A pus pe masă câteva cutii cu bere și un pachet nedesfăcut de Kent. Puteți fuma, nu ne deranjează fumul, a adăugat tanti Maria, deschizând și mai tare gemul. Răsfoiam revistele, când de afară s-a auzit o tuse scurtă. E cineva în curte, am întrebat mirată. Cine să fie, doamna primăriță? Nu e nimeni! „Nemții
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aproape imposibil să nu-l placi. Nu mințea decât atunci când i se cerea să o facă și nu adăuga nimic de la el. Povestea, însă fără răutate, cu lux de amănunte, tot ce făceau șefii, unde mâncau, ce beau și ce fumau, cu ce se îmbrăcau și cine îi vizita. Când veneam, îmi spunea și mie tot ce s-a întâmplat, cine a venit, dar întotdeauna avea grijă ca lucrurile importante să nu le spună decât atunci când îl întrebam. Angajatul ideal, sluga
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ne merităm doar câte un somnifer, câte o sinucidere ratată în fiecare noapte. Partea frumoasă a scenei imaginate constă în inutilitatea ei. Inutilitatea, Domnule Doctor, este adevărata, unica, sincera rațiune a vieții. Alcoolul este, poate, suprema inutilitate." In timp ce fumam, amândoi, personajul continuă meditația: "dar cea mai cumplită este inutilitatea sinuciderii. Nu merită. Nimic nu merită nimic... Nimic". Omul este foarte sincer; nici urmă de poză. M-a obsedat acest dialog. Parcă aș fi citit ceva din Dostoievschi. * Aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de a vorbi cu mine confirmă părerea mea. Oră nepotrivită; dar în meseria mea orele nepotrivite pot fi cele mai potrivite. Este uzată prematur. Se simte o frumusețe alterată de "o idee". Ochii exprimă ceea ce nu se poate traduce verbal. Fumează, calm. Știu că nu-i permis fumatul. Dar știu că interzicându-i țigara aș îmbolnăvi-o mai mult. E ca și cum, într-un bar, tixit de sticle, s-ar pune un anunț că este interzis consumul alcoolului. Astfel că, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ignorarea propriei boli. Mai gravă este anosognozia socială. Ne-am oprit, în drum spre casă (adică spre centrul așezării Durău) la o așa-zisă "Terasă", unde se consumă "bere și mici", unde prohibiția nu este permisă, unde ai voie să fumezi, să fii pământean, unde în locul "melodiilor angelice" și straiului în "cumințenie și meditație" la care ne îndeamnă cărțile ce ne-au fost dăruite, ești îndemnat, dimpotrivă, să trăiești în voia sufletului care pentru asta ți s-a dat, nu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că îl vom pierde, că vom rămâne pe dinafară. Panaitescu și cu mine ne-am sprijinit unul de altul, am ajuns pe ultima scară și l-am văzut, un om frumos, elegant, preocupat, străbătea încăperea dintr-un colț la altul, fumând. Din cauza unor concurenți care s-au urcat peste noi, scara s-a rupt și ne-am trezit jos, la vreo trei metri. Zgomotul s-a auzit, ușa s-a deschis și Ionel Teodoreanu, amuzat, înțelegând situația, ne-a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dacă nu l-aș fi auzit îndemnându-i, cu vorbe simple, aș fi crezut că omul meu era mut. Ce-i drept, mai vorbea el din când în când cu câte un tovarăș de muncă, mai ales când se odihneau, fumând, măturătorii. Nu țin minte de când omul acesta nu a mai venit la serviciul lui. Am văzut că, multă vreme, maidanezii îl așteaptă. Unul pe care îl știu, sau doar cred că îl știu, că îl cheamă Lache, m-a privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o tufă de bostani galbeni, dar au dispărut și ei. Odată, nu se știe din ce pricini, pe câmpia aceea s-a întins un foc mare, poate din uscăciunea secetei, poate dintr-o flacără; că vin copii din mahala să fumeze când fug de la școală și nici nu se putea să nu ia foc într-o zi câmpul plin de tot felul de resturi. Acum câmpul a devenit nisipos, cenușa aglutinându-se într-o magmă care, de la an la an, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi, legând o funie de cârligul lustrei din tavan, făcu un laț și-l fixă în jurul grumazului și se aruncă în gol cu o voluptate disperată. "De afară se auzi scârțâind portița". Repet, nu știu de ce am reținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Este o femeie uzată prematur. Se simte o frumusețe alterată, probabil, de nenorocirea de-a avea o unică idee. Este și asta o formulă de ratare. Unii nu au nici o idee și se simt minunat. O singură idee este ucigașă. Fumează cu patimă. În spital fumatul este interzis. Dar aici este "un fel de spital"; dacă i-aș aminti de această restricție, ar pleca; ar trebui să plec și eu, sa mă cărăbănesc din zonele speciale prin care am pretenția că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sunt un aventurier autentic, unul din Far West... Peisajul, o largă vale străbătută de oglinda Râului Mare, se pierdea în masivul albastru al Retezatului, unde încă mai era zăpadă (era toată vremea zăpadă, acolo sus, ca într-o altă lume). Fumam, plin de importanță, cum se fumează în adolescență, din pur orgoliu, și nu presimțeam nimic din ceea ce urma să schimbe destinul lumii peste câteva zile. Eram suspendat, imaterial, într-un soi de Nirvana, și mă bucuram de starea de grație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Far West... Peisajul, o largă vale străbătută de oglinda Râului Mare, se pierdea în masivul albastru al Retezatului, unde încă mai era zăpadă (era toată vremea zăpadă, acolo sus, ca într-o altă lume). Fumam, plin de importanță, cum se fumează în adolescență, din pur orgoliu, și nu presimțeam nimic din ceea ce urma să schimbe destinul lumii peste câteva zile. Eram suspendat, imaterial, într-un soi de Nirvana, și mă bucuram de starea de grație numită inconștiență. Moldova era de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
calcaros, uscat și, între pietre, o tufă de bostan care înflorește galben. Odată, pe câmpia aceasta, a fost un foc mare, poate din uscăciunea secetei, poate dintr-o joacă de copii care, când fug de la școală; rătăcesc prin acest pustiu, fumând. Focul a transformat peisajul într-o imagine suprarealistă, interesantă, care ar putea inspira un artist; dar pe aici nu trece nici un artist suprarealist. Numai vântul, viguros și tăios iarna, când spulberă zăpada, leneș în celelalte anotimpuri... Foarte rar, câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
selecției de tip comunist. Nu-mi era de loc jenă să fiu secretară UTC în acea lume. Coordonam revista liceului, cenaclul, chiulurile cu direcția cinema, concert sau pădure. În cea din urmă ne adunam ca să cântăm cu Rolling Stones, să fumăm, să inventăm poezii și texte muzicale protestatare și eventual să râdem crunt de directoarea liceului care ne confisca periodic insignele cu chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu „Les bourgeoises, comme les cochons” nu înfieram Occidentul, ci
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vorbească. Emil Geanău se amesteca în toată această vorbărie, povestindule o rețetă de cozonaci (el care nu știa să fiarbă un ou) pe care i-o dăduse chiar cu o seară înainte amicul său Shakespeare. Conștiincioase, colegele luau notițe. Avocatul fuma zilnic cinci pachete de Mărășești. De asta a și murit, tânăr și burlac. Toița, una dintre surori, se stabilise la Timișoara. Cealaltă, Cocuța, soția profesorului Octav Tcaciuc, divorțase și se afla la Bacău. Una dintre nepoate, Biluța Madolciu, a emigrat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
D. Nanu, epigon al lui Bolintineanu, Eminescu și Coșbuc la un loc, fiind totodată secretarul liberalului Hurmuzescu la Ministerul Instrucțiunii. Slujba se desfășura într-o „cancelarie plină cu literați care nu lucrează nimic, strânși de Vlădescu de pe drumuri, unde se fumează, se beau cafele, se fac visuri, versuri și proză”. Cu fața mare și părul sărac, Neculai N. Beldiceanu are mai degrabă înfățișarea unui om de afaceri decât a unui artist predispus la visări literare. Născut la Rădășeni (1 oct. 1879
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
încinsă în foc, până într-atât încât o va repeta totdeauna religioșilor săi ca să-i respecte pe cei săraci, pentru că «sunt chipul lui Cristos în suferință». Într-o altă împrejurare, un domn al aceleiași asociații, văzându-l pe tatăl Luigi fumând o țigară, l-a mustrat într-o manieră foarte urâtă: «De ce aruncați banii în fum, din moment ce nu reușiți să vă întrețineți familia?». Nu totdeauna pomana - va comenta don Calabria - este un gest de caritate!». În timpul verii, tatăl a alternat momentele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
defect. Preotul trebuie să fie un model, un maestru, o călăuză: nu sunt admise imperfecțiunile, erorile, rătăcirile. Recomandările pe care le făcea primilor preoți ai Operei astăzi par de pe alte vremuri și, poate, depășite: «Nimeni să nu-și permită să fumeze... aparent e ceva neînsemnat, dar cred că e de importanță capitală. Dacă cineva nu poate să se lipsească, chiar dacă e înzestrat cu daruri și talanți, să plece; va putea face bine în altă parte. Referitor la bicicletă, nici un preot să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de consoane și vocale", arhitectura e aceea a pagodei în jurul căreia se strâng fluturii, vorbirea e ciripit lunatic, femeia cu înfățișare de figurină își oferă grațiile senină și fără oprobriu, înveș-mîntată feeric în chimono și trasă în ușoară jinrikișă, cetățeanul fumează fugind de realitate, opiu, pe rogojină de pai de orez, sub guvernământul static al unei împărătese-crizantemă veșnic tinere. Aci omul de merit își are satisfacțiile sale și Tsing-Ly-Tsy șade în casă de porțelan cu prispă de aur, purtând la piept
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
isro-press.net) ( prefațează o concluzie Și uite așa, o zi crâncenă s-a terminat taaare frumos... Și uite așa se alege praful! Ne-am întors în 1999! (teogeorgescu.blogspot.com) Băsescu... merge la deschiderea anului școlar și spune că el fuma în WC când era elev și le spune că nu trebuie să invețe că și el avea note mici și uite ce a ajuns (www.hotnews.ro). D. una dintre funcțiile secundare cele mai importante îndeplinite de uite este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
credințe existente atunci”. * Propovăduiește reforma sanitară prin igienă, alimentație echilibrată și abținerea de la consumul de tutun și alcool. * Trupul este „templu al Duhului Sfânt”. Prin urmare, adventiștii acordă un plus de atenție stilului de viață: „Nu consumă alcool, droguri, nu fumează, recomandă o alimentație rațională (mulți fiind vegetarieni)”. VIII.3. Penticostalii Termenul grecesc pentēkostē („a cincizecea zi”) a dat numele cultului penticostal. A apărut în 1906, când o comunitate de negri din los angeles a pretins că a retrăit primirea darurilor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Este variantă slabă a toleranței, așa cum o numește andrei Pleșu. „Știi că are loc o neregulă, nu consimți la comiterea ei, dar o treci cu vederea, te prefaci că nu iei notă de existența ei.” Exemplele lui Pleșu: elevii ce fumează pe hol, furtul țigărilor de pe birou etc. Este tolerarea neesențialului. Riscul este acela că poate fi începutul lipsei de control social. * Complicitatea. Reprezintă varianta mai tare a toleranței. „Nu mai poți trece cu vederea neregula, dar decizi, în virtutea unui calcul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]